Cartea unui om obișnuit

Luați loc și citiți mai departe file din ,,cartea’’ unui om obișnuit.Stiu că sunteți pe aici în așteptare, dorind să citiți ultimele noutăți ale lui Scorpio.Nu am mai scris de o lună, abia astăzi am văzut asta.Ultima perioadă a fost una cu mai mult sau mai puțin stress, cu multă muncă, cu ceva boală și cu o revedere mult așteptată.
Fiul meu este alături de mine de ceva timp și va rămâne aici. Mă bucur că a luat această decizie, nu va fi ușor, însă se va integra cu timpul. Inainte de a putea avea un job, se va înscrie la un curs de germană, pentru că fără nu are nici o șansa de a găsi ceva bun și ar fi păcat. Limba engleză nu îl ajută foarte mult, vorbește în engleză doar cu prietenul meu și cu puținele persoane care mai vorbesc engleza.
Am reușit și am cumpărat și o mașină pentru el, ca să îmi fie mai ușoară deplasarea și ca fiul meu să aibă posibilitatea flexibilă de a fi oriunde își dorește. Am simțit din plin pe pielea mea că fără carnet de conducere și o mașină, aici ești un om ,,mort’’.
Dacă acum fix două luni am avut acea gripă made Jermănica, acum m-am pricopsit cu o răceală ciudată și cu o tuse nenorocită care m-a lăsat fără voce două zile, apoi m-a trimis în medical fără drept de apel. Tușesc până nu mai am aer și orice iau nu mă ajută cu nimic, doctorul a fost de părere că nu am nevoie de antibiotic, dar nu știu dacă fără, mă fac bine.
Cu iubirea stau bine, chiar prea bine și mai mult ca oricând, sunt liniștită.Văd în privirea celui drag tot ceea ce îmi doresc și nu mai am nevoie de cuvinte sau întrebări. Ne completam și ne înțelegem cum nu credeam că există la cei ,,reci’’ –cum le zic eu și mulți alții… Mai am de lucrat la mine la unele aspecte, mai am de învățat din noua mentalitate de aici, am ceva de ,,lucrat’’ și la el dar totul se va face treptat și ușor, în așa fel încât să nu greșesc. Uneori, Hydea vrea să își arate colții, însă Jekylla o ia de mână și o duce să se liniștească, în așa fel încât să nu strice totul. Poate Hydea nu înțelege tot ce se întâmplă sau poate că vede ea ceva mic mic, acolo, însă Jekylla a rugat-o să aștepte și să vadă dacă este așa sau se  înșeală …
Totul se construiește cu răbdare și mai mult ca oricând, învăț pe mai departe… să am răbdare.
Viață mea se desfășoară acum cu pași normali, fără să o mai grăbesc și fără să fac mari planuri. Si e bine, pentru că așa se scriu pe mai departe file în cartea unui om obișnuit.

 

Noiembrie, eu…

Printre tragicul de departe de mine și totuși atât de aproape, printre lacrimi și jale, durere și frustrări, printre vești citite zi de zi și încurajări tacite sau scrise însă simțite …o poveste își face loc timid și frumos.
Am ales să nu îmi mai strig trăirile, să nu îmi mai fac știută mica mare fericire , ci pur și simplu să o trăiesc, să o simt prin toți porii.
Cuvintele zboară, scrisul rămâne, iubirea se simte.
Mă simt mică în ceva ce pare a fi mare pentru mine. Mi-e oarecum frică de bunul din jurul meu, de frumosul ce mă înconjoară.
Cineva îmi spunea să trăiesc pur și simplu și să mă bucur de ce am acum. Dar eu nu vreau să am doar acum….vreau să am.
Mă bucur în doze mici, fără să fiu încă pe deplin ceea ce sunt EU. Am șovăieli și poate îndoieli, dar îndoielile sunt doar datorită a ceea ce am trăit mereu, repetat.
Mă simt protejată de brațele care mă țin mereu aproape, mă simt dorită, respectată și iubită.
începuturile sunt mereu frumoase, dar știu că pot face ca fiecare zi să fie un început.
Cu amuzament, constat că în viața mea a apărut un om care este oarecum copia lui Schatz , însă o copie mult mai tânără și mult, cu mult mai caldă.
Am senzații de deja-vue în fiecare zi, privind felul în care se comportă, cum este, ce face, ce hobby-uri are, felul de viață, modul de gândire. Diferența este căldura pe care o emană, trăirile pe care nu se sfiește să mi le arate în primul rând și apoi să mi le și spună.
E devreme? E prea devreme? Mie mi se pare că da, însă comunicarea a făcut să reușesc să cunosc un om destul de mult, într-un timp relativ scurt.
Nu retez din start, nu pun pumnul în gură nu o las pe  Hydea, să își arate colții, pentru că nu e cazul.
Sunt rezervată și oarecum simt că greșesc, nu sunt eu.
Privesc mereu ochii ce se cufundă în privirea mea și văd duioșie și dorință. Văd ceea ce dacă ar fi rostit, nu aș crede.
Trăiesc! învăț din nou să mă bucur și încep să las teama și îndoiala deoparte.
Nu fac planuri, dar nici nu îmi mai doresc să trăiesc ,,de pe azi pe mâine”.
Trăiesc din nou senzația de dor atunci când e plecat și trăiesc din nou bucuria de a îl avea lângă mine.
Trăiesc noiembrie…noiembrie, eu!

