RSS

Arhive pe categorii: Masculul Alfa

Jami…

 Gandja Jamal, puță de maimuță, cocoică, Jami…Masculul Alfa …733947_157471857743117_1318995731_n

 29 martie 2010- 24 ianuarie 2015

Anunțuri
 
2 comentarii

Scris de pe Ianuarie 24, 2015 în De-ale mele...personale, Masculul Alfa

 

Etichete: , , , ,

Două…

O operație și un examen!
Două lucruri extrem de importante în prezentul meu recent.
Două lucruri care mă fac ușor să îmi pierd mințile.
L-am operat pe Jami! Greșit! A fost fiul meu cu Jami la doctor, ca să îl opereze.
Acum multe luni, anul trecut, lui Jami i-a apărut o gâlmă pe omoplatul stâng din față. O perioadă nu am dat importanță, apoi m-am dus cu el la doctor și mi s-a spus că este un mic chistuleț pe care să îl las în pace, că nu deranjează. Lunile au trecut, gâlmuța parcă a mai crescut…eu am plecat…
Apoi într-un final l-am trimis pe fiul meu cu Jami la un alt doctor, care i-a făcut o injecție cu marmeladă și gata. Gâlmuța s-a mărit rapid în câteva zile și după o altă perioadă, am ajuns la o altă doctoriță care după ce m-a tocat pe mine de bani, a concluzionat că nu are ce face, că e cancer și că…pa.
L-am redirecționat pe fiul meu la o doctoriță bună, care l-a trimis la Ploiești.
Pe scurt, după toată bătaia de joc a așa-zișilor medici veterinari, călăi avizi de bani…la Ploiești am dat de o doctoriță bună care l-a operat pe Jami.
Masculul Alfa este ciuruit pe bune, a trecut printr-o operație destul de complicată, întinsă pe tot spatele și pe sub omoplat.Are cam 30 de copci, refuză pentru moment să mănânce, fiul meu îi bagă mâncare forțat pe gât, nu poate încă să se ridice, nu știu dacă își va mai folosi piciorușul stâng din față…
Iar cancerul s-a întins și nu a putut fi în totalitate operabil pentru că s-a întins în mușchiul ce învelește plămânii. Da…se pare că are metastaze.
Da…se pare că are un pronostic aproximativ până în decembrie. Da…am refuzat chimioterapia. Da…ajunge cu chinul, a fost destul chinuit. E operat doar de două zile și încă nu știu ce se va întâmpla cu el. Nici până mâine nu știu măcar ce va fi.
V-am spus că am devenit dură, nu? Știați! Cât timp mor în jurul meu oameni…nu mă mai impresionează nimic. Dar sunt praf! Sunt praf!!!!
Printre altele, săptămâna trecută mama a făcut o vizită la urgențe. Mișto, nu?
Mâine am examenul de limbă! Pentru ,,importanta” recunoaștere medicală.
Deja sunt saturată de tot…nu știu dacă îl voi lua…nu prea mă mai interesează momentan…
Nu vreau să mai aud că o să fie bine. Nu e bine!
Vorbeam cu Mixy (mulțumesc, fată hăi)…da, sunt sigură că plătesc păcatele părinților mei.Au destule.
Iar eu m-am săturat să adaug pagini la romanul vieții mele…

 
9 comentarii

Scris de pe Ianuarie 22, 2015 în De-ale mele...personale, Masculul Alfa

 

Etichete: , ,

Azi am fost îngenunchiată!

