RSS

Arhive pe categorii: Jegărel

Duzina de cuvinte- Trei pisoi…

August era spre sfârșite și lumea din ogradă se întreba ce va veni odată cu toamna…37408wide
Poate ziua lui Sir?
Molfo, Sisy și Mozolici crescuseră deja. Făceau numai prostii, învățați de  și certați mereu de Jegărel și Mira.
Cei trei năzdrăvani s-au gândit să îi facă o surpriză lui Sir și în acea zi s-au vorbit cum să îl surprindă cu un supliment în plus față de ,,La mulți ani-ul” normal.
Sir zăcea tolănit pe verandă, mulțumit de procesul de absorbție dat de lumina puternică a soarelui și de căldura năucitoare. Acolo era răcoare.
Deodată atenția îi fu atrasă de Molfo care făcând un salt ciudat, ateriză pe un pepene din grădină. Pufni în râs când Molfo se ridică un pic amețit și plecă împleticit spre Mozolici și Sisy.
Starea de somnolență îi dispăru și ciuli urechile când auzi de la cei trei …,,În pas de defilare, marș!”
O imagine comică îi apăru în față ochilor…
Mozolici, Sisy și Molfo înaintau în șir indian, cu cozile ridicate și fluturându-le la unison ca pe niște steaguri.
-Pluton, stai….și cei trei se opriră în fața lui Sir.
,,Cine e cel mai tare?
Sir! Sir! Sir!
Cine ne învață că viața nu-i uitare?
Sir! Sir! Sir!
La mulți ani și la mai mare
și să ne-nveți mereu,
cum să trăim pe propriile picioare.”
Lui Sir îi apăru o lacrimă în colțul ochiului, pe care și-o șterse repede atunci când apăru Jegărel și apoi Mira, mânați de miorlăielile intense auzite.
-Vă mulțumesc din inimă dragilor, mă bucur că nu m-ați uitat!”
Jegărel se simți mândru de puii lui și îndreptându-se spre Sir îl îmbrățișă cu drag.
-Să ne trăiești maestre și să ne rămâi mereu alături, plin de învățăturile tale înțelepte!
Întorcăndu-se și vrând să obțină aprobarea celor trei pui, rămase blocat. Cei trei dispăruseră deja, alergând o broască ce se chinuia să scape din lăbuțele lor.
Viața era frumoasă și prevestea noi aventuri….

Șirul de povești ale pisicilor le puteți citi în categoria Jegărel .

 

Etichete: , , ,

Duzina de cuvinte- Latent..de moment

Și amorul plutise într-adevăr în aer…
Și timpul a trecut lacom și peste aventurile lui Jegărel se așternuse o mare liniște.
În curtea Stăpânei era larmă mare.Trei pisoi alergau după licurici prin livadă.
De pe verandă, Jegărel îi privea cu mare atenție, încercând să nu îi scape din ochi.Era un tată tare grijuliu, cu toate că toți puseseră pariuri pe imaturitatea lui.
……….
Totul fusese prea din scurt.Faptul că o zărise pe Mira pentru prima oară pe gard, privindu-l insistent, îl făcuse să se îndrăgostească instantaneu.Elixirul dragostei avea gust de licoare dulce și lui Jegărel îi plăcuse.
Și făcuse orice să o cucerească…
Nu a fost ușor, Mira nu s-a lăsat așa de ușor cucerită, însă insistența lui Jegarel și privirea din ochii lui limpezi de sinceritate, au convins-o în final.
……….
Mira zăcea tolănită sub șopron însă la rândul ei nu îi scăpa pe micuți din ochi.Se uita languros la ei și știa că indiferent de greutăți sau probleme..împreună cu Jegărel vor ieși mereu la limanuri.Și nu doar cu Jegărel…îi mai avea și pe ceilalți doi prieteni.
Sir rămăsese în continuare învățătorul lui Jegărel și îl inițiase în tainele dragostei, că tare nepriceput mai era…
Privise toată transformarea lui Jegărel din pisoiul imatur în motanul ce devenise un tata responsabil.
Acum, privindu-i familia..o lacrimă îi umezi colțul ochiului și o undă de regret îl ajunse la gândul că va rămâne singur, însă își reveni și privi în jur ca nu cumva cineva să îi fi observat slăbiciunea de moment…
Zapacitul de Ghioagă rămase într-un stadiu latent. Faptul că Ghiță îl ținea în bătătură și seară îl lua în casă, îl mai cumințise puțin.Parcă nu îi mai ardea de aventuri sau poate era bătrânețea?
Când reușeau să se întâlnească cu toții, porneau în șir indian spre răul din apropiere.În mijlocul peisajului lacustru, adulții depănau amintiri ,iar pisoii alergau după broaște.
Viața era frumoasă, se așezase oarecum pe un făgaș normal..însă ce e aceea normalitate când vorbim de Jegărel, Sir și Ghioagă?

