Păi…
și…
Atât! :))))
Sinceră să fiu, m-am gândit mai întâi să o bag pe aia cu păzitul pe la uși sau păzitul de urși.
M-am scărpinat cu mâna dreaptă la urechea stângă așea peste cap, m-am scobit în nas, m-am foit pe scaun și nimic. Au trecut zilele și numa’ ce mă bag într-o discuție cu vrăjitorul rusnac, care mă ghidează frumos cu bagheta lui helvețiană, de mă dumirește.
Și uite așa, hocus pocus cum făcu…că reuși să mă facă să bag deștili în tastatură și să îi scriu din perspectiva mea.
Sfatul unei mame de băiat pentru un tată de fată- Păzitul pe ca-capitole.
Din start rusnacul o să piardă, pentru că aș putea fi subiectivă și ca să pun în valoare băietul, i-aș da nește sfaturi cât de permisiv și deschis să fie cu fie-sa.
Sunt chestii total diferite, pentru că uite…băiatul poate să stea afară până mai târziu, iar fata trebuie să între în casă la ora 20 (hai 21 cu indulgență).
Ca să nu i se umfle băiatului olimpotabul (și aici Vladen știe ce spun), fata ar trebui să nu poarte fuste până la buric și taticul să nu o lase să iasă din casă, până nu îi face inventarul vestimentar cap coadă.
…..și din nou m-am pierdut în ceață…frateee..sunt mamă de băiat, de un’ să știu eu ce trebuie să păzească un tată de fată?
Io mi-aduc aminte că tata era taaareee rău, aveam program de stat afară până la maxim 22(și asta era în fața blocului). De încredere în băieți nici nu se punea problema, că oricum nimeni nu se punea cu privirea lui taică-miu sau vorbele lui spuse pe un ton răstit.Fugeau pretendenții de mine ca dracu de tămâie.
Mie îmi spunea clar și direct în față ,,nu am nevoie de curve la ușă” și că prioritatea mea este învățatul.
M-a păzit atât de bine, încât am fost exemplară până la 18 ani când am comis-o și de ambiție, la 19 ani m-am măritat ca să scap de paza lui. Era în stare să mă păzească și măritată.
Așa că mare atenție dragă Vladen, cât și cu ce limite vrei să o protejezi sau păzești pe fie-ta, pentru că se știe că dragostea paternă este dusă până la extrem și nici un bărbat nu e bun pentru fata ta. Ți se va părea că tot ce roiește în jurul ei, vrea să o și atingă(nu e așa).
Învaț-o asta de când este mică și plângăcioasă, pentru că trebuie să o lași chiar dacă e fată, să se descurce fără să amenințe ,,să vezi ce-ți face tata”, dar din umbră să monitorizezi discret.
Nu o împopoțona de mică și nu îi face toate poftele, pentru că mai târziu…rochița cu volănașe pe care i-o cumperi când bate din picior, să nu se transforme în vreo mașină scumpă și sport.
Și s-ar putea ca nu numai ție să îți ceară asta ci și celui ce vrea să o cucerească.
Să te văd pe unde scoți cămașa atunci!
Și mă opresc aici, că deja încep să aberez…. :))
O sa imi cer scuze daca am sa va comentez cu cateva zile intarziere, o sa ma transpun pana la parintii mei unde nu am net. Sar’na pentru intelegere.
Au scris Sonia, anacondele, Vienela, psi.
Bă, azi…la noapte e Halouinul.
Cică e cu bu-hu-hu….Acu’ eu nu import asemenea chestii care nu au legătură cu noi, da dacă mă gândesc, pot intra în spiritul acestei ,,sărbători” ducându-mă pur și simplu să mă demachiez. Și gata!
Bostani n-am! Adică am unul dar nu-l tai că rămân fără și apoi o să fiu călăreața fără cap.
Dovleci n-am! Adică am avut unul și l-am transformat într-o rețetă pe care nu am mai făcut-o niciodată până atunci…pandișpan cu doveac și nuci. Nu vreau să vă spun că după ce am făcut pireul de dovleac și l-am amestecat cu făina și ouăle și l-am întins în tavă, semăna exact cu caca de copil mic exact ca aspect cât și culoare, dar….a fost mâncabilă prăjitura care s-a transformat exact ca broscoiul în prinţ.
