De toamnă

,,A venit toamna. Soarele a început să nu mai încălzească atât de mult.Pomii și-au schimbat coloratura frunzelor și au devenit arămii.Păsările călătoare se pregătesc pentru marea migrație.Bla, bla, bla, bla, bla, bla….”
Cam așa sunau compunerile noastre despre toamnă, odată ca niciodată, amin.
A venit toamna. Cam brusc pentru mine și din maieuțul sexi, m-a băgat direct în flaușate.
A fost o vară nebună și de această dată . Vara trecută a fost la fel de nebună, însă această vară nu a mai fost atât de cuminte.
Am trăit la maxim totul și din nou m-am bucurat de viață. Am făcut-o totuși cu o nebunie decentă, dar ca și cum nu aș mai fi avut timp.
Nu am ajuns la mare și este cel mai mare regret…când am putut eu, nu a putut cealaltă persoană, când a putut ea nu am mai putut eu…iar când am vrut…nu am avut cu cine. Rămân cu oful asta și mă pregătesc să mă murez, că tot se bagă murăturile de sezon.

 

Hydea va spune ca…

In doar cateva zile am fost cautata si am primit vesti cat pentru un an intreg.
Nu stiu cum s-a facut,dar a dat navala tot trecutul,dar tot trecutul peste mine,habar nu am de ce…
Sau poate ca da!Poate ca este o etapa,mai bine zis o lectie peste care trebuie sa trec si sa ma deblochez,ca sa pot merge mai departe.
Se pare ca printr-o ,,pedeapsa” tragico-comica,toti, mai mult sau mai putinii fosti din viata mea s-au vorbit si si-au dorit sa apara deodata ,ca un tavalug, sa vada ce fac,cum o duc,care mai e viata mea in general…
Asa mi-am dat seama inca odata ca bunul simt este confundat cu prostia si a fost perceput ca atare.Deci,pe rand..m-am scuturat de fiecare,facand curat in jurul meu.Putea prea mult.
La ce dracu sa pastrezi niste aparente??Doar ca sa arat ca sunt fata buna,care am fost dintotdeauna?
Ca sa raman speciala in sufletul lor,asa cum imi recita la unison?
Iete,nu mai vreau…

 

Provocare-Se duce vara

Se duce vara…si va veni din nou timpul cand imi voi pune din nou viata la pastrare pana la anul.
Sau poate nu.
A fost o vara ciudata si amestecata cu de toate,asta ca sa nu mai spun ca ma plictisesc.
Am ajuns si la mare si mi-am purtat si pasii si gandurile prin nisipul spalat de valuri mici…
Iar in mare mi-am lasat trupul spalat de pacate si ganduri negre…si am lasat marea sa ma iubeasca asa cum stie numai ea si nu a reusit nimeni pana acum…
Am primit in continuare mici semne de la Schatz,am cunoscut oameni,am fost in centrul atentiei si nu am fost,am avut parte si de aventura si de complimente si de vorbe urate.
Am gasit echilibru,l-am pierdut,l-am regasit din nou si ma chinui sa il pastrez..
Am avut parte de multa deceptie si am umblat mult pentru sanatate si inca mai umblu…
Am avut parte de zile toride si cuvinte fierbinti care mi-au rascolit sufletul pus pe tava…si m-au facut sa ma simt din nou femeie si sa visez..
Am avut parte de minciuni crunte si de zile in care nu am dorit sa privesc pe nimeni si sa ma ascund undeva unde sufletul meu sa poata jeli cu vorbe amare…si sa ma gandesc ca nu merit asa ceva..
Dar cel mai mult am cautat…am cautat,m-am cautat pe mine,mi-am cautat sufletul,echilibrul,menirea,fericirea,dragostea,sanatatea,rostul…
Inca mai caut ,inca ma mai caut….si vara se duce….
Si intr-un final sunt sigura ca ma voi regasi din nou!

Au mai scris pe aceeasi tema Psipsina,tiberiu, grişka, dictatura justiţiei, cita, redsky,rokssana,Virusverbalis

 

Duzina de cuvinte-Inclestare

Incerc sa nu revin la angoasele mele,dar se pare ca nu reusesc.
Si ma lupt cu mine si ma lupt cu intrebarile si ma lupt cu ea…
Sunt inconjurata de deznadejde si indiferenta celui mai drag din viata mea, joaca cate o pasa cu nepasarea .
As vrea sa fiu inger si sa urc mai departe pe scara vietii mele,fluturand victorioasa fericirea si izbanda ,insa incep sa-mi pierd din nou puterea si privesc trist spre cer,carand dupa mine maldare de deziluzii.
Viata s-ar asaza pe un fagas normal daca la capat de ,,scara” as gasi pe o tava cheia de la cufarul implinirilor,multumirilor,linistii sufletesti.
Ma intreb cine sunt eu,m-am mai intrebat,mi-am raspuns,am ramas in aer,am zis ca stiu,am spus ca ma cunosc,nu ma cunosc,nu mai stiu,habar nu am cine sunt sau am devenit..
Ma mint ca am ramas la fel,dar viata te transforma.Nu m-am transformat in ceva urat ci doar in ceva ce nu credeam ca voi ajunge..la stadiul de leguma.
Si daca in jurul meu gasesc indiferenta,asa incep sa fiu si eu.
Ma lupt cu diavolul din mine si nu stiu daca sa raman buna sau sa devin malefica.Atata timp cat viata imi da palme…nu..de fapt atata timp cat intind mereu si obrazul celalalt,viata a inceput sa imi care pumni…
Incerc sa nu port pica si ura deznadejdii,care se invarte in jurul meu imbracata in rochie cusuta cu fire pe care stau insirate suflete slabe..Asa as infige mana in ea sa trag si sa desir…sa se duca in pasi de mars fortat..insa bag seama ca ea danseza fara greturi si al dracu de lasciv,incercand sa ma tina apasata pe vertebra gatului,facand eforturi de a nu ma lasa sa ma intorc si sa o privesc in ochi…nu mi-ar suporta privirea.
Pentru ca stie ca nu are atat de multa putere si atunci cand ma acapareaza vrea sa ma indese in sacosa ei cu trofee.
Pentru moment s-ar putea sa castige si sa ma duca la ea acasa,sa ia un ac si sa ma coasa pe rochie,alaturi de alte suflete chinuite.
Simt ca ma dezintegrez incet,incet si nimeni nu are cum sa ma ajute….

M-am gandit mult daca sa opresc comentariile la acest post…nu o voi face.
Insa eu nu voi raspunde decat daca simt ca este cazul…in rest va fi TACERE.

Celelalte ,,Duzini” le puteti citi la Psipsina,Virusverbalis,dictaturajustitiei, dagatha,TiberiuOrăşanu,Vero,Sara,
rokssana,pisicaru,

 

Nimic nou si totusi..

De obicei nu scriu daca nu am ce.. nu scriu de amorul artei,sa ma aflu in treaba,sa bloguiesc,doar ca sa fiu si eu in rand cu lumea..Am observat ca exista in general o tendinta usoara de copiere de idei sau,,ganduri,,…daca esti in pana de idei, ,,fugi,, pe alt blog,te uiti ce mai e nou si exploatezi si tu un pic.