Actualitate…

Sunt atât de activă în viața de zi cu zi încât am devenit aproape inactivă aici.
Nici nu știam că a trecut o jumătate de an de când nu am mai postat.

Viața se derulează pe făgaș normal, cu suișuri și coborâșuri exact cum trebuie să fie. Nu aș putea să mă plâng de nimic, am un Wohnung (apartament), am un partener de viață, am un job, am un fiu alături de mine, care încet, încet își croiește o viață normală…
Dar ce ne-am face dacă ar fi numai așa? Cam plictisitor…
În ultimul timp…nu, în ultima perioadă, pentru că timp nu prea am și când am îl zac…deci, în ultima perioadă viața a fost destul de palpitantă.
Am un job care mă solicită extrem de mult, ca de altfel pe toți care lucrează în domeniu și care nu mă lasă să respir destul. Lipsa de personal este acerbă și majoritatea care termină o școală medicală aici în Germania, nu practică foarte mult meseria pentru că urmează mai departe o carieră. Jobul, din punctul lor de vedere este prost plătit și au multe nemulțumiri. Acum eu ce să zic? Cam așa este, raportat la ce facem, nu suntem chiar bine plătiți, însă eu personal nu mă plâng pentru că am destule lacune. Datorită faptului că tot nu reușesc să stăpânesc toate cuvintele medicale, nu pot face foarte multă documentație. Dacă nu ar fi asta, aș putea să plec oriunde aș dori , aș fi și mai bine plătită. Apoi, faptul că nu am carnet de conducere, pentru că am dezvoltat o frică teribilă de a merge cu mașina, mă face să nu fiu flexibilă, exact ce e nevoie. Așa că, mă mulțumesc cu postul pe care îl am în apropiere de locuință.
Sănătatea mi-a jucat destule feste în ultimele luni și ba am rămas înțepenită, ba mușchii nu m-au mai ascultat, cert este că am făcut destule vizite pe la diferiți medici ortopezi. Ce se întâmplă, ajunge să facă parte din meseria aleasă, dacă muncești mult și nu ai grijă și asta nu mă încântă.
Cum nu mă încântă faptul că de multe ori îmi pun întrebări vizavi de competența medicilor, care te trimit acasă după ce te îndoapă cu medicamente pentru durere. Însă cauza rămâne și ei o lasă pe…data viitoare. Așa că, de multe ori nu dau dreptate celor ce blamează sistemul medical românesc.
Ca să nu mai vorbim de perioada de programare și apoi de cea de așteptare atunci când ești deja programat.

Deci să revenim, am cam făcut opt ani de blogăreală …și asta am uitat!
Postările mele, care odinioară erau aproape zilnice, au devenit atât de rare încât pot da vina pe…să zicem bătrânețe? Nz, nu zicem, dăm vina pe ce vreți voi!
În rest? Toate bune!