De stafii nu am nevoie, pentru că se plimbă Jami prin casă noaptea, deschizând ușor ușa, așa că eu întinsă la orizontală nu văd decât cum o ușă se mișcă fără ca eu să fac ceva. Curat murdar.
Mi-aș lua un cearceaf pe mine și aș pleca din ușă în ușă să cer boboane, exact cum făceau copii în Austria, însă vecinii mei nu știu de glumă și mi-e că în loc de boboane, o fur pe cârcă.
Filme de grozăvești nu privesc, pentru că ar însemna apoi să stau toată noaptea trează și în kur, cu ochii beliți cât ceapa, la fiecare mișcare. Şi cum stafia de serviciu se tot fâţâie prin casă noaptea, a doua zi aș arata ca ,,Mumia revine”.
Deci, dacă îmi arde de chestii halouineşti, la doişpe mă duc să mă privesc în oglindă și îmi ajunge.
Și acum după ce vă urez bu-hu-hu fericit, vă las iar cu bostanii lui Ray Villafane , de unde am preluat și prelucrat pozele devenind undercover pentru că mi se pare absolut fantastic.Da…eu sunt în ambele poze…. :)))
Azi mi-am făcut datoria și am scris aberatii.
Apoi am văzut în Clubul nostru ceva postat de Psi.
Și o veste a căzut ca un trăznet….
Azi e ziua de nume a tatălui meu…,,La mulți ani , Barosane”…dar din păcate tot astăzi ,într-o zi sfântă, a plecat pe ultimul drum, dragul nostru Virusache .
Fiul lui are dreptate, ne vom reîntâlni cu el… acolo ….cândva.
Era un om bun, un scorpion de al meu veritabil, un ,,mincinos” pătimaș (pescar), la fel ca tata.
Eram pe aceeași undă în gândire și scria cu un umor fantastic.Mă alinta ,,Scorpiuţă dragă”…offff…
Nu îmi găsesc cuvintele…plâng şi scriu, dar nu am ce să scriu…privesc în gol…şi lacrimile curg fără să vreau…
Citiți-l! Merită fiecare cuvânt scris de el să îl savurați…
Vv-ule drag…de acolo de sus, să privești Clubul Psi cum duzinează și pentru tine.
Dumnezeu să te odihnească în pace! Rămâi cu bine! Şi fir întins!
Au scris azi, întru amintirea ta şi să rămână mereu în gândurile noastre….psi, carmen pricop, sonia, Georgiana, Vero, Ioana, resursecreative, Vero, Ioana, Some words, Flaviusobeada, dagaha, anacondele, vibratianumerelor, Adriana
Cât de fals poate să fie, să știi povestea și de fapt totul să fie o minciună… lupul să se însoare cu capra, să facă doi luzi și să trăiască fericiți până la adânci bătrâneți?
Am simțit o mare amăgire, când mi-am dat seama că privindu-mă și exclamând ,,ce poză veche” , mi-am dat seama de fapt că mă priveam în oglindă.
Parfumul tău, e toxic pentru mine… Mă ,,omoară”!
Cum poți spune că ai o impresie bună despre cineva, dacă afirmi că e prost atunci când e sufletist?
De ce o există vrajbă între două femei din două generații diferite, pe tema siluetei? Până la urmă, tu adolescenta, ai țâțe ferme, însă burtă și șunci de la atâta nepăsare…tu matura ai trup sculptat de griji, însă pieptul a dispărut păpat de țânci.
Cred că va simțiți oribil, când de fațadă, cineva vă spune ,,ești prea bună pentru mine, nu am nimic cu tine…dar e mai bine să ne vedem fiecare de drumul lui”…Rahat cu perje!
Dacă ai căzut cu bicicleta și ți-ai rașchetat arcada, înseamnă că trebuie să și știi să mergi cu ea.
Dați-mi un condur să îi dau unuia un șut în….ştiu eu de ce!