 

Re-amor-țire

M-am amorțit!
Mi-am amorțit simțurile, cele mentale și cele fizice ca să nu mă mai gândesc de ce mă doare.
Mi-am amorțit durerea de la gât și mă mișc ca un lup, întorcăndu-mă cu juma de corp ca să mă uit într-o parte.
Mi-am amorțit durerea de spate, dându-mi cu Diclofenac.
Mai am o durere în partea inimii și nu știu dacă e de la efort sau de la pozițiile ciudate pe care le iau când scriu la calculator.
Mi-am amorțit și gândurile negre ce mă apasă, dorul care îmi dă un pic târcoale, durerea cuvintelor scrise de altcineva, sufletul care începe să se strângă, mintea care începe încet să pună întrebări.
Cuvintele mele nu își au rosturi atunci când sunt spuse și nu contează prea mult.
Încerc să mă gândesc dacă mi-e dor… Mi-e dor? Parcă mi-e cam dor, dar se prea poate ca dorul să fugă la fel de repede precum a apărut.
E prea devreme să mă gândesc dacă mă simt singură în ceva unde ar trebui să fie doi.
Și totuși simt că ceva nu mai e din nou așa cum ar fi trebuit să fie.
Dezamăgire? Posibil, poate e prea devreme să simt asta.Cu toate că simt!
Nu am să înțeleg niciodată cum te poți lăsa ghidat de orgoliu și principii bine implementate, ca să trăiești. Să trăiești doar pentru tine!
Să nu îți pese de cei din jur, să simți că respiri pentru ei și să încerci să îi faci fericiți cu gesturi mărunte, care par banale dar nu sunt.
Pe de altă parte, parcă prea multă laudă dintr-o dată mă face să mă uit reticent și să nu spun nimic. Sunt mută!
Nu mai cred în lucruri bune și nu mă mai pot bucura de ele. Dacă este doar un mare fâs?
Atâta falsitate în jurul meu atâția ani, mă face să nu mai cred în ,,bunăvoința” celor care mă înconjoară.
E mult prea devreme pentru hotărâri! Doar ,,m-am” amorțit pentru o dată viitoare.
Probabil că Hydea  începe să își facă bagajul și se pregătește să pornească încet, spre mine…

 

Provocarea- Noua

Noua mahmureală cu visuri. Colecție retro, casual, sport, modernă, cool.Realizabile sau irealizabile. O fi bine…o fi rău?
Noua viață liniștită.Mult normal în anormal. De fapt care e limita? Până unde este de fapt normalul și unde intervine anormalul?
Noua schimbare de atitudine. Calm…mult calm.Indus, primit și oferit. Devenim mai buni, mai primitori, mai optimiști, sfidânt realitatea.Realitate care câteodată te inhibă în a te juca un pic de-a viața.
Noua viață.Deloc plictisitoare.Plină de bunătate, de zâmbete, de căldură sufletească oferită și primită la schimb, înzecit.
Noua aură interioară. A dispărut complet Hydea, iar Jekylla s-a contopit cu Scorpio și au devenit una.

 

Al cincilea anotimp.

Ați auzit de al cincilea anotimp?
Eu da, de curând. Este anotimpul lui Scorpio.
A tot vorbit Hydea pe aici, a folosit și diemul și a dat în cap provocării, însă aceasta, amețită, a spus că e nevinovată și că nu ea este ,,autorul”.
Mi-ați spus să nu îmi mai Aştept fericirea,  că vine ea singură….
Băi….a băgat capul mic, de după colț și a spus că momentan diemul a a făcut-o să apară.
Eu, Hydea, pe persoană fizică, n-am făcut nimic mai mult, mă jur…parol…
Ba chiar nu am avut timp pentru că mă preocupă alte cele, mult mai importante.
Hydea s-a înfoiat ea că Da din coate……și a folosit cărămida, Jekylla a zâmbit sfioasă, oftând romantic, dar în final i-a lăsat loc lui Scorpio. E timpul să se descurce un pic singură.
Al cincilea anotimp este al ei.Nu știe cât durează acest anotimp, dar știe că este ciclic, că se repetă ca și vara, ca și iarna…
Dacă Jekylla e În derivă……dacă cerberul Hydea stă de pază, Scorpio pășește acum cu pași mici, pentru că îi este frică de ce a venit pe neașteptate în viata ei. Nu mai crede în frumosul ce a apărut și timid încearcă să se ciupească, asta pentru a se convinge dacă e real. Trăiește exact clipa, fără a face sau a se gândi la planuri de viitor.Când e atât de frumos totul, parcă  dă  de bănuit. Așa că ,,friptă și arsă” destul, Scorpio nu se mai grăbește.Nici nu speră!De crezut, mai greu. Doar se bucură de prezent, pentru că avea nevoie…
În rest…Hydea, azi și mâine și pentru nu știu cât timp s-a băgat la somn. Iar Jekylla stă pe norișorul ei roz  și pufos și oftează mulțumită …

Au scris ,,Provocarea” Psi, Some Words, dordefemeie, Raftul cu ganduri, carmen pricop, Mariana, cammely, Dictatura Justitiei, almanahe.

 

Duzina de cuvinte- Dau din coate…

   

,,Ia gata, că m-am plictisit să o tot las pe Jekylla să se cace toată pe ea că îi joacă feste corazonul, fericirea, plm…
O înțeleg că starea ei este