Azi am fost îngenunchiată!
Am sperat până în ultima clipă ca rugile mele să fie ascultate și într-o ultimă opțiune, să se facă ceva ținându-se cont de cuvintele și dorința mea.
Nu au contat! Ura pentru un animal a fost mai presus decât orice, nepăsarea a fost primordială.
Mi-am jurat ultima oara ca nici un bărbat să nu mai facă să curgă lacrimi pe obrajii mei.
În ultimile luni am stat mereu să mă gândesc dacă se merită, dacă sentimentele mele puternice primesc răspuns, dacă dorințele mele sunt măcar auzite dacă nu ascultate.
Am dubii, așa cum am avut și altădată.
Am fost ,,acuzată” că nu m-am rupt de trecut și că nu pot trăi prezentul, dar poate că am refuzat prezentul tocmai pentru că aveam îndoieli.
Dacă simți asta, nu te poți minți.
Azi am plâns din nou, pentru a câta oară…și nu știu dacă se mai merită.
Dacă cineva nu ține cont cât de puțin de ceea ce îți dorești tu cu adevărat, nu cred că mai ai pentru ce să lupți.
În inima mea se dau mari bătălii…ea bate încă și iubește, dar capul dă tonul rațiunii.
Nu mi-e bine și senzația de deja-vu nu îmi dă pace.
În viața mea nu mai există Bubuț și mi se reproșează că o pisică îmi dictează sentimentele în relația mea.
Din viața mea nu mai face parte acum Bubuț și tot în viața mea trebuie să îmi fac ordine.
Știu că timpul le va rezolva pe toate, dar acum sunt plină de furie, dezgust și dezamăgire. Și asta e cel mai grav!
Pot trece peste faptul că mi-a fost dat motanul, am fost de acord cu asta într-o ultimă instanță, însă nu pot trece peste faptul că nu s-a ținut cont de dorința mea de a fi dus înapoi în familia de unde l-am adoptat.
Iar asta mă afectează foarte mult și îmi afectează mult relația. O relație care acum e în pioneze…era oricum de ceva timp.
Dacă sunt catalogată drept o nebună cu pisici care pune mai mult preț pe niște animale decât pe dorințele partenerului (care oricum nu coincid cu ale mele) accept criticile. Doar că începuturile au fost false și mi s-a lansat ideea că pisica și apoi pisicile din viața mea nu sunt o problemă.
Iată că este și se amestecă și cu alte lagune din relație.
Mă iertați pentru incoerență, dar mă doare sufletul.
Trebuie să mă gândesc foarte bine dacă omul care m-a dezamăgit merită în continuare șanse. Eu știu doar că nu sunt fericită și că am plâns mult în această relație.

 
 

Etichete: , , ,

Jamică

Mi-e drag de el de nu mai pot. în fiecare an am scris cuvinte frumoase ce nu credeam că voi scrie vreodată despre vreo pisică. 00003 (1)
Mi-a fost alături în singurătățile mele.
Mi-a alinat dorul de fiul meu, alinandu-și și el dorul de el, cu mine.
A fost mereu prezent pe lângă mine sau în poala mea, atunci când eram supărată sau îmi era rău.
Devenise un tot și nu se mai dezlipea de mine, urmărindu-mă prin casă.
Îmi sărea în brațe și dormea acolo. Îmi torcea până când adormea.
Asta a fost perioadă de glorie, când eu și Jami eram zi de zi unul lângă altul.
Și acum mă iubește, toarce la mine, stă să îl perii, vine după mine pentru o mângâiere…doar că se întâmplă mai rar.
Stau și mă gândesc dacă se va mai apropia de mine în viitor, așa cum o face acum…
Pentru că la rândul meu voi fi plecată ceva timp.
Dar știu că îl iubesc și nu îmi pot imagina cum ar fi să nu mai fie.
Până atunci…îi spun la mulți ani lui Jami al meu, puță de maimuță, cocoică, puță, țiți.
La mulți ani pentru cei 4 ani ai lui!

