Evaluare

Timp! Mult timp pierdut cu alte cotidiene…
Am ajuns la concluzia că nici măcar nu mai știu să întrebuințez corect blogul, paginile…mă uit ca tâmpa la stele…
Ne-am risipit care încotro, mulți din cei cu care mai aveam contact pe aici sau pe blogurile lor, au dispărut cu tot cu bloguri, alții le-au șters, nume-nickuri nu mai există, Fb ne-a captat complet sau pur și simplu, cheful a dispărut.
Ne-am împrăștiat pe alte grupuri, nu mai ținem contact, ne-am răcit, ne-am îndepărtat…
Și mereu găsim scuze!
Avem viață în offline, avem viață privată, avem…avem sau nu avem…nu mai găsim așa de important să ne împărtășim gândurile, fanteziile, tristețile sau bucuriile.
O postare scurtă sau mai amplă pe Fb și gata, s-a rezolvat…
Mă uit în prezent, mă uit la trecut și mă uit cu oarecare regret…cum eram, ce făceam, ce scriam, cum gândeam…
Mă simt oarecum frustrată că nu mai pot, că nu mai vreau, că nu mai simt!
Ba simt! Simt din plin, dar am evoluat oarecum, gândesc în alt mod, am idei și gânduri care mi-ar îndepărta și ultima fărâmă de cititori pe care îi mai am…sau poate nu!
Sunt ceva mai spirituală, însă la un mod neînțeles de foarte mulți dintre ,,normali,,.
De-a lungul timpului, mi-am pus repetat întrebări despre multe lucruri, despre noi ca omenire, despre viață în general.
Cu timpul , am ajuns la concluzia că doi plus doi nu face neapărat patru…dacă vreți să înțelegeți unde ,,bat,,…
Cu timpul am ajuns la concluzia că nu trebuie să mă raportez neapărat la normal și că ,,supunerea,, mondială e doar tacită, poate acceptată, însă nu neapărat înțeleasă și aprobată…
E că nu ați înțeles nimic?
La mine e doar începutul , cu siguranță va continua…

 

Nu-i bai, e buba!

,,Barca pe valuri plutește ușor,
dar vine valul și te-mpinge cu spor” .

Vertijuri, valuri, vârtejuri, iureș…cam așa aș putea traduce ce a fost în ultimul timp.
Citesc mereu pe un site de socializare, ce mai e nou în viețile ,,noastre”. Trăiri, poezii, scrieri, despărțiri, cununii, post, pisici, flori, nașteri, bebeloi, din nou pisici, arici, căței, iubiri, lacrimi. Viață!
Viața în toată splendoarea ei.În spatele a tot ce e ,,viață” e însăși viața. Viața noastră adevărată, pe care o împărțim doar cu eul nostru.  În spatele a tot ce arătăm, e ceea ce există cu adevărat. Adevărul știut doar de noi.
Nu mai tânjesc după nimic. Mi-am dat seama că oricât aș încerca să arăt că sunt un om echilibrat, competent, blajin, darnic, iubitor, muncitor, pasional, bun…nu va fi niciodată de ajuns sau poate că nu este apreciat. Că e prea mult! Și ce e mult strică sau bate la ochi. Am ales să fiu așa doar pentru mine, până la urmă eu contez…în așa fel încât am devenit ușor indiferentă la ce mă înconjoară, unii spun dură, alții nesimțită, eu spun-pauză.
Am trecut în ultima perioadă printr-o despărțire– renunțare, apoi printr-o cedare– împăcare șansă la..la ce?, stres, nervi, oboseală, stres, nervi, oboseală, boală, boală, boală.
Iar mă caut, cum se caută toată lumea. Poate m-oi descoperi într-un final sau în final voi ajunge la final. Dracu’ știe!
Desenez mandale de-mi sar ochii din cap, poate s-or împrăștia gândurile nașpa, colecționez măști africane cu un spor de invidiat în așa fel încât fi-miu îmi spune că îmi aduc dracii în casă ca să mă bântuie, nu că nu aș fi destul…Nașpa, nu?
Dar viața mi-e marmeladă, e bună, e bine, mi-e bine. Nu așa se zice? Dedesubt numai noi știm ce este, lăsăm poalele în jos, nu le suflecăm.
Ce-mi lipsește? Nimic și totul! Mi s-a urât de atâta bine, cum se spune.
Mi s-a urât de ,,Terminurile” care nu se mai termină odată, de la un doctor la altul, în încercarea de a afla pe unde e buba și unde a mai apărut alta.
Mi s-a urât de a fi superbă și zâmbitoare , atunci când îmi vine să zic simplu s..gi plua.
Mi s-a urât de a munci cu spume și spumele să le adune melcii cu urechi înfundate și curu cât banița.
Da’ nu-i bai! E bine…mi-e bine.
Pe bune!
Aaa…și să nu uit…iubiți-vă, bey!

