În mai

În mai….

…au înflorit cireșii…E o nebunie, pe care eu nu am trăit-o până acum. M-am oprit lângă un cireș înflorit și efectiv mi-am băgat capul între crengile îndoite de greutatea florilor bogate. Trăiesc!

…încă sunt acasă. Și nici nu am de gând să mă întorc la munci. E cam plictisitor dar oferta de șase săptămâni de medical fără probleme e mare, bine, încă nu sunt hotărâtă cât să mai stau. Până la urmă doctorul decide și încă mai am de făcut o programare la psiholog.
Da! Am ajuns la concluzia că nu strică așa ceva, sunt curioasă cum o să mă înțeleg în româno germană cu neneatantireparatodesuflete.

…mi-a explodat o ,,bombă”  în nas. Într-un moment de sinceritate debordantă, am aflat că am trăit o minciună perfectă mai bine de șase luni.Ah, nu! Apreciez omul care știe că își poate tăia craca singur de sub picioare, dar preferă să spună ceea ce ascunde. Bănuiam…mă făceam că nu știu, ca să nu mă simt nesigură.
Nu știu cine greșește…eu că o să iert (posibil)… pentru că va exista și în continuare…sau persoana respectivă că mi-a spus. Oricum, indiferent cum ar fi fost…tot aflam.

…e ciudat cum poți afla cât de tolerant poți fi. Sau prost. Sau că poți face anumite compromisuri peste care odată nu puteai trece deloc. Dar țara s-a schimbat, mentalitatea la fel…oamenii nu mai sunt cei pe care îi știai. Acum locuiești după regulile lor-logic, lucrezi după regulile lor-logic, îi accepți așa cum sunt-oare?.

…încă iubesc și sunt iubită. Nu mă mint, așa este. E ciudat sentimentul asta, să vezi cum cineva încearcă să îți arate asta și încercând…face greșeli.

…la horoscop mă ia cu…,,aveți grijă la relația d-voastră că e posibil să se producă o mare ruptură, aveți grijă ce spuneți și cum reacționați”. Mă gândesc numai la cât de mult îmi va părea rău, la un moment dat… Drept dovadă, mi-am mușcat limba și am tăcut pe moment, mi-am luat timp să rumeg tot ce mi-a fost adus la cunoștință, să procesez corect și să dau verdictul. Pentru că da, un om așteaptă un verdict și mai mult de 50% e sigur că va fi negativ. Omul știe deja că la mine e alb sau negru…nu există mijloc. De fapt nu mai există dinainte de a apărea el în viață mea.
Dar dacă ne potrivim…de ce să ne împotrivim?

…trebuie să iau decizii majore privind locul de muncă și locuința.Simt că trebuie să plec…mi-e teamă.

…m-am îngrășat. Am făcut un colac care sigur mă va ajuta să nu mă înec, atunci când voi merge la mare.

Ca o concluzie pentru toate dilemele mele…în mai…mai vreau sau nu?

 

Duzina de cuvinte- Împreună

Am luat un predicat și l-am pus lângă celălalt cuvânt și a devenit un tot. Suntem împreună!
Nu știu dacă destinul meu era predispus să umble pe arătură, asta s-a întâmplat cam mereu…sau poate că ăla era drumul pe care trebuia să o ia că să fie bine….că cică nu îl poți schimba, ce ți-e scris în frunte ți-e pus.
Mi-a fost predestinat să mă chinui, să nu îmi fie ușor niciodată și atunci când ajungean la un liman, eram deja stoarsă de toată energia de care mai dădeam semne că o am.
Nu știu de ce dar mereu m-am simțit ca o precupeață la piață, care se tocmește pentru ce își dorește să aibă. Și când aveam ce îmi doream, se părea că nu e ce îmi trebuie. Predominant era sentimentul că aveam nevoie de ceva, dar nu îmi doream să am, pentru că nu știam cum va fi…Complicate sunt căile Domnului….
Știam precis că viața îmi dă dar mă încearcă…sau nu îmi dă și mă lasă cu scuipatul prelins în colțul gurii, tânjind după ce nu aveam.
Priveam prelung la cei din jurul meu și mă miram cum pot să mimeze dragostea doar de dragul de a fi doi. Eu o aveam în mine, o simțeam prin toți porii, dar nu exista al doilea.
 Prelegerea primită de la binevoitori deja mă obosea, era veridic tot ce mi se spunea, dar devenea frustrant cu cât îmi doream mai mult. Era ca steaua pe care vrei să o atingi însă ea se îndepărtează tot mai mult de tine, cu toate că o poți privi….
Acum….tot ce precede cuvântului ,,împreună” vreau să nu mai aibă sens.
A fost, s-a dus….a făcut parte odată din viața mea și nu vreau să mai revină..
EL are un precursor…doi…n-spe….și ar fi bine să fie și să rămână EL.
Are o sarcină deloc ușoară, e o preluare cu bune și rele a tot ce s-a întâmplat înaintea să…cu iluzii și deziluzii, cu frustrări și împliniri.
De va fi destul de puternic, va rămâne…de nu, cuvântul ,,împreună” nu va exista….