 
10 comentarii

Scris de pe Martie 30, 2014 în Masculul Alfa

 

Etichete: ,

Duzina de cuvinte- Mâţ şef

Hmmm….mi-s pisică și mi-s mândru că sunt mâțul șef.481383_157471811076455_783678559_n
Am fost odată un motan cu multă personalitate, fălos tare și extatic atunci când simțeam mândrele din jurul blocului, însă asta mi-a adus pieirea ca să zic așa, pentru că stăpâna, disperată de mieunatul meu idilic și foarte insistent în miez de noapte, mi-a luat ce aveam eu mai de preț.
Acum nu mai sunt decât un motan eclectic, logic că fac doar ce îmi convine.
Însemn foarte mult pentru stăpâna mea și casa mi se pare în continuare un mic loc explorabil, tocmai de aceea mă port ca un saltimbanc câteodată și țopăi ba pe șifonier, ba pe birou, ba pe câte o ușă…unde și rămân priponit. Atunci, încep să mierţăi ,,sfăşietor” asta ca să îi înmoi inima stăpânei mele, care imediat vine și mă dă jos.
Bine, de multe ori mă prefac, asta doar ca să mă bage în seamă și să îi mai fur câte un pup.
Câteodată dă în mintea copiilor și adună toate ghemotoacele mele de hârtie care zac aruncate prin casă și într-un aliniament relativ mi le pune în față, după care le dă câte un bobârnac, crezând că eu fug după ele. Nu, nu fug, ba dimpotrivă, mă așez pe coadă și o privesc lung cum se chinuie să se joace cu mine. sincer…atunci îmi vine să îi mieun ,,viraaaaaaaaa”, numai ca să nu îi râd în față.
Alteori mă miră de ce strigă supărată la mine când eu, găsind câte un fir ascuns te miri pe unde, trag de el cu dinții și de fapt încep să îi deşir capătul de la pătură. Acum, ce vină am eu că ea nu o coase?
I-aș spune că o iubesc, dar nu vreau să o învăț cu nărav, îi ajunge pupul meu…ce e mult strică!
Dar îi arăt că țin la ea mult atunci când o văd că mănâncă desert…ciocolată…mmmm…știu că nu am voie, dar o frimitură tot se îndură să îmi dea și ca să primesc, vin pe birou în fața ei și fac tumbe, după care îi cobor în poală. Efect garantat, vă asigur.
Nu știu ce ne-om face noi doi, ea vrea să stau cu bunicii o perioadă mică de timp, eu vreau să nu plece…dar mă împac cu gândul că poate o să-mi fie bine. Şi ei la fel.
Dacă stau bine să mă gândesc, parcă ar cam trebui să îi arăt și Barosanului-bunicul șef, că se poate apropia de mine, că până acum nu l-am lăsat.
Asta ca să devin eu șef acolo, nu? :))

Au scris si  psi Matilda, Vienela, Adriana, SoniaCitaalma naheDan (Hipertensiv)vavalyanacondeiere matildiceasca

 

Psiluneli- Pată de culoare

O pată de culoare pe o floare…. În câte petale de culori s-ar răsfira dacă s-ar deschide? 733947_157471857743117_1318995731_n

Trăirea-mi, cam amorfă și cam seacă… Dacă nu ar fi iubu meu să radă tot timpul, oare nu aș uita să zâmbesc? O pată de culoare prin viața mea monotonă….

Trecerea mea prin viață…. Ar fi nesemnificativă dacă nu ar exista un personaj cheie, ce face ca eu să nu fi trăit degeaba, rațiunea mea de a fi și de a simți că se duce ceva mai departe din mine…
Pata de culoare adusă de fiul meu… pete de culori de tot felul…o paletă variată, cum este viața însăși.