 

Noul…

Afară este o vreme năucitoare care face ca organismul să o ia razna. Astăzi au fost 12 grade, un vânt năpraznic și o ploaie cum numai în aprilie întâlnești.
În locuința mea este cald și bine, canapeaua te îndeamnă la somn sau la scris…
A fost un an al schimbărilor. Multe schimbări, prea multe în ultimile luni, hotărâri luate pe repede înainte și cu oarecare îndoieli.
În viață însă, de multe ori e bun și noul, iar necunoscutul aduce și ceva adrenalină.
Noul orășel, nouă locuință, noul job( pentru că după o lună am schimbat din nou locul de muncă), noua mobilă, noii colegi, noul plan…noul din viața mea a făcut să mă învârt anul acesta într-un iureș din care am ieșit mereu la liman.
Noile alegeri din jurul meu, oamenii care au ales să plece sau să rămână.
Prea mult nou, dintr-o dată!
Am ales în noul meu nou, să tolerez mai mult decât am făcut-o vreodată. Și să apreciez mai departe adevărul, chiar dacă doare. Sinceritatea pe toate planurile.
Lucruri care m-au ajutat în relația mea și în relația cu cei din jurul meu.
Am putut să îmi privesc amica în ochi și să îi spun că nu o pot ajuta mai mult decât ascultând-o, atunci când îmi vorbește despre iubirea ei…pentru că odinioară a fost iubirea mea.Iar dacă va fi să plece și de la ea mai departe…am asigurat-o că eu voi rămâne.
Am putut să îmi privesc iubitul în ochi și să îi spun că îl ador, fără să mai simt că vreau ceva la schimb, pentru că deja am primit.
Am încetat să mai fiu cine eram…am evoluat!
Noul…noul în vechiul an!
În afară de sănătate nu îmi doresc nimic de la noul an.
Am un presentiment că va fi un an greu pentru noi toți.De aceea nu am nevoie decât de sănătate, de ai mei-de ai mei toți!- și de OAMENI.Persoane am peste tot în jurul meu!

 

Vanatoare

Zaceau in mine fete nestiute, descoperite nu demult.Poate ca mi-au trebuit ani sa ma descopar, ani sa lucrez la mine si ani sa las sa treaca pentru ca apoi sa incep sa pun in aplicare personalitatea mea.
Care se cam bate cap in cap cu romantismul ce tasneste prin toti porii…
Sunt un vanator!
MI-am dat seama in sfarsit, ca sunt un vanator care isi alege cu grija prada, o urmareste cu atentie si apoi se joaca cu ea pana la sfarsit cand aceasta ramane agatata in acul meu, pentru a o devora.
De multe ori, cand simt ca prada este slaba si nu mai prezinta interesul meu, doar o intep si plec mai departe.
Am fost catalogata in multe feluri, de la naiva la dura, de la insistenta la brutal de sufletista, de la pasionala la rece ca gheata, de la ingamfata la rigida, de la vant salbatic la marioneta.Chiar si ,,vaduva neagra”(ma lasi?).
Eu doar am zambit sarcastic..,,fie, cum ziceti voi”…
Sunt toate la un loc sau nu sunt nimic.Eu am folosit doar doua cuvinte…Cenusa sau Diamant.
Dar inainte de toate, sunt un vanator…iar toti cei care au fost in jurul meu, au crezut ca eu sunt prada, au crezut ca ei au ales.
Gresit! Dau doar impresia asta, din nefericire..eu sunt cea care alege intotdeauna.
Suna demonic si chiar acum o aud pe Hydea cum ranjeste in urechile mele…Asta nu prea are toate tiglele pe casa, simt cum isi freaca palmele de satisfactie atunci cand se pregateste sa dea cu zarul destinului…
In acest moment, nu stiu daca sa ma transform intr-o pasare pura care sa zboare spre sufletul cuiva (habar nu am daca se merita incercarea) sau sa imi folosesc privirea hipnotica si acul din dotare.
Indiferent cum ar fi, cineva va pierde…
Cateodata, chiar si un vanator! :))