Duzinistii de azi sunt: psicarmen pricopalmanahedordefemeiedictaturajustitiei,
DragosVeroanacondelejoravirusverbalistibialtcersenin

 

Etichete: , ,

Duzina de cuvinte-Jegarel amorezat

Continuare din Jegarel

Si vremea a trecut, cu bune si rele, iar zapada a inceput sa se topeasca.Viata a inceput sa se dezmorteasca si odata cu ea si motanii nostrii.
Iarna se ducea in negura trecutului si trecea usor in uitare, lasand in urma miros de iarba proaspata si zumzet de albine plecate deja in cautare de polen.
Jegarel crescuse si din micul pisoi ametit , acum rasarea un motanel puber care se mira de transformare el insusi. Sir il privea pe sub gene si mustacea, stiind ce il asteapta…
In dimineata aceea, Jegarel picotea pe veranda, mangaiat de razele blande, abia mijite.
Deodata incepu sa adulmece si apoi ridica capul.In nari ii venise un miros care il rascolea si care ii dadea o senzatie ce nu o mai cunoscuse niciodata…
Ridicandu-se incerca sa isi dea seama de unde venea ,,parfumul” acela in nuante violet care trezea la viata.
Si vazu! Pe gard, cineva statea si il privea insistent..Crezu ca nu vede bine si scutura din cap apoi privi din nou..Era acolo, nu disparuse…cea mai minunata faptura pe care Jegarel o vazuse vreodata. Era zvelta si tinea capul mandru, iar coada si-o infasurase in jurul corpului, unduind-o provocator..
In tacere, Jegarel se apropie de ea:
-Buna dimineata! Eu sunt Jegarel..tu cine esti faptura minunata?
-Eu sunt Mira, sopti usor pisica si il privi pe sub gene.
Jegarel simti cum ochii ii iau foc si Mira i se paru intr-o secunda cea mai frumoasa, cea mai pura ca o lacrima, cea mai minunata, cea mai zvelta si sexi pisica pe care o vazuse vreodata.Nu ca ar fi vazut vreuna pana acum…
Incepu sa ii dea tarcoale si sa o adulmece usor, impingand usor cu botul in gatul ei…
Sir iesise si el pe veranda pentru ca mirosul ii invaluise si lui narile, insa vazandu-l pe Jegarel se oprise si il urmarea amuzat..
De departe privit, Jegarel parea ca zburda ca o capra in jurul pisicii,de fapt nu ca o capra… cu putina imaginatie, ii puteai vedea aripile care il urcau in sus si il plonjau intr-o cadere lina.
In mod normal, Sir s-ar fi dus imediat sa isi cunoasca viitoarea partenera, dar de data asta, chiar daca el era un Alfa, simti ca trebuie sa il lase pe Jegarel sa se desfasoare.
Se intinse lenes pe pledul de pe veranda si dadu din cap zambind intelegator:
-Simt amor in aer, Jegarel, simt amor…

A mai ,,Duzinit” si psiCarmen PricopVeroanacondelegenovevadansmushotokuzenlabulivar-(Vv-ul meu), dragosteoarbaabbilbalcarmensimazhaodictaturajustitiei,

 

Duzina de cuvinte-Si a venit…

Continuare din .

