Timp! Mult timp pierdut cu alte cotidiene…
Am ajuns la concluzia că nici măcar nu mai știu să întrebuințez corect blogul, paginile…mă uit ca tâmpa la stele…
Ne-am risipit care încotro, mulți din cei cu care mai aveam contact pe aici sau pe blogurile lor, au dispărut cu tot cu bloguri, alții le-au șters, nume-nickuri nu mai există, Fb ne-a captat complet sau pur și simplu, cheful a dispărut.
Ne-am împrăștiat pe alte grupuri, nu mai ținem contact, ne-am răcit, ne-am îndepărtat…
Și mereu găsim scuze!
Avem viață în offline, avem viață privată, avem…avem sau nu avem…nu mai găsim așa de important să ne împărtășim gândurile, fanteziile, tristețile sau bucuriile.
O postare scurtă sau mai amplă pe Fb și gata, s-a rezolvat…
Mă uit în prezent, mă uit la trecut și mă uit cu oarecare regret…cum eram, ce făceam, ce scriam, cum gândeam…
Mă simt oarecum frustrată că nu mai pot, că nu mai vreau, că nu mai simt!
Ba simt! Simt din plin, dar am evoluat oarecum, gândesc în alt mod, am idei și gânduri care mi-ar îndepărta și ultima fărâmă de cititori pe care îi mai am…sau poate nu!
Sunt ceva mai spirituală, însă la un mod neînțeles de foarte mulți dintre ,,normali,,.
De-a lungul timpului, mi-am pus repetat întrebări despre multe lucruri, despre noi ca omenire, despre viață în general.
Cu timpul , am ajuns la concluzia că doi plus doi nu face neapărat patru…dacă vreți să înțelegeți unde ,,bat,,…
Cu timpul am ajuns la concluzia că nu trebuie să mă raportez neapărat la normal și că ,,supunerea,, mondială e doar tacită, poate acceptată, însă nu neapărat înțeleasă și aprobată…
E că nu ați înțeles nimic?
La mine e doar începutul , cu siguranță va continua…
Arhive pe etichete: fantezie
Evaluare
Duzina de cuvinte- Pohta de bumți
Mno, dragii mei…păi să vă țiu o voroavă cu ce mai făcui io în ultimul timp.
Așadar și prin urmare, mă uitai mai întâi pe planul de muncă( fie vorba între noi, acum deja e un ispisoc depășit și vârât în sertarul șefei).Dacă am văzut eu că nu și nu…că e vorba de munci în continuare, am luat hotărârea să mergem să ne tănțuim, să ne bumți-bumți. Nu doar eu ci împreună cu colegul românaș și încă o nemțoaică, ca să nu fiu eu luată drept ibovnică de către nefasta românașului…mai știi ce poate coace o minte de femeie? Alte colege nu au mai vrut a merge, că poate așa colegul meu se simțea ca Suleymann.Dar doar cu două nu se pune…
Nu conta că a doua zi eu eram de servici de dimineață și că tot dimineață mă întorceam și de la club. Ne-am hotărât și gata. Pohta-i pohtă și când se pune nebuna, se pune. Clubul, unul pentru moși ca noi, über 40 ani, muzică anii 70-80-90. Am zis…mișto, acolo e de noi, rupem podeaua în două.
Noaptea, ne-am luat cușma, țigărili și bolentinele și urcându-ne în mașini, p-aci ți-e drumul…la 30 de km de sătuc.
Nemțoaica ne-a luat pe Autobahn. Așa am aflat noi la întoarcere, că ceea ce credeam drumul rapid și pe scurtătură, a fost de fapt o ocolire de toată frumusețea.
Am ajuns la club și am intrat după ce pe mână am dobândit o urmă fosforescentă de ștampilă. Puhoi de norod, toti cu berea-n mână și care mai de care să dea din fund. Pe ritm de dans.
Am crezut că facem mare ispravă acolo, însă nu am reușit să dansăm decât câteva dansuri.
La un moment dat, pe când mă rupeam eu în figuri, simt din ce în ce mai aproape de popoul meu o atingere care se transformă în lipeală în toată regula. Mă întorc și văd un ipochimen chelios, aproape prăvălit peste mine, cu un pahar plin în mână și încercând să trăiască melodia. Sprijinindu-se de mine! Dacă tot îmi admira popoul, l-am împins cu dânsul până l-am îndepărtat aproape să își rupă gâtul..
