Provocarea- Noua

Noua mahmureală cu visuri. Colecție retro, casual, sport, modernă, cool.Realizabile sau irealizabile. O fi bine…o fi rău?
Noua viață liniștită.Mult normal în anormal. De fapt care e limita? Până unde este de fapt normalul și unde intervine anormalul?
Noua schimbare de atitudine. Calm…mult calm.Indus, primit și oferit. Devenim mai buni, mai primitori, mai optimiști, sfidânt realitatea.Realitate care câteodată te inhibă în a te juca un pic de-a viața.
Noua viață.Deloc plictisitoare.Plină de bunătate, de zâmbete, de căldură sufletească oferită și primită la schimb, înzecit.
Noua aură interioară. A dispărut complet Hydea, iar Jekylla s-a contopit cu Scorpio și au devenit una.

 

Al cincilea anotimp.

Ați auzit de al cincilea anotimp?
Eu da, de curând. Este anotimpul lui Scorpio.
A tot vorbit Hydea pe aici, a folosit și diemul și a dat în cap provocării, însă aceasta, amețită, a spus că e nevinovată și că nu ea este ,,autorul”.
Mi-ați spus să nu îmi mai Aştept fericirea,  că vine ea singură….
Băi….a băgat capul mic, de după colț și a spus că momentan diemul a a făcut-o să apară.
Eu, Hydea, pe persoană fizică, n-am făcut nimic mai mult, mă jur…parol…
Ba chiar nu am avut timp pentru că mă preocupă alte cele, mult mai importante.
Hydea s-a înfoiat ea că Da din coate……și a folosit cărămida, Jekylla a zâmbit sfioasă, oftând romantic, dar în final i-a lăsat loc lui Scorpio. E timpul să se descurce un pic singură.
Al cincilea anotimp este al ei.Nu știe cât durează acest anotimp, dar știe că este ciclic, că se repetă ca și vara, ca și iarna…
Dacă Jekylla e În derivă……dacă cerberul Hydea stă de pază, Scorpio pășește acum cu pași mici, pentru că îi este frică de ce a venit pe neașteptate în viata ei. Nu mai crede în frumosul ce a apărut și timid încearcă să se ciupească, asta pentru a se convinge dacă e real. Trăiește exact clipa, fără a face sau a se gândi la planuri de viitor.Când e atât de frumos totul, parcă  dă  de bănuit. Așa că ,,friptă și arsă” destul, Scorpio nu se mai grăbește.Nici nu speră!De crezut, mai greu. Doar se bucură de prezent, pentru că avea nevoie…
În rest…Hydea, azi și mâine și pentru nu știu cât timp s-a băgat la somn. Iar Jekylla stă pe norișorul ei roz  și pufos și oftează mulțumită …

Au scris ,,Provocarea” Psi, Some Words, dordefemeie, Raftul cu ganduri, carmen pricop, Mariana, cammely, Dictatura Justitiei, almanahe.

 

Duzina de cuvinte- Comori, drumuri și vise..taică, vise

-Am început să ies din starea de somnolență apatică ce m-a cuprins de ceva timp(nu foarte de mult) și să scot iar capul în lume.Lumea care nu doarme!
-Un gând mi-a încolțit din nou și m-a luminat și…hee, heee…e gândul nebunului ! 😉
-Am din nou imaginație, ooo..destulă și normal pentru mine, nu și pentru voi, mă pregătesc de atac.
-Îmi privesc cu simpatie ,,comoara” și vreau să o descopăr.Știți cum strigă la mine ,,descoperă-mă, descoperă-mă”? :))  Asta dacă nu dispare inainte să mă apuc de ,,descoperit”..
-O pregătesc pe Jekylla de noi trepidații.O fi bine? Nu o fi? Ce să fac dacă mă plictisesc? Trebuie să o mai pun și pe ea în funcțiune, a cam vegetat în ultimul timp și nu prea a avut loc de mine care i-am cam luat locul, îmbrâncind-o mai in spate.E și ea acum ca o floare ce înflorește doar dacă o atingi.Merită!
-Îmi înmoi acul în călimara cu otravă de seducție și rânjesc de pe locul meu confortabil și înalt.Ce bine e să fii spectator. O să îmi iau și berea lângă mine și semințele…Daaa, mă pregătesc de spectacol…
-În curând, Scorpio, Jekylla și Hydea se pregătesc să își facă valiza și să va trimită un salut de la mare.Nu, nu a găsit nici una pe arabul generos. Doar fug să le iubească din nou marea… 🙂

Sper sa nu fie doar vise…

Duzini si Duzini la psi, ch3815h, cristina, dordefemeie, anavero, poezele, jorapispis

 