 

Duzina de cuvinte- In lanturi

Prin fata ochilor mi s-au perindat o gramada de ganduri intr-o nuanta cromatica ciudata.
Hydea a urlat salbatic, iesind la lumina..Mi-a spus ca sunt idioata, ca nu vad..
Incercand sa ma gandesc ca nu este o repetitie, totusi, i-am legat nebunia in lanturi si am pus-o sa respire adanc.
I-am privit sufletul incolor si m-am concentrat sa gandesc logic.
Pentru prima oara, am privit peisajul vesperal ore intregi, fumand tigara dupa tigara si povestindu-i Hydeei despre ce simt eu cu adevarat.I-am vorbit despre sentimente, trairi si viata. Despre reusite si esecuri, despre risc si compromis. Stiu ca ea nu face niciodata asta…
A stat si m-a ascultat pana la final si apoi nu m-a intrebat decat atat: ,,Esti sigura?” I-am raspuns ca da…si atunci mi-a spus ca nu mai exista cale de intoarcere, cel putin pentru mine…
Stiam! Stiu! Dar fac ce simt…
Si i-am zambit catifelat…si mi-a zambit si ea amar,  intr-un final.A lasat capul in jos si mi-a spus ca se va potoli.Ma va lasa in pace, cel putin o perioada, macar sa vad, macar sa simt…
Am lasat-o in libertate si a plecat inapoi…In pragul sufletului meu, insa s-a intors si mi-a spus ca nu ma va lasa singura..
Si primind un raspuns, toate gandurile negre au disparut intr-o dispersie totala.
Sper …sper din tot sufletul sa nu ma insel…
Cel putin deocamdata! –Jekylla

,,Duzina” mai puteti citi si la psi, genovevadans, anacondele, ZhaO, Vantdetoamna, Carmen Pricop, virusverbalis, rokssana, Dictatura justitiei , Some Words, Mariana, Blind Love, almanahe, Vanessa, Vero

 

Duzina de cuvinte-Pe jumatate…

Din motive de ,,calatorita” 🙂 ,  ma vad nevoita sa postez de astazi ,,Duzina”…

,,Am fost pustie si m-am scuturat de gol.
Ma refugiasem int-o crunta salbaticie a gandurilor pesimiste si le-a topit intr-o clipa, o privire blanda…
A venit vremea sa ma privesc in oglinda si sa imi zambesc timid.
Sunt mugur de speranta si incerc sa slefuiesc forma ciobita a sufletului.
Sunt coaja alba ce imbraca trupul plin de seva al unui mesteacan.
Sunt un amestec de eruptii emotionale care ma clatina din stabilitatea mea comoda.
Sunt tropot de mustang care alergand in cautarea implinirii, simte cum aburii dorintei il invaluie.
Sunt cantec de femeie iubita.
As vrea sa pot sa cred…
Voi impleti din nuiele fluturi de emotii si le voi da drumul sa zboare.
Ieri eram pe jumatate…
Azi ma simt cumva intreaga.
Maine….poate te voi pastra sau iti voi da drumul…” Jekylla.

Alte ,,Duzini” la…psi, genovevadans, virusverbalis, altcersenin, Lolita, Vero, rokssana, dictatura justitiei, BlueRiver,anacondele,