Pe repede înainte, DJ-ul s-a îmbătat și ne-a turnat și nouă pe gât toată noaptea numai rock.
Io nu zic că nu ascult rock, dar seara cu pricina anunța cu surle și trâmbițe alt gen de muzică.
Grea osândă pentru mine.
Am încercat să rămân cu nervii calmi cam trei ore încontinuu, ore în care mi-au zdrăngănit chitarele în cap…și privind über patruzeci-ul cum trăiește intens muzica. Și o trăiau frate, că nu aveau încotro, o trăiau în ritmuri scălâmbate.
După trei ore am cedat psihic și ne-am făcut băgăjelul, cărându-ne.
Lângă clubul unde am fost noi, era un alt club…alt gen muzical. Gotic! Nu știu cum este, nu am ascultat până acum, dar parcă era mai tentant să merg acolo( da’ mi-era că o pun de un viol), măcar pentru cei pe care îi vedeam că intră în acel club .Brrr! Îmbrăcați total în negru, mantii lungi negre, bocanci cu tălpi duble, multe brățări, lanțuri, cercei, belciuge prin nări.
Nu mi-a fost de ajuns! Data viitoare încercăm alt club pentru moși, poate avem mai mult noroc.
La întoarcere, colega a plecat la ea acasă, noi spre satul nostru uitat de lume. Am greșit drumul, ne-am rătăcit prin orașul ăla, o oră ne-am învârtit pe străzi pustii, s-a stricat și mașina…așa că în momentul în care am găsit drumul spre casă după ce am bântuit ca bezmeticii, am pornit la drum cu 40-50 pe oră, că mai mult era risc de accident.
Nu mă mai întrebați cum am muncit în ziua aia, dar rahatul știu că l-am șters în mod sigur, corect.
În rest ce am mai făcut…nu mai știu, eram robotizată.
Da mă mai duc! Nu, nu acolo…că sigur îi sparg capul DJ-ului.
Septembrie, tu…
Septembrie …tu,
aș vrea să îți spun nu,
dar nu o fac,
mai bine tac.
Dar și tăcerea este un răspuns.
Și dacă nu ar fi de-ajuns,
eu aș pleca,
din calea ta,
dar nu o fac
și încă tac.
Septembrie…ție,
cu bucurie
mă dedublez.
Sunt o copie!
Septembrie cu tine,
e încă verde
și mă roade.
Privirea ta
mă arde.
Mă arde în plăceri,
dureri.
Tu mă descoperi
și sufletul mi-acoperi.
Cu aburi!
Septembrie e la-nceput,
un tumult.
Un amalgam.
Trăiri la gram,
puse pe inimă balsam.
Și momentan!
Septembrie, mie…
Septembrie… mie,
îmi dă târcoale,
cu răcoare.
Cu aripi mici
și de hârtie,
inspiră frici
și apatie.
Septembrie…în separeu,
îmi dau târcoale,
sunt mereu.
Sunt împrejur,
îți jur.
Sunt eu!
Septembrie…cu mine
neîmpăcată.
Nu îmi aparține.
Fă ceva…obține…
Nu ține!
Septembrie…mereu
în toamnă, în suflet,
e greu.
Joc un joc pe loc,
în careu.
Nu-s eu!
Sperante desarte
Urmare din Insistenta,indolenta,nepasare…
Si a asteptat.Raspunsul nu a venit imediat ci dupa cateva zile,cand Alisee l-a sunat si vorbea cu el ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat.A spus ca a citit si mailul dar trebuie sa o inteleaga.il vrea si nu il vrea,are nevoie de timp si sa se gandeasca,dar si ca il doreste si ca viata este frumoasa alaturi de el.
Lorin nu mai intalnise pana acum o asa femeie.Stia ca femeile sunt pretentioase si dificile,reci si ignorante..doar fusese cu una care nu isi arata sentimentele,dar ii placea sa ii fie oferite..insa Alisee intrecea orice inchipuire.
Lorin era pus intr-o dilema..ar fi renuntat pe loc,simtea ca poate nu se merita,insa era atat de singur si avea atatea de oferit incat parca ar fi riscat.S-a analizat,a pus in balanta totul si gandindu-se ca nu are nimic de pierdut s-a hotarat sa riste.I-a dat Aliseei inca o sansa la fericire..si-au dat o sansa sa se cunoasca mai bine.El nu a mai cautat-o,ea a inceput sa il sune si sa vorbeasca mai mult.Comunicarea intre ei parea ca o ia pe fagasul cel bun. Read the rest of this entry »