Au scris  psi , ch3815h, Matilda, Vienela, alma nahe, carmen pricop, copacul cu vise, roxana, Adriana, Some Words, Adriana2

 

Psiluneli-Visul

Mă aflu într-un pat generos,învelită cu un cearceaf care miroase a pasiune și iasomie.Visez ceva care mă face să zâmbesc în somn…Visul este despre mine, despre tine și iubirea dintre noi.
Se făcea că atunci când m-ai invitat la tine, m-ai pus să închid ochii atunci când m-ai poftit în cameră.Apoi mi-ai spus să îi deschid și în fața ochilor am zărit pe mochetă, o inimă mare făcută din petale colorate de crizantemă, iar în mijloc trona regește un trandafir roșu.Am înghițit în sec și nu am mimat nici un gest, tocmai ca să nu se vadă emoția care mă cuprinsese. Știai , îți spusesem doar că sunt o romantică, dar că nu cred în gesturi siropoase, cu toate că mi le doream cu toată ființa mea, acum. Mi-ai luat mâna și mi-ai depus un sărut în palmă și asta a contat mai mult decât orice cuvânt.Ți-am privit ochii și în ei nu am citit decât bunătate și dorința de a oferi….
……
Visul mă transpune în altă scenă cu alte acte….actorii suntem noi….
Cada mă așteaptă plină de spumă. Pe margine tronează de jur împrejur lumânări parfumate, aprinse. Te așezi lângă mine și începi să mă speli ușor, mai mult mângâindu-mi pielea.Nu există nici un gest ,,pervers” în ce faci tu, ba chiar există multă, multă duioșie.
……
Întind mâna să te simt și nu dau de tine.Deschid ochii și observ că lipsești din patul mult prea mare acum.Mă întorc pe spate zâmbind și în acel moment apari pe ușă.Imediat un miros de cafea mă învăluie și mă trezește de-a binelea un ,,bună dimineața, iubito!”.
Mă ridic, spijinindu-mă de o pernă și cearceaful alunecă, dezvelindu-mi un sân. Te apleci și mi-l săruți, după care îmi întinzi cafeaua…
Mă uit la tine și ești aievea, ca în visele mele.Și mă gândesc că visul meu nu a fost vis, ci e aievea.
Și acum știu că ,,Dragostea înseamnムun singur suflet care trăƒieşte în douムcorpuri”.

Au scris psi, Ioana Soglu, lili3d, dor, carmen pricop, roxana, almanahe, Vero, Some Words, Gabriela, dagatha

 

Duzina de cuvinte- Glagorie în pan(t)ă

Pfff…îmi scarpin fruntea, în căutare de idei beletristice şi…nimic. Au zburat care încotro, între patru mări şi zece zări sau dimpotrivă, cred că mai repede zac pe undeva priponite cu piroanele neinspiraţiei.
Măi, eu recunosc că iubirea îţi dă aripi şi la fel, îţi dă surse de inspiraţie, dar la mine cred că funcţionează cu totul pe invers.
Pot să mă dau cu krul de pamânt cât m-aş da, să asud cu mare trudă…şi de abia scot două rânduri, schelălăite şi astea. Mă chinui să
scot aur din piatră seacă….să scot două , trei fraze de importanţă virtuală, dar vorba doctorului nostru trăznit care ne predă…,,frateee, ce să mai primim de la neuronul ăla pe care îl mai avem şi care şi el vrea sa fugă de retardul nostru ?”
Ehh…cât îmi mai permite glagoria (memoria-pentru voi), o să mă screm să mai scot câte o perlă , două, trei…pentru oamenii care încă îmi mai citesc inepţiile.
Între simulări de examen, de pregătiri pentru lecţii deschise, ascultări (ciudate) pentru note, încercări nereuşite de relaţii amicale cu aşa-zişi colegi (pupincurişti), pregătit proiect de licenţă pentru predare, strâns coletă pentru diverse ca să meargă bine, drum pe ultima sută de metri pentru terminarea celor trei ani de nebunie ,,medicală”-(dracu’ m-a pus)…şi motan mierţăit(acasă), pisoi mic şi zănatic(la iubu), gânduri pesimiste legate de viitor, relaţie care merge, iub care iubeşte, tânar copil care are-n-are job…mai bâţâi şi eu…mai mişc încă, dând inert dintr-o aripă.
Măăă, dar încă dau! Da’…nu mă fac eu mare? Ce ziceţi voi…că mă las eu aşa? Neah!
Eu o caut cu lumânare-a, mereu. Că io mi-s Scorpio, da?