Duzina de cuvinte- In lanturi

Prin fata ochilor mi s-au perindat o gramada de ganduri intr-o nuanta cromatica ciudata.
Hydea a urlat salbatic, iesind la lumina..Mi-a spus ca sunt idioata, ca nu vad..
Incercand sa ma gandesc ca nu este o repetitie, totusi, i-am legat nebunia in lanturi si am pus-o sa respire adanc.
I-am privit sufletul incolor si m-am concentrat sa gandesc logic.
Pentru prima oara, am privit peisajul vesperal ore intregi, fumand tigara dupa tigara si povestindu-i Hydeei despre ce simt eu cu adevarat.I-am vorbit despre sentimente, trairi si viata. Despre reusite si esecuri, despre risc si compromis. Stiu ca ea nu face niciodata asta…
A stat si m-a ascultat pana la final si apoi nu m-a intrebat decat atat: ,,Esti sigura?” I-am raspuns ca da…si atunci mi-a spus ca nu mai exista cale de intoarcere, cel putin pentru mine…
Stiam! Stiu! Dar fac ce simt…
Si i-am zambit catifelat…si mi-a zambit si ea amar,  intr-un final.A lasat capul in jos si mi-a spus ca se va potoli.Ma va lasa in pace, cel putin o perioada, macar sa vad, macar sa simt…
Am lasat-o in libertate si a plecat inapoi…In pragul sufletului meu, insa s-a intors si mi-a spus ca nu ma va lasa singura..
Si primind un raspuns, toate gandurile negre au disparut intr-o dispersie totala.
Sper …sper din tot sufletul sa nu ma insel…
Cel putin deocamdata! –Jekylla

,,Duzina” mai puteti citi si la psi, genovevadans, anacondele, ZhaO, Vantdetoamna, Carmen Pricop, virusverbalis, rokssana, Dictatura justitiei , Some Words, Mariana, Blind Love, almanahe, Vanessa, Vero

 

Provocarea-Prea multa liniste

Prea multa liniste a fost in ultimul timp in sufletul meu.
Prea multa liniste a fost in viata mea si m-am plans de banal.
Prea multa liniste m-a inconjurat si m-a facut sa ma tem de sunetele vietii.
Este timpul sa traiesc. Sa las linistea deoparte, sa ma bucur de frumosul care se incheaga incet, sa ma bucur de ceea ce ma inconjoara acum.
Gata! Am vegetat destul, am cautat destul, am incercat destul.
M-am oprit! Si ma simt bine.Si simt ce nu am mai simtit de mult timp.Ca o fi primavara de vina, ca o fi caldura de afara sau cea pe care eu o simt in suflet, nu stiu. Dar ma simt bine!
Simtiti cum zambesc? O fac deja…In fata ochilor am o privire blanda care imi da o stare de bine.
Si daca pana acum am avut prea multa liniste, acum imi doresc liniste.dar o altfel de liniste…cea interioara.
Cred ca a venit vremea sa ma deschid din nou si sa ma bucur de ceea ce,  o situatie ciudata, destinul, sansa, mi-a oferit acum.
Nu stiu ce va fi, nici nu ma gandesc la asta. Traiesc clipa si incerc sa construiesc. Si de va fi…voi zidi!
Azi imi este bine. La maine nu ma gandesc…
Ma voi lasa in voia sortii, iar tu…tu ma vei invata din nou sa cred…
Momentan, Hydea ma aproba…vad ca nu are ceva impotriva, ba chiar zambeste ingaduitor.Stiu ca ma protejeaza din umbra..
Carpe diem! –Jekylla

Au mai scris ,,Provocarea” si psi, Griska, Carmen Pricop, almanahe, anacondele, aA, Vero, virusverbalis,

 

Duzina de cuvinte-Pe jumatate…

Din motive de ,,calatorita” 🙂 ,  ma vad nevoita sa postez de astazi ,,Duzina”…

,,Am fost pustie si m-am scuturat de gol.
Ma refugiasem int-o crunta salbaticie a gandurilor pesimiste si le-a topit intr-o clipa, o privire blanda…
A venit vremea sa ma privesc in oglinda si sa imi zambesc timid.
Sunt mugur de speranta si incerc sa slefuiesc forma ciobita a sufletului.
Sunt coaja alba ce imbraca trupul plin de seva al unui mesteacan.
Sunt un amestec de eruptii emotionale care ma clatina din stabilitatea mea comoda.
Sunt tropot de mustang care alergand in cautarea implinirii, simte cum aburii dorintei il invaluie.
Sunt cantec de femeie iubita.
As vrea sa pot sa cred…
Voi impleti din nuiele fluturi de emotii si le voi da drumul sa zboare.
Ieri eram pe jumatate…
Azi ma simt cumva intreaga.
Maine….poate te voi pastra sau iti voi da drumul…” Jekylla.

