Deci…

pot, imi doresc, sunt… astea sunt cuvintele invingatorilor..
La acest moment am obosit. Ma simt obosita mental, ba chiar si fizic.
Am avut o saptamana grea, dupa cum ati banuit plimbarea mea prin spital nu a fost una pentru practica ci a trebuit sa alerg, stau, vorbesc, asist, cotizez, observ, veghez, ingrijorez, enervez, cedez, etc, etc…
Am fost cu mama mea sa se opereze de ,,pietre la fiere” pe romaneste si la inceput am crezut ca e ceva banal, apoi s-a dovedit ca nu a fost chiar asa, ba chiar m-am ingrijorat la un moment dat. Insa acum m-am mai linistit si faptul ca e acasa , da de bine.
Am slabit saptamana asta 2 kg, asta ca tot doream eu sa fiu si mai sexi :)) .Dar sunt si cu nervii la pamant.
Si pentru ca tocmai ma bucuram ca sunt si eu fericita, uite ca…nu ma pot bucura, pentru ca problemele curg din toate partile.
Eu sper sa fie doar ,,saptamana patimilor”…mai ales ca nu tin post (rusine sa imi fie) si sa se termine naibii odata.
Ca prea au venit buluc toate pe capul meu.
Insa ma gandesc totusi ca trebuie, ca pot, ca imi doresc si ca..sunt!
Am nevoie sa urc din nou….