Singurătatea, care câteodată este cruntă… Dorul de fiul meu, dorul de iubitul meu, îndepărtarea de tot de aș vrea să fie cât mai aproape…Tot ceea ce îmi alină dorul poartă un singur nume. Știe să fie exact acolo unde este nevoie și să umple golul. Să mă iubească și să mă facă să nu mă mai simt singură atunci când sunt…să îmi țină de urât până vin cei dragi…
Pata de culoare în alb și negru…Jami.
Numai el știe câte lacrimi au curs pe blana lui…numai el știe cum m-a privit în ochi, încercând să îmi spună că va fi bine.
Numai el m-a simțit atunci când mi-a fost rău sau am fost tristă…și mi-a sărit în brațe nemaimişcandu-se de acolo până când nu eram din nou bine.
Nimeni altcineva nu ar înțelege, dar eu și el avem o legătură extrem de specială.
Dacă ar putea vorbi, v-ar spune vorbe de jale, v-ar spune povești de dragoste și de dor, v-ar povesti istorisiri hazlii și penibile totodată…
Dar nu poate, în schimb…privirea lui dă de înțeles totul.
Nu îmi văd viață fără el….nu știu cum va fi când se va întoarce fiul meu și îl va vrea doar pentru el….nu știu cum va fi când pentru o perioadă, Jami va stă la părinții mei.
Știu doar că face parte din viața mea, din sufletul meu, e pata mea de culoare…și că….oricât de nebună aș părea…s-ar putea să renunț la multe pentru el.

Au scris MarianaSome WordsdorIoana SogluVienelaAdrianaCitaoglinda lui erised

 

Etichete: , , , , ,

Jegărel autohton

Ciudată este viața asta și se spune că nimic nu este întâmplător…
Mă uitam zilele trecute peste pozele făcute acum ceva timp…și citeam mai deunăzi despre Jegărel .
Nu de alta , dar mi s-a cam făcut dor de el și sper să reuşesc să reiau povestea de unde a rămas.
Să revenim!
Treceți peste faptul că Jami este castrat, da?
Și brusc mă apucă așa o revelație….Picture 07
Fără ca vreodată să mă gândesc sau să fac legătură cu el…am descoperit că Jami este Sir. Mândru, arogant, privind de sus, tacticos, precaut, părând că toate reacțiile lui sunt calculate.Nepăsător și miserupist, nu dă importanță la nimic ce nu îl interesează.În schimb îndrăzneț până la insistenţă, atunci când își dorește ceva.
Urmează Bubuţ…aca Jegarel. Nici dacă aș fi visat, nu mi-aș fi închipuit că povestea va deveni realitate.Un zărghit, care nu stă locului nici o clipă, care aleargă ca un căpiat până se întinde lat, cu o mare personalitate în trupul lui încă micuț.Nu se dă în lături de la nimic, nu îi este frică de nimic(cel puțin deocamdată), se înconvoaie brusc și se repede fără frică la presupusul lui dușman. Sare să muște, dând urechile pe spate și luând o privire atât de serioasă că mă pufnește râsul de fiecare dată când îl văd. Și capsează frate, mărturie stau mâinile mele pe care se răzbună seara, dar numai seara înainte să adoarmă.375928_172328069590829_1108887121_n
Nu mai spun de faptul că atunci când aude curgând apa, vine călare pe tine…îi place apa la nebunie, se bălăceşte în ea și pare că nu îl sperie deloc, parcă l-a fătat mă-sa, rață.
Un neînfricat, ce mai!
Ultimul este Ghioagă, adică pe numele sau real Jeff, un metis de norvegian de pădure …un maaareeee motan. Da mare! Eu când îl văd așa de mare și rotofei, mă uit cam într-o dungă la el și cu teamă. Bine, într-o dungă se uită și el la mine ceva de genul,, doar dacă mă fac spre tine, ești căcată toată…”
Bubuţ Silvester(da, asta e numele întreg) a făcut cunoștință cu Ghio-Jeff. Eu am tremurat de frică, am zis că îl mănâncă cu totul.Sărea la el Bubu mic, ceva de speriat…Nimic! În final s-au înțeles de minune și sper să se înțeleagă și în continuare.
Rămâne doar să vedem cât mai curând dacă Jami îl va accepta pe Bubu mic…și asta va fi o altă poveste.
Deci…povestea celor trei pisoi există și face parte din viața mea, acum în real!

Mai jos îi aveţi protagonişti pe Bubu mic şi Jeff ( scuzaţi calitatea pozelor).

Untitled13

 
11 comentarii

Scris de pe Iunie 20, 2013 în Diverși picurici, Masculul Alfa