RSS

Arhive pe etichete: iertare

Duzina de cuvinte- Rezumat rezultat

Miroase a căcat în jurul meu.0651
Ah…scuzați-mă vă rog, am uitat că trebuie să vorbesc frumos…
Afară, pe străzi, în aer,peste tot miroase a rahat de vacă, a balegă. Am încercat să îmi miros parfumul, dar tot a căcat pute.Mi-aș fi făcut palmele căuș ca să le pun la nas, dar păream apoi prea ciudată printre trecătorii care păreau că le place mirosul bio.
….
Am revenit în cameră cu gânduri aiurea și totuși destul de bine definite, un mare decalaj între ce auzisem și ce am simțit azi pe pielea mea.
Rezumat:
Azi am mirosit moartea. Când bate la poartă, știi că e pe aproape și se simte prin toți porii.
Am o pacientă pe care oricât ai spăla-o, de ceva timp are un miros, un miros specific de carne stricată amestecată cu iz de acru. Nu glumesc, știu că sună macabru, dar azi mi-am dat seama că moartea are miros…
Încep să cred că în curând se va imprima pe pielea mea mirosurile din azil și câteva ore chiar nu scap de el, îl simt în nări…
Am pacienți care par întregi, dar e doar o iluzie…după ce sunt lucizi în următoarele momente revin în lumea lor.Sunt doar simptome trecătoare…
Unii adună scame imaginare, alții fac drumuri de du-te-vino ca să treacă timpul, alții tac.
Pare ciudat dar îmi place ce fac și nu credeam că voi rezona cu cei din jurul meu așa bine.
Pacienții îmi fac cu mâna când mă văd și sunt fericiți atunci când lălăi câte o melodie pe lângă ei, ca să uit greul.
Zâmbesc tot timpul ca să nu clachez și am descoperit că este mai bine așa.Poate e un scenariu versatil, prost sau poate doar un scut ca să mă apăr de slăbiciunea mea-mila. Nu te poți supăra pe un om care nu știe ce este cu el și care așteaptă o vorbă bună de la tine sau o mângâiere.
Am o pacientă de care mi-e cel mai drag…are nouăzeci și ceva de ani,e micuță de statură, invalidă, un braț imobil, părul alb complet, lung până la umeri pe care îl prind într-un moț tineresc în creștet sau într-o coadă împletită, ochii albaștrii și un zâmbet care mă topește.
De câte ori o văd, mă duc și o pup pe frunte. Un luciu ciudat îi apare în privire, i se luminează fața și îmi zâmbește larg. Nu poate vorbi decât foarte puțin și incoerent, dar știu că e fericită. Câteodată are lacrimi în ochi și simt că are o durere în suflet.Dar asta în altă poveste, data viitoare.
Mă simt prinsă într-un năvod. Poate o să încerc să scap din el sau poate o să rămân.
Un lucru știu sigur…nu mai vreau să sfârșesc într-un azil. Nu vreau să sfârșesc cerșind un zâmbet și o atenție.

Alte scrieri interesante le gasiti in  tabelul lui Psi .

 

Anunțuri
 

Etichete: , , ,

Nu am dreptul..

..la fericire…
Nu as avea curajul sa te privesc in ochi, pentru ca m-ar durea.
M-ar durea minciuna, m-ar durea ignoranta din ochii tai..Dar nici macar nu ai venit sa ma privesti in ochi, sa imi spui ceva…
Ai spus cu alta ocazie insa, cuvinte mari care nu isi aveau rostul, ti-am spus asta…si mi-ai raspuns ca asta esti, asta simti..
Da…esti! Esti un om visator care traieste fara implicari, care traieste clipa si nu realitatea, cu bune si rele.
Si caruia nu ii pasa. Daca iti pasa, nu puteai ,,respira” fara mine, nu puteai dormi linistit, incercai sa demontezi toate scenariile pe care le-am facut, neprimind raspunsuri..insistai asa cum am facut-o eu…Si luptai! Luptai pentru noi…
Luptai pentru acea motivatie!
Esti un visator, care nu stie sa isi traiasca visele devenite realitate…
La tine totul este ca un foc de paie, izbucneste in valvataie mare, dar apoi se stinge repede.
La mine totul este ca un balon de sapun, zboara in sus..se inalta…e frumos si colorat…dar se sparge.
Am crezut in tine si… Read the rest of this entry »

 

Etichete: , , , , , , ,

Provocarea-Iertarea.

,,Dar tu te-ai privit in oglida? Da! Si ti-a placut ce ai vazut? Nu! Te-ai intrebat de fapt ce iti doresti cu adevarat? Ce iti spune inima,inima,nu capul..ratiunea? Ahhh…”-privesc in jos,pentru prima oara,eu cea care priveste omul numai in ochi.

Si m-am privit in oglida.Si nu mi-a placut ce am vazut.
Mi-am vazut ochii tristi,din nou,fara pic de stralucire.Si sufletul lipsit de vlaga,pentru ca il ingradesc.
Pentru ca nu ii dau voie sa zboare.
Pentru ca ratiunea imi spune sa il opresc.
Dar de ce?
Atunci cand nu fac ceea ce simt,nu mai sunt eu.Ma mint ca nu port masti,dar exact asta fac si cad in ridicol.
Devin dura atunci cand nu trebuie.Si imi pun lacat la gura.Si imi pun lacat pe sentimente.Si imi pun lacat pe iubirea pentru oameni. Read the rest of this entry »

 

Etichete: , , , ,