RSS

Arhive pe etichete: ganduri cristalizate

Șase ani

Am realizat că ultimul articol l-am scris pe 20 ianuarie.sticker_6_ani_garantie_liebherr
O data care are o mare semnificație și pe care de ceva timp o uit…
Pe 20 ianuarie am făcut 6 ani de blogăreală în care m-am descoperit și redescoperit , ani în care am așternut pe blog povești pentru copii ( aca Jegărel ) și povești pentru oameni mari.
Șase ani în care am relatat fantezist sau adevărat, frustrările mele, trăirile, decepțiile și atașările, ,,iubirile” și iubirile, mila și sila.
Toate la un loc au rezultat șase ani împreună.
Am legat prietenii virtuale și prietenii reale, am citit pe alții și alții pe mine.
Am renunțat la multe și am început să scriu din ce în ce mai rar.Dar tot am făcut șase ani!
Nu v-am uitat! Pe nici unul dintre voi! Îmi este dor de fiecare, chiar și de cei care nu mă mai citesc.
Eu vă am în căpușor…
,,Sălbatica” Scorpio există încă și trăiește cu fiecare por viața de acum. Dar o trăiește împreună cu Jekylla  și se înțeleg de minune.
Hydea apare doar pe la jobul meu. Câteodată e așa de prezentă încât mi se face și mie frică și abia o potolesc…
Sunt bine…suntem bine!
Și creștem…am făcut șase ani! Și mergem mai departe, de ce nu cu noi povești…

 

Etichete: , ,

Provocarea de luni- Orbind

Prin ochii tăi cei preschimbați în stele, 6.-The-Past-Behind-Us
mă văd pe mine…șoaptă în ecou,
m-aș transforma în cântece de iele
și mi te-aș oferi cadou.

Închide ochii, nu vreau să te văd orbind
de dorul meu, de drag și de plăcere.
Vreau să te simt, să cauți și să spui dorind,
că îți lipsește a mea mângâiere.

Prin ochii mei, cei preschimbați în dor,
te văd pe tine…verde de turcoaz.
Te-aș transforma în aripi de condor,
ca să mă porți departe în extaz.

Închide ochii, nu vreau să mă vezi orbind,
privindu-te pe tine, fără să mă satur.
Și din nectarul dragostei sorbind,
de îndoială să mă scutur.

Ceilalți care au scris, sunt în tabel la Eddie

 

Etichete: , , , ,

Septembrie, tu…

Septembrie …tu, 8.-Pretty-in-PinkGraham Gercken
aș vrea să îți spun nu,
dar nu o fac,
mai bine tac.
Dar și tăcerea este un răspuns.

Și dacă nu ar fi de-ajuns,
eu aș pleca,
din calea ta,
dar nu o fac
și încă tac.

Septembrie…ție,
cu bucurie
mă dedublez.
Sunt o copie!

Septembrie cu tine,
e încă verde
și mă roade.
Privirea ta
mă arde.

Mă arde în plăceri,
dureri.
Tu mă descoperi
și sufletul mi-acoperi.
Cu aburi!

Septembrie e la-nceput,
un tumult.
Un amalgam.
Trăiri la gram,
puse pe inimă balsam.
Și momentan!

 
7 comentarii

Scris de pe Septembrie 4, 2014 în Gânduri cristalizate

 

Etichete: , , ,

Septembrie, mie…

Septembrie… mie, 70
îmi dă târcoale,
cu răcoare.
Cu aripi mici
și de hârtie,
inspiră frici
și apatie.

Septembrie…în separeu,
îmi dau târcoale,
sunt mereu.
Sunt împrejur,
îți jur.
Sunt eu!

Septembrie…cu mine
neîmpăcată.
Nu îmi aparține.
Fă ceva…obține…
Nu ține!

Septembrie…mereu
în toamnă, în suflet,
e greu.
Joc un joc pe loc,
în careu.
Nu-s eu!

 
3 comentarii

Scris de pe Septembrie 2, 2014 în Gânduri cristalizate

 

Etichete: ,

Psiluneli- De ce scriu

De ce e cerul albastru? De ce plâng copii mici? De ce oamenii nu pot zbura?
De ce scriu?
De ce-uri pentru unii normale pentru alții fără logică.
Hmmm…cred că scriu din frustrare că nu am avut curajul să-mi termin caietul de dictando plin cu poezii, că romanul de dragoste scris trei sferturi a sfârșit aruncat la gunoi, că poveștile de viață ale mele zac în trei jurnale groase, în bibliotecă.
Mi-am dorit(visând) să mă descopere cineva și să devin o scriitoare de succes.
Bullshit!
De când mă știu am scris. Am zeci de foi pline cu tot felul de gânduri sau rime…
Jurnalele mele stau în bibliotecă, răsfirate un pic de fiul meu, care plictisit de ele s-a lăsat pagubaș.
Poate tocmai că scriu, mă ajută să mă înțeleg. Recitesc câte ceva din cele scrise, pe blog sau în jurnale și îmi dau seama dacă am greșit atunci sau am făcut bine.
Este un fel de autoevaluare a mea.
Scriu să mă descarc. Scriu ca să mă cunosc.
Scriu să refulez, ca să nu înjure bădăranca din mine.
Scriu ca să mă dau mare și lumea să mă laude.
Scriu ca să mă plâng și lumea să mă consoleze.
Scriu ca  să nu mă autocenzurez.
Scriu ca să mă aflu în treabă și când nu mă aflu în treabă , nu scriu.
Scriu când am ceva de ,,spus” și nu pot urla.
De ce scriu?
Scriu în speranța că atunci când voi avea bani cât să îi arunc fără să îmi pese, să îmi public memoriile.
Deocamdată scriu!
Se pare că voi avea în continuare destul material de studiu cât să pot spera să mă propulseze în sus și să fac să explodeze numărul cititorilor.

 

Etichete: , ,

Psiluneli- Ceapa

Ceapa ta afurisită ceapa-
de femeie fandosită
ai venit cam mozolită
din oraș.

Te-am lăsat să te serbezi
în oraș de ziua ta
n-am crezut că vrei să vezi
și-alte cuce.

Ți-am făcut o programare
la stripezi să îi admiri
și când colo-n gura mare
ai strigat ,,vreau amintiri”.

Și-ai avut din toate cele,
că masculii s-au mișcat
au cam dat din toate ,,ele”
și în poală ți-au jucat.

Ba ai vrut ca amintire
și-un chilot cu șnur în cur
ai ajuns cu ei acasă
pe post de new-abajur.

Ceapa mă-tii de femeie,
dacă vrei un dans gigea
te dezbrac acu pe loc
și te-ncing cu o curea.

Au scris oglinda lui eriseddia naicu,

 

Etichete: , ,

Psiluneli- Depărtătorul de coaste

Dă-mi depărtătorul de coaste, iubite, 00AT054ZyTE
să fac manevra necesară,
să-mi scot inima dintre venele-adormite,
și să o fac să bată iară.

Inima-mi criogenată odată,
acum dă semne că ar vrea,
să te iubească dintr-odată
și să îți spună ca să fugi cu ea.

Vreau să o ții cu drag în palme,
și cu săruturi să o încălzești,
să-i spui cuvinte adevărate și nu basme,
cu ea să dormi, cu ea să te trezești.

De mă iubești, iar eu să simt,
ia depărtătorul de coaste ,iubite
și puneți inima ta în locul strâmt,
să-mi bată în piept pulsații șoptite.

 

Etichete: , ,