Nu am școala vieții! Nu știu să port măști, dar dacă aș vrea aș putea învăța.
Oare aș mai fi eu, apoi?
În schimb îmi pot amorți pe perioade relative sufletul.Ca să nu mai simt, devin stană, sloi, rece. Toate trei la un loc, ca să fie destul…
Am un tipar după care mă iau, pentru că datele problemei de obicei sunt cam aceleași, în perioade oarecare de timp.
Îmi pun stratul gros de nepăsare și iau în râs evidentul, chiar dacă doare. Râd cu gura cât o șură, ca să nu plâng amar.
M-am învățat cu durerea….
Îmi pun un sorț peste minte, ca să nu îmi murdăresc gândurile cu idei bolnave.
Sub sân simt gol. Gol simt și în jurul meu.
Și mai știu că voi îmbătrâni singură și senilă. De fapt, senilă și cu un motan.
Deocamdată mă sui pe mătura mea de hoașcă și plec să îmi pup în bot motanul.
Torsul lui și statul în poala mea, atingerea lui… mă va liniști pentru o perioadă.
Și îmi va absoarbe și energia negativă pe care o tot simt în jurul meu.
Au mai scris Psi , Vladen, oglinda lui erised, ComiCultural, Dan, Sonia, bloodie, dan
Cățărătorii 
Dan
ianuarie 31, 2014 at 10:19 pm
Cam sumbru … 😦
mihaela
ianuarie 31, 2014 at 10:27 pm
Textul l-am simtit in multe zile triste dar combinat cu imaginea devine un fel de voodoo
SimonaR
februarie 1, 2014 at 5:48 am
Fiecare avem câte un mecanism de auto-apărare atunci când lucrurile nu ies așa cum vrem și când ceilalți ne fac rău. Eu prefer să ignor (cât pot.. că nah, nu reușesc mereu 😀 )
psi
februarie 1, 2014 at 11:36 am
am dat like doar ca să ştii că sunt pe-aici. cuvinte nu am, nici nu cred că au rost acum.
Drugwash
februarie 1, 2014 at 1:42 pm
Cine eşti şi ce-ai făcut cu Scorpiuţa noastră? Te exorcizăm, să ştii! Chemăm echipa SG1 şi eventual pe Ivan Turbincă!
„În numele Weekend-ului, îţi comand, Tristeţe: ieşi afară din mintea şi sufletul Scorpiuţei! Ieşi şi du-te! Ieşi şi du-te! Ieşi şi du-te!”
(am zis-o de trei ori pentru efectul teatral, evident 😛 )
Hai, ia să te vedem, înfloreşte un zîmbet pe acolo? 🙂
Scorpio
februarie 1, 2014 at 4:08 pm
🙂
Drugwash
februarie 1, 2014 at 4:37 pm
Ei, aşa mai merge! Da’ să nu fie păcăleală, că te simt, da?! 😉
Uite, ai un huguleţ bonus, să te mai încălzească un picuţ! 🙂 *hug*
Weekend călduros şi voios! 😉
Adriana
februarie 1, 2014 at 1:59 pm
…de multe ori te citesc şi mă întorc în timp. De câte ori ţi-am spus asta? De multe, cred…
abisurile
februarie 1, 2014 at 5:30 pm
Sumbru dar perfect adevarat. Mi-a placut. Am notat : „Îmi pun un sorț peste minte, ca să nu îmi murdăresc gândurile cu idei bolnave”. Asa ar trebui sa fac si eu dar n-am sort…
Hapi
februarie 2, 2014 at 6:42 pm
Mi-ar placea si mie sa zbor pe-o matura cu-n motan dar momentan sunt consemnata la domiciliu….