Prin fata ochilor mi s-au perindat o gramada de ganduri intr-o nuanta cromatica ciudata.
Hydea a urlat salbatic, iesind la lumina..Mi-a spus ca sunt idioata, ca nu vad..
Incercand sa ma gandesc ca nu este o repetitie, totusi, i-am legat nebunia in lanturi si am pus-o sa respire adanc.
I-am privit sufletul incolor si m-am concentrat sa gandesc logic.
Pentru prima oara, am privit peisajul vesperal ore intregi, fumand tigara dupa tigara si povestindu-i Hydeei despre ce simt eu cu adevarat.I-am vorbit despre sentimente, trairi si viata. Despre reusite si esecuri, despre risc si compromis. Stiu ca ea nu face niciodata asta…
A stat si m-a ascultat pana la final si apoi nu m-a intrebat decat atat: ,,Esti sigura?” I-am raspuns ca da…si atunci mi-a spus ca nu mai exista cale de intoarcere, cel putin pentru mine…
Stiam! Stiu! Dar fac ce simt…
Si i-am zambit catifelat…si mi-a zambit si ea amar, intr-un final.A lasat capul in jos si mi-a spus ca se va potoli.Ma va lasa in pace, cel putin o perioada, macar sa vad, macar sa simt…
Am lasat-o in libertate si a plecat inapoi…In pragul sufletului meu, insa s-a intors si mi-a spus ca nu ma va lasa singura..
Si primind un raspuns, toate gandurile negre au disparut intr-o dispersie totala.
Sper …sper din tot sufletul sa nu ma insel…
Cel putin deocamdata! –Jekylla
,,Duzina” mai puteti citi si la psi, genovevadans, anacondele, ZhaO, Vantdetoamna, Carmen Pricop, virusverbalis, rokssana, Dictatura justitiei , Some Words, Mariana, Blind Love, almanahe, Vanessa, Vero