Si iarna a venit.A venit cu un calup complet de fenomene… frig,viscol si mult omat.
In tot acest timp motanii au stat in casa,Stapana nu s-a indurat sa ii lase pe viscolul ala afara.Mai ales ca ninsese mult si stratul de zapada era gros..in curte nu se mai vedeau tufele de craite si nici macar roaba.
Jegarel privea non-stop fulgii de zapada cum se invarteau intr-un joc imaginar si cadeau apoi in strat tesut cu alb stralucitor.
Dar intr-un final marea de fulgi s-a oprit si viscolul la fel…
In acea dimineata,Sir i-a facut semn lui Jegarel ca vor iesi afara.Jegarel isi facu curaj si iesi pe prispa.
Frigul ii patrunse in simturi,dar se scutura si isi reveni si incet,incet..in varful labelor pasi in zapada..
Simti cum patura aceea alba se lasa sub greutatea lui, ridica mirat o labuta,care oricum ii inghetase si vazu o urma.Pasind mai departe prudent,observa ca in urma lui raman semne ale trecerii si pufni mirat.
Se apleca,mirosi zapada..dar nu mirosea a nimic si brusc il trecu pipi.Cand a facut,a observat ca zapada dispare si in locul ei ramane o gaura mica ingalbenita.Se intoarse spre Sir,insa acesta nu schitea un gest…cu toate ca se abtinea sa nu rada..
-Hai domnisoara..ti-ai pierdut geanta,ce te tot uiti peste tot? ii striga Sir.
Jegarel prinse curaj si pasi mai departe prin zapada ca o misandra,scuturand din labe… Cand ajunse la coltul casei,zari parca legat de burlan,un obiect ascutit si ciudat.Se apropie de chestia transparenta,rece ca gheata si o mirosi,nu mirosea,in schimb Jegarel se zari  pe el insusi,chestia reflecta imaginea lui.Se misca,se stramba si incerca sa vada ce e.Si scoase limba si..in acel moment,in afara de gustul apos,simti ca nu mai poate lua limba de pe obiect.Ramasese lipita.
-Siii..Siii,striga disperat,Siiii..uuu ai hoottt aaa au imua e aiiii….
Sir alerga spre el si facu ochii mari:
-Nu mai poti sa iei limba de aici? Pai cine naiba te-a pus sa lingi un turture?
Topi un pic de zapada in labe si cu cativa stropi de apa reusi sa ii dezlipeasca limba.
Jegarel plescai ciudat din limba si ii multumi lui Sir.
Cand sa se intoarca,simti ca il izbeste ceva in tampla.Un ghem compact si alb se sparsese de fata lui.
Auzi apoi un hohot imuabil si Ghioaga aparu,tinand in labe un alt bulgare…
-Ghioaga,ai gargauni la cap?intreba Jegarel.
-Pazea..striga Sir…razboiiiiii…si o lua la fuga spre Ghioaga razand.
Jegarel isi dadu seama ca motanii se joaca si uitand de limba,o lua la fuga dupa Sir prin zapada.
Si s-au bulgarit si alergat prin zapada si sarind in sus ca un sifon acidulat,pana cand au obosit…
Intr-un final sleit de puteri si plin de zapada,Ghioaga hotara:
-Gata,este timpul sa mergem la casele noastre…Acum sincer sa fiu,principiul salic nu imi da voie sa fac asta in joaca noastra,dar parca tare as fi bulgarit si tavalit un pic si o pisicuta…hohoti el.
Sir rase la randu-i si luandul pe Jegarel,care parea un mic omulet de zapada,se indreptara spre casa.
Nu se mai gandeau decat la soba care ii astepta dogorind.
Iar Jegarel era fericit ca in sfarsit facuse cunostinta cu iarna si cu zapada….

Se joaca ,,Duzina” cu mine si Psi,Virusverbalis,Redsky,almanahe,cristiangheorghe,blogvista,carmensima,anaveronica,Rokssana,anaconde,

vantdetoamna,dictaturajustitieivalentina,Tiberiu

 
 

Duzina de cuvinte-Pregatiri pentru iarna

Povestea face parte din categoria Jegarel.

