Duzina de cuvinte- Amintiri…

Pentru că aceste cuvinte nu mă ajută să încropesc nimic recent, vă cufund un pic în niște amintiri care acum îmi par haioase….
Lucram internă la o babă Maria , prima mea ieșire internațională, prea recent angajată ca să stăpânesc bine limba germană.
De fapt, nici pe departe…m-am ,,perfectionat” mult mai târziu.
Revenim…
Lucram la babă, angajată de nepotul ei Gert . Inițial mi s-a spus că o să am grijă doar de babă. Țeapă!
Aveam să descopăr că în casă locuiește atât baba, cât și nepotul ei plus fiul babei Ottmar , un moș de 78 de ani care se uita șui și era bucuros că vede muiere la el în casă. Era un om șters, mat, cu multe probleme medicale, dement, epileptic, urât.
Am învățat să îl ignor ca să pot supraviețui în acea casă…îmi zâmbea cu toată proteza și era după mine peste tot.
Dacă am crezut că voi găti doar pentru baba mea, am aflat apoi că voi găti pentru 3 persoane plus mine, iar nepotul îmi făcea meniul după poftele lui. Și neapărat trebuia să existe desert…
Așa că îmi puneam un șorț zi de zi și găteam ce mă ducea capul sau ce poftea domnul.
Așa se face că atunci când a dorit cartofi prăjiți, în ziua aia am stat cu mâna în gură babei să îi scot cartoful pai din gât, pentru că se înecase cu el și tot în ziua aia i-am dat un pumn moșului în spate ca să îi sară bucățica de friptură din gât! Nu le-am mai gătit apoi decât zeamă și chestii pasate.
Nepotul mi se părea ușor calin, dar cred că doar se mințea de unul singur că de alintat nu prea avea cine.
Baba era de gașcă! Ziua mă punea să îi cânt și mă aplauda. Terminam spectacolul pieptanand-o de cel puțin zece ori. Dormea toată ziua  și noaptea țipa după ajutor. Trei nopți am stat după ea nedormită, după care am urlat și eu în miez de noapte după nepot.Care speriat de urletul meu, a coborât de la etaj într-un zgomot infernal ca de tanc și doar în chiloți. Atunci i-am explicat (făcându-mă că nu văd micimea lui 🙂  ) că ce ține de mine ține, dar asta nu era în plan, după care m-am întors pe un călcâi și am intrat în camera mea încuindu-mă, ca să fiu sigură că nu mai intră moșul peste mine să vadă dacă mai exist.
Sunt amintiri…acum plăcute.Am rezistat numai trei luni, după care am zis că asta nu e de mine…

Mi-as fi dorit sa va scriu pe fiecare in parte, dar asa, va gasiti în tabel, la psi.