Pe zi ce trece, viața în alt oraș ,,grandios” pe care îl credeam orașul ,,câinilor cu covrigi în coadă”, începe să mi se pară bucolic. Pentru că așa se comportă majoritatea de aici…
Se spune că vin din provincie și că sunt mai de la ,,țară”…dar privind în jurul meu, nu știu de ce nu am această impresie. Ba chiar am impresia că sunt mult mai educată.
Aș oferi rugi în locul gândului blasfemic, dacă rapizii din jurul meu ar avea un alt comportament, însă nu pot. Mai repede inventez un brevet pentru clemența tipului colportor.
Am făcut un colaj de știri și mi-am pus jugul pe greabăn pentru a mă convinge că greșesc.
Mi-am făcut card de fidelitate pe siteurile pline cu anunțuri și am petrecut ore întregi dând clic pe tot ce se putea da. Am bălit în fața anunțurilor generoase, dar degeaba.
Greșit! Greșit! Greșit!
Se petrece un genocid pe față cu cei care nu au experiență și mai au și o vârstă.
Nici o șansă la supraviețuire!
M-am trezit că am pierdut niște ani pe meleaguri natale, întoarsă din nou de unde era greu dar cu un real transformat în lovele multe.
Micul golem în care credeam, m-a furat la start și m-a și faultat.
Mi-am ridicat ochii în sus, dar deocamdată e ceață, nu văd mai profund.
Am temeri și nu mint când spun că sunt mari.
Nu am nevoie de încurajări, pentru că nu mă vor ajuta.
Nu mă mai plac pentru că din nou am coborât.
Mă zbat să nu rămân la pământ și cățărătoarea din mine să vadă din nou culmea.
După mulți ani, mă zbat din nou în mocirlă.
Și nu îmi place. Și e greu!
Au scris psi, maya, Some Words, dor, Vienela, carmen pricop, Radu Thor, Dragos, Gabriela, Vladen, ComiCultural, Adriana, roxana, adicherish, dan, anacondele