Stapana s-a tinut de cuvant si bucuroasa ca motanii i s-au intors acasa,i-a luat din sopron si i-a mutat din nou in casa…
Si vremea a trecut si a inceput sa se schimbe,frunza si-a schimbat culoarea,suparata ca vantul o tot sacaie… asa ca pomii din jurul casei s-au schimbat in haine aramii.
Jegarel auzise zvonuri cum ca ar veni iarna si bucuros topaia in jurul lui Sir:
-Hi,hi,ce ma bucur ca vine la noi in vizita…dar numele nu imi spune nimic…cine e iarna?E prietena cu Stapana?
Sir izbucni in ras si ii explica:
-Iarna e..un anotimp,cum e vara ..insa in loc sa fie cald si tu sa stai tupilat sub scranciob,cu limba scoasa de un cot de atata arsita…este frig si e viscol si cateodata bate vantul atat de rau ca o lasa pe Stapana fara electricitate.
-Ah..cah,cah..nu imi place atunci iarna,sa nu vina…spuse Jegarel.
-Da,Jegarel..insa exista si cireasa de pe tort atunci cand vine iarna,pentru ca Stapana taie porcul si face carnati.Ispita este mare si eu mereu ma urc pe soba inalta sa privesc cum pregateste carnea si cum prepara carnatii.Tin minte ca odata mi s-a parut cam inestetic ce folosea ea acolo si am sarit pe masa,apucand cu dintii de chestia aia ca un garou de cauciuc in care Stapana tot indesa carnea,numai ca m-a plesnit de am vazut stele verzi…
Jegarel stramba din nas:
-Doar asta se intampla iarna?
-Nu Jegarel.Cand ninge,poti sta la geam sa privesti cum fulgii de zapada danseaza.Apoi cand zapada s-a asternut poti iesi sa alergi prin ea si daca vrei,te poti bate cu bulgari de zapada,asa cum faceam eu si cu Ghioaga…Ba poti si sa te dai si pe derdelus..Iar atunci cand ai inghetat,ce poate fi mai frumos decat sa te bage Stapana in casa si tu sa te urci pe soba si sa dormi in miros de carnati sau cozonac?
-Iiii..atunci vreau sa vina iarna,sa ma joc si eu cu zapada,sa ma bat cu voi cu bulgari si sa mananc carnati,spuse fericit Jegarel.

Se mai joaca ,,Duzina” si
Psi redskymitzaabiciclistatibi,Virusverbalis,Cita,anacondele,almanahe,Rokssana,Carmen Sima,dictaturajustitiei,Abisuri,vantdetoamna.

 
 

Duzina de cuvinte-Acasa

Povestea face parte din categoria Jegarel.

Dimineata s-au despartit de termite,luandu-si ramas bun de la regina Mina,Bubu si celelalte si urmand drumul aratat de regina.Dupa spusele ei,padurea se cam termina si urma drumul ce parea ca duce spre casa.Termitele i-au condus cu mare alai afara din cuibul lor si le-au urat noroc.
Jegarel deja fremata de nerabdare,dar si Sir chiar daca nu o arata,era in tandem cu el.Simtea ca marea intindere verde se va sfarsi odata si vor gasi drumul spre casa.
In aer parea deodata ca a patruns mirosul nerabdarii se simteau toti trei ca intr-o alta dimensiune,parca pluteau din cauza agitatiei si a sentimentului ca se simteau aproape.Aproape de casa,de Stapana..De tot ce le era dor. Read the rest of this entry »

 
 

Duzina de cuvinte-Termitele

Din categoria Jegarel

A doua zi au pornit-o la drum,veseli si optimisti.Poate ca aveau sa gaseasca satul mai repede decat credeau,cel putin asa gandea Jegarel.
Poienita in care intrasera era de fapt ditai padurea si parea ca nu se mai termina.Iarba era deja enervanta,crescuta asa mare si inalta,copacii nu mai pareau prietenosi ci ii cam biciuia peste fata cu ramurile joase,radacinile crescute ii cam impiedica si existau o gramada de chestii care bazaiau si ciupeau ingrozitor.
-Ce e Jegarele,deja nu iti mai place..il intreba Sir,vazandu-l cum se biciuia cu coada.
-Sir,dar cand iesim odata din padure,ca mergem de ceva vreme si nu mai ajungem la sosea,raspunse Jegarel.
-Rabdare,pustiule,rabdare ii raspunse Ghioaga in timp ce se pleznea cu laba peste ochi,ale naibii ciudatenii,iti intra in ochi si mai bine nu.
Mergeau de ceva vreme si piedusera notiunea timpului.Soarele razbea prea putin printre ramurile dese,in asa fel incat nu isi mai dadeau seama de cat timp se tot plimbau prin padure.
-Ce ar fi sa ne fi ratacit si in padure,se mira Ghioaga.
-Ar fi chiar culmea,nu suntem noi destul de rataciti? Read the rest of this entry »