Alte ,,Duzini” la…psi, genovevadans, virusverbalis, altcersenin, Lolita, Vero, rokssana, dictatura justitiei, BlueRiver,anacondele,

 

Provocarea-Pe margine,in mijloc

Cateodata confund premeditat sau nu viata cu un joc.Un joc al sortii…al destinelor…ca o ruleta ruseasca..
Cand stau pe margine e bine.Stiu cum sa ma comport,stiu sa fiu un bun observator,calculez miscarile si privesc jocul.Stiu sa il urmaresc,sa dau sfaturi bune,sa ascult,sa simt jocul,sa calculez miscarile pana la cel mai mic amanunt.Pot sa fac scheme tragand linii drepte,in asa fel incat fiecare sa iasa castigator.E bine sa fii privitor,dandu-ti cu parerea fara sa te implici.
Cand sunt in mijlocul jocului,insa se schimba situatia.Ma implic,dau tot ce e mai bun din mine,joc corect,nu faultez si nu pun piedici.Incerc sa fiu un jucator bun.
Nu sunt un jucator bun!Sunt atat de incet in miscari si atat de atent in a nu leza pe ceilalti jucatori,incat mereu pierd.
Am observat ca in ultimul timp varsta mi-a incetinit miscarile ,incat ma impiedic mereu si pic.
Se gaseste intotdeauna un jucator mai versat ca mine care sa ma faulteze la greu.Nu conteaza ca ma raneste,nu conteaza ca ma loveste..telul lui e sa castige ,nu? Cu orice pret.
Nu sunt un jucator bun!Oricat de interesant ar fi jocul,nu ma pot pune cu ceilalti jucatori.
Am ajuns la concluzia ca nu stiu sa ma mai joc.
Am ajuns la concluzia ca sunt o catastrofa ca jucator si ca trebuie sa ii las pe altii…
In curand o sa renunt la joc.
Pana la urma…pe margine e mai bine,poti privi fara sa te implici atat de mult..in mijloc…te alegi doar cu vanatai. Jekylla

Alte ,,Provocari” si la almanahe,cita-topa,,tibi,psi,redsky,labulivar,dictatura justitiei,Vero,profunzimi

 

Provocarea-Privind in oglinda

Privind in oglinda personalitatea ta,sufletul tau,temerile si curajul,fricile si slabiciunile,te vei vedea cu adevarat pe tine sau vei vedea persoana de dincolo de tine.Buna sau rea.
Ma privesc in oglinda si de multe ori la mine se uita Jekylla,fata aceea cu bun simt si inima larga cat orizontul,cu suflet de copil si zambet cald.Cea care vede viata in roz si care traieste numai cu speranta,hranindu-se cu vise.
De multe ori ma priveste si Jekylla pe mine,incearcand sa imi dea curaj,chiar daca in coltul ochilor ii zaresc lacrimi de neputinta.
Dar ea imi zambeste intotdeauna si imi povesteste ba despre frumusetea unui suflet pur de copil sau despre viata vazuta dintr-un balon roz, ba despre puiul mic si auriu iesit acum din gaoace sau despre iubirile tarzii…
Si imi da curaj sa traiesc clipa,pentru ca viata e frumoasa.

 

Provocarea-Iertarea.

,,Dar tu te-ai privit in oglida? Da! Si ti-a placut ce ai vazut? Nu! Te-ai intrebat de fapt ce iti doresti cu adevarat? Ce iti spune inima,inima,nu capul..ratiunea? Ahhh…”-privesc in jos,pentru prima oara,eu cea care priveste omul numai in ochi.

Si m-am privit in oglida.Si nu mi-a placut ce am vazut.
Mi-am vazut ochii tristi,din nou,fara pic de stralucire.Si sufletul lipsit de vlaga,pentru ca il ingradesc.
Pentru ca nu ii dau voie sa zboare.
Pentru ca ratiunea imi spune sa il opresc.
Dar de ce?
Atunci cand nu fac ceea ce simt,nu mai sunt eu.Ma mint ca nu port masti,dar exact asta fac si cad in ridicol.
Devin dura atunci cand nu trebuie.Si imi pun lacat la gura.Si imi pun lacat pe sentimente.Si imi pun lacat pe iubirea pentru oameni.

 

Provocarea-Cu ochii inchisi.

,,Merg pe un pod construit din  liane si totul este incert,cu ochii inchisi insa simt ca  este sigur.
Daca as deschide ochii,as vedea ca totul doare si apoi as simti si durerea.
Nu vreau,ma simt bine asa,pot avea orice dorinta atata timp cat nu deschid ochii.
Imi pot imagina ca nu exista suferinta,pot vedea viata in roz,sperantele,trairile,fanteziile mele ar capata contur.
Cu ochii inchisi,nu as vedea foamea si setea de putere,nu as dibui minciuna din ochii celuilalt.Nu as vedea gesturi care tradeaza..
As trai in ireal.Sufletul meu ar zbura catre teluri inalte,inima ar avea pentru ce sa bata,zambetul ar fi larg.
M-as arunca fara sa ma gandesc in valtoarea vietii,cu ochii inchisi.Pentru ca nu as vedea realitatea.
As trai cu speranta si m-as hrani cu vise.Cu ochii inchisi,totul este frumos.Este lumea pe care eu o caut de multa,prea multa vreme.Si in care cred,in toata naivitatea mea.