:))
P.s. o să vă citesc un pic întâziat ( luni)…din motive de călătoreală și lipsă de net.
Au scris psi, dor, Adriana, Matilda, carmen pricop, Vienela, jora, abisurile, Sonia, Laura Laly, Adriana 2, Some Words, Cita, vavaly
Ciudată este viața asta și se spune că nimic nu este întâmplător…
Mă uitam zilele trecute peste pozele făcute acum ceva timp…și citeam mai deunăzi despre Jegărel .
Nu de alta , dar mi s-a cam făcut dor de el și sper să reuşesc să reiau povestea de unde a rămas.
Să revenim!
Treceți peste faptul că Jami este castrat, da?
Și brusc mă apucă așa o revelație….
Fără ca vreodată să mă gândesc sau să fac legătură cu el…am descoperit că Jami este Sir. Mândru, arogant, privind de sus, tacticos, precaut, părând că toate reacțiile lui sunt calculate.Nepăsător și miserupist, nu dă importanță la nimic ce nu îl interesează.În schimb îndrăzneț până la insistenţă, atunci când își dorește ceva.
Urmează Bubuţ…aca Jegarel. Nici dacă aș fi visat, nu mi-aș fi închipuit că povestea va deveni realitate.Un zărghit, care nu stă locului nici o clipă, care aleargă ca un căpiat până se întinde lat, cu o mare personalitate în trupul lui încă micuț.Nu se dă în lături de la nimic, nu îi este frică de nimic(cel puțin deocamdată), se înconvoaie brusc și se repede fără frică la presupusul lui dușman. Sare să muște, dând urechile pe spate și luând o privire atât de serioasă că mă pufnește râsul de fiecare dată când îl văd. Și capsează frate, mărturie stau mâinile mele pe care se răzbună seara, dar numai seara înainte să adoarmă.
Nu mai spun de faptul că atunci când aude curgând apa, vine călare pe tine…îi place apa la nebunie, se bălăceşte în ea și pare că nu îl sperie deloc, parcă l-a fătat mă-sa, rață.
Un neînfricat, ce mai!
Ultimul este Ghioagă, adică pe numele sau real Jeff, un metis de norvegian de pădure …un maaareeee motan. Da mare! Eu când îl văd așa de mare și rotofei, mă uit cam într-o dungă la el și cu teamă. Bine, într-o dungă se uită și el la mine ceva de genul,, doar dacă mă fac spre tine, ești căcată toată…”
Bubuţ Silvester(da, asta e numele întreg) a făcut cunoștință cu Ghio-Jeff. Eu am tremurat de frică, am zis că îl mănâncă cu totul.Sărea la el Bubu mic, ceva de speriat…Nimic! În final s-au înțeles de minune și sper să se înțeleagă și în continuare.
Rămâne doar să vedem cât mai curând dacă Jami îl va accepta pe Bubu mic…și asta va fi o altă poveste.
Deci…povestea celor trei pisoi există și face parte din viața mea, acum în real!
Mai jos îi aveţi protagonişti pe Bubu mic şi Jeff ( scuzaţi calitatea pozelor).
Dacă nu este miercurea fără cuvinte a lui Carmen , este marţea cu cele trei cuvinte.
,,Mulţumesc din suflet” Belgianca.
Am câştigat concursul lansat pe blogul ei, iar ea in urma indicaţiilor mele a scris Pârţulina şi aerul nostru cel de toate respiraţiile .
Pacheţelul a sosit ieri pe seară şi ţin să îi mulţumesc încă odată. Mulţumesc şi pentru mica scrisorică…ai un scris tare frumos şi urmează ca într-o zi cu soare…ca să fie surpriză…să îţi scriu şi eu.
Bineînţeles că Masculul Alfa , aca Jami meu, care acum numai mascul nu mai e…şi-a revendicat ciocolata şi a trebuit să ii dau o bucăţică mică mică, pentru că ştiu că nu are voie. Şi s-a lins pe bot, să ştii! :))))
Ultima oară am fost la munte undeva prin noiembrie anul trecut. Am avut o experiență atât de tâmpită încât mi-am jurat să nu mă mai joc cu provocările vieții. Atunci a trebuit să îmi sun fratele ca să vină să mă ia de undeva de prin Sinaia.
Sunt genul de persoană căreia îi place să riște un pic și atunci am făcut-o din plin.
Să revenim…
Am fost la Predeal anul trecut. La un hotel de patru stele, care ar fi trebuit să mă dea pe spate. Pe spate m-a dat altcineva, nu hotelul.
De fapt hotelul era drăguțel așa pe dinafară, dar…
Am primit o cameră la etajul patru. Hotelul avea două lifturi, unul era defect, celălalt nu sosea la noi, pentru că era folosit de prea multe persoane.
În cameră nu mergea televizorul…plasma, mă rog! A trebuit să chemăm pe cel care se ocupă de așa ceva ca să se uite și să îi găsească chichița.
Camera nu avea balcon, noi eram fumători, am înțeles situația, dar nici geamurile nu se deschideau complet, din măsuri de siguranță , probabil ca să nu se arunce vreun sinucigaș de la etaj…așa că fereastra nu se deschidea decât cam un lat de palmă și nu exista decât o singură fereastră pe care o puteai deschide. Să vă mai spun că am fumat numai într-un singur loc, cu gura la fereastră ca să dau fumul afară, de frică să nu piuie piuitorul de incendiu?
La baie altă drăcie. La duș era o chestie ultra modernă cică…gen robinet. Trebuie să recunosc că am stat zece minute în pielea goală sub duș, până mi-am dat seama cum se deschidea robinetul de apă caldă-rece(nu conta)..oricum nu arăta a robinet, era ceva pătrat pe care trebuia să îl împingi înăuntru și apoi să îl sucești cumva invers, ca să pornească apa…
În momentul în care am reușit, mi-am opărit curul, pentru că a țâșnit direct apa fierbinte și nu am reușit să o combin cu cea rece.
Nu sunt cârcotașă, nu am fost niciodată…dar de la un hotel de patru stele aveam ceva pretenții.
Sunt un pic umblată prin Europa asta mică și am stat la pensiuni de două stele mult mai ok ca acum….
Trei motive pentru care să mă întorc în Predeal?
Mi s-a părut frumos Predealul și vreau să îl iau un pic la pas, Vreau să admir peisajul din jur și să mă bucur de stațiune, pentru că sincer…nu o cunosc.
Un weekend la Predeal în doi, pentru mine înseamnă evadare din cotidian, înseamnă plimbare de mână cu persoana iubită și dragoste, multă dragoste. Înseamnă aducerea aminte că nu îmi plăcea muntele și acum mi-e dor de el.
Am intrat pe site-ul Hotel Comfort Suites 5* din Predeal…
Primul lucru care mi-a atras atenția au fost camerele. Recunosc că nu dau prea mare importanță unei camere de hotel, decât prin prisma confortului băii și a patului.
Dar când am văzut paturile cu baldachin…uuu mama…mi-am dorit întotdeauna să dorm în așa ceva, mă duce cu gândul la povești arăbești, la Șeherezada …
Hotelul este construit în stil arăbesc. Nu am fost niciodată în țările arabe, mi-am dorit…nu am ajuns..iar interiorul hotelului mă transpune oarecum acolo.
Mai îmi place că are o locație liniștită, exact cum trebuie să fie dacă vrei să ,,evadezi”.
Ca ofertă cred că nouă ni s-ar potrivi Every day is Valentine Day …. eu și iubu suntem la început de drum, ne iubim, ne-o arătăm, ne-o dovedim în fiecare zi…
Va dați seama că petalele de trandafir ar fi o surpriză frumoasă pentru mine…nu mai zic de sticla de Toscana…vin roșu despre care iubu spune că e ,, puterea ursului și bucuria ursoaicei”. :)))
Iar la final, cred că m-aș bagă și la un masaj..nu de alta dar poate îmi schimb părerea, pentru că eu mă gâdil și nimeni nu a reușit să îmi facă masaj până acum…
Alice, mulțumesc pentru șansa de a participa la concurs. Și voi vă puteți înscrie la acest concurs , aici Enciclopedia calatorului independent .
…preluată de la Annarkali .
1. Când ai simțit că părinții tăi au fost cu adevărat mândri de tine?
– De tatăl meu nu pot spune așa ceva, pentru că nu știu … de mama, de fiecare dată când am realizat ceva în viața mea.
2. Pe cine ai dezamăgit cel mai tare până acuma?
– Pe mine însămi.
3. La ce ești cel mai bun, ce știi să faci mai bine decât toți oamenii pe care-i cunoști personal?
– Să îi ,,citesc”. Să scriu.
4. Ce crezi că e cel mai enervant tic, tabiet, nărav, etc. la tine, în ochii celor dragi?
– Nu am răbdare să termine cineva ce are de zis și îl întrerup.
5. Care e lucrul cel mai neplăcut pentru tine pe care l-ai face totuși dacă ai fi recompensat financiar adecvat ?
– Să am grijă de un bătrân(bătrână).
6. Care crezi că sunt cele mai importante calități pe care le-ai moștenit de la părinții tăi ? Dar defecte ?
– Sincer nu știu. Prefer să cred că nu am moștenit nimic de la ei, nici bune nici rele.
7. Când ai simțit că ai arătat cel mai bine din toată viața ta ?
– La 38 de ani. A fost apogeul :)) .
8. Care e sunetul care te enervează cel mai tare ?
-Trosnitul degetelor.
9. La ce eveniment din viața ta ai fost cel mai emoționat ?
– La nașterea fiului meu.
10. Care a fost cel mai stânjenitor moment din viața ta ?
– Au fost mai multe…
11. În fața cui sau căror tipuri de persoane te simți de obicei intimidat, pierdut, emoționat, blocat?
– Sincer..în fața celor care sunt mult mai elevate, citite…
12. Ce-ai vrea să schimbi la tine ?
– La personalitatea mea, să nu mai fiu atât de serioasă. La fizic…picioarele. :)))
13. Ce nu i-ai putea ierta niciodată omului pe care-l iubești și care îți este iubit ? Dar unui eventual partener de viață de tip concubin sau consort ?
– Să mă mintă. Să profite de bunătatea mea.
14. Ce calitate a a jumătății tale sau a eventualului iubit de acum îți este cea mai dragă ?
– Bunătatea și respectul pentru cei din jurul lui.
15. a) Pe cine te bazezi dacă ți se întâmplă o nenorocire ? b) Dar dacă nenorocirea o implică tocmai pe cea pe care te bazezi de obicei ?
– Pe mine. Atunci sun un prieten…
16. Pe cine simți cel mai tare nevoia să protejezi?
– Pe fiul și pe mama mea.
17. Care e domeniul de cunoaștere umană despre care ești cel mai curios sau ai vrea să știi cel mai mult ?
– Psihologia .
18. Ce-ți lipsește cel mai tare în acest moment ?
– Sănătatea.
19. Care e cuvântul care ți se pare cel mai frumos din limba ta maternă ? Dar din alte limbi pe care e posibil să le cunoști ?
-Romantic.
20. Care e persoana care te face să râzi, să te simți relaxat în real life ? (A se elimina entertainerii profesioniști TV/film/teatru?
– Iubitul meu.
21. Pentru ce te rogi lui D-zeu cel mai des?
-Pentru sănătatea mea și a celor dragi mie.
22. În ce an al vieții tale ai simțit că te-ai schimbat cel mai mult ?
– În 2010.
Azi de sfânta Valentine,
eu nu pot să fiu cu tine,
fiecare are ștanță,
ne iubim de la distanță.
Tu cu ochii ca cafeaua,
eu cu ei ca carameaua,
,, te iubesc” noi ne vom spune,
de la telefon, pe bune.
Dacă am fi noi, amândoi,
ni s-ar face greață-n doi.
Cauza? Păi bombonele, cadouașe,
inimioare drăgălașe.
Floricele, prăjituri
pentru ai mei sexi nuri.
Valentine ar zâmbi,
dac-am face și prostii.
Deci te-aștept să vii la mine,
s-aduci inima cu tine.
Și o plasă cu mâncare,
frigideru-i gol și moare.