Au scris Psi , vantdetoamna, Some Words, Vero 1, Vero 2, Tibi

 

Provocarea-Ieșirea din cerc

Am ieșit din cerc….
Cum care cerc? Viciosu…alunecosu, învârtecosu….
Roata morii se-nvârtește ,
funia îți răsucește,
Roata norocului se da rotundă,
ți-aduce cadou cu fundă
Roata destinului se răsucește
și viața ți-o zăpăcește.
Cercul meu a fost pătrățos
și în colțuri am strâns cu mult patos,
frustrări, amăgiri, chinuri și tristețe,
de asemeni multă răbdare și multă blândețe.
Cercul meu a fost hexagon
și am încărcat în el, ca într-un vagon,
amintiri, gânduri, zâmbete, fluturi,
ca să le ții și apoi să le scuturi,
atunci când ieși din cerc…
Pentru că-mi spui să-ncerc!
Și-am încercat…și m-am dedat, la păcat!
Și am ieșit din cerc,
Încerc…
să iubesc-te iubesc, să doresc-te doresc,
să vreau-te vreau, să beau-te beau.
Cercul meu a fost vicios și rotund,
mi-am propus în gând,
să ies și am făcut un salt.
E real și e înalt.

Au scris: psi, Griska, carmen pricop, carmen pricop 2, tibi 1, tibi 2, almanahe, dor, Dictatura Justitiei, Abisurile, altcersenin

 

Duzina de cuvinte- Păpuși

Din țesătura de catifea a imposibilului, pe care o țineam în sertarul minții și a sufletului nostru chinuit, am făcut o magie și în locul ei a apărut un curcubeu .
Cu el am îmbrăcat cele două păpuși ținute în mâna destinului…eu și el.Orgolios, curcubeul brut nu a vrut să se înfășoare în jurul nostru, așa că am luat panglica fericirii și cu ea l-am legat de mâinile noastre ce se țineau strâns. Curcubeul a devenit brusc una cu noi și totul s-a transformat in trăire.
Acum totul e diferit. Acum curgerea timpului nu se mai face într-o clepsidră ci într-un vortex real.
Acum limita nu ne mai este impusă de o țesătură banală de catifea ținută în sertarul minții, ci de o trăire rotundă a ceea ce există, a posibilului.
Niciodată să nu spui niciodată!

Au mai scris: psi,  tibi, vero, carmen pricop, vero, Calin, Tibi 2, Ursul, Some Words, Dictatura Justitiei, dor, anacondele, dagatha

 

Provocarea-Oceanul gândurilor

Hm…sunt într-un ocean de gânduri, valuri mă poartă înainte și înapoi într-o frenezie ce doar apa o poate descifra…
De ceva timp, de destul de mult timp sunt într-un iureș din care nu pot ieși, nu mă pot dezmetici, dar nici nu vreau să ies. Doar că m-a amețit complet.
O știți pe Blonda? Cum nu? Pe Claudia…O citesc constant și îi urmăream firul vieții. În momentul în care viața i s-a schimbat…m-am bucurat pentru ea și m-am gândit că oamenii buni primesc șanse pentru că merită.
Când Bubu a apărut în viața mea, eu eram în total stand by. Sătulă de ,,mizerie” și râme, de ultimile experiențe total asumate de mine, mă potolisem.

 

Duzina de cuvinte-Zece

 

Zece întâmplări ciudate, te-au adus la mine,
o reacție anormală, în clocot, ai simțit în tine.
Te-ai îndrăgostit pe dată și mi-ai spus-o fără rost,
eu nu te-am crezut, de aceea am fugit la adăpost.

Zece lucruri mă tot miră, cât ești de uman,
dar pesemne că în viață nu am răscolit în van.
Eu și viața facem un rebus și tot căutăm
verticalitate-n toate și nu ne-amuzăm.

Zece zile trec absurde și tu mă iubești,
eu găsesc de trebuință să îți spun că te grăbești.
Lesnicioasă-i așteptarea și neatingerea e chin,
numeri zilele ce trec , te gândești ,,mai e puțin”.

Două stele paralele, dar unite într-un gest,
șterg tristețea surdă de pe vechiul palimsest.
Într-o îndreptare clară, scriem noua fericire
Și ne pregătim în doi să intrăm într-o iubire.

Au scris: psi, dordefemeie, Vero, carmen pricop, Dia na

 

Provocarea- Pentru ultima oară.

Am obosit căutând răspunsuri mereu.
Am învățat că de multe ori nici nu e bine să le aștepți sau să le afli…Pentru că pot durea.
Că dacă simți că vrei și ai ce să oferi, să o faci cu drag și dăruire fără a mai aștepta să primești înapoi.
Nu știu cât de echitabil sună asta, mie nu prea îmi surâde…așa ceva am trăit și nu e confortabil deloc, va asigur.
Doare să știi că oferi, spui, arăți și în schimb nu primești decât un zâmbet sau un gest nesemnificativ.
Așa mi-aș dori să mă opresc…
Ah…ce mi-aș dori să fie pentru ultima oară când mă îndrăgostesc și ca tu să mă oprești lângă tine…
Și să îmi spui că simți la fel.
Mi-aș dori ca pentru ultima oară să te privesc și să știu că ești TU…Dar nu am de unde știi asta…
Aș dori ca pentru ultima oară să simt că ție îți pot spune cuvinte magice, fără să simt că mă izbesc de o stâncă rece, să știu că vreau pentru că și tu poți, să știu că pot pentru că și tu vrei…
Eu am simțit din prima clipă.Am știut, chiar dacă nu ți-am arătat.
Încă nu te cunosc și nu știu ce este în sufletul tău…
Știu însă ce este în al meu și mi-aș dori ca pentru ultima oară să simt ceea ce simt acum. Și să mă opresc.
,,Știi cum face dragoste o furtună? Eu știu doar că cerul primește sărutul fulgerelor și geme tunând.
Mi-aș dori să îți spun atâtea, dar nu știu dacă ești pregătit deocamdată să asculți gândurile și vorbele mele născute din dor.”
Știu însă că mi-aș dori ca pentru ultima oară să simt ceea ce simt acum. Pentru că s-a intamplat rar.
Carpe diem!

Alte ,,Provocari” si la psi, poezele, tiberiu, almanahe, dictaturajustitiei, irealia, dordefemeie,

 

Provocarea-Poveste in zori.

Somnul mi-a fost liniștit și plin de vise.Nu mai știu ce am visat, însă m-am trezit zâmbind.
Am deschis ochii și am simțit instantaneu că nu sunt singură..E aievea, nu sunt singură.
Întorc capul și te privesc.Dormi profund și ai fața liniștită și luminată.
Privesc tavanul, încercând să găsesc pe acolo ceva de care să mă agăț cu privirea, nu e nimic…
Mă întorc spre tine și încet , să nu te trezesc, îți sărut peoapa..Ai simțit ceva pentru că în somn, te bosumfli ca un copil…
Nu îmi pot lua ochii de la tine și fără să vreau îți urmăresc linia corpului cu degetul, ușor ..să nu te mai deranjez.
Este ceva ce mi-am dorit dintotdeauna…să îmi privesc iubitul atunci când doarme.
Te-aș săruta pe trupul gol, însă nu vreau să rup vraja.
Îmi umplu privirea cu tine, pentru ca atunci când îmi vei lipsi, să te simt alături…
Nu mai gândesc pe mai departe, important este că acum trăiesc clipa.
Am trăit atâtea frici și atâtea dezamăgiri, încât sufletul mi se zbârcise.
Acum tu, l-ai făcut din nou să tresalte. Inima îmi tremură numai când te simt lângă mine.
Am atâtea să îți dăruiesc, trebuie doar să le vrei…
Și de o fi să fie și de o fi să nu fie…tu m-ai făcut să fiu vie din nou.
Indiferent pentru cât timp, trăiesc din nou….prin tine.
Povestea mea începe mereu în zori, atunci când te privesc și ești lângă mine.

Este doar o ,,provocare”…

Alte ,,Provocări” citiți și la psi, poezele, dordefemeie, linkping, labulivar, Tiberiu, irealia, almanahe, cita,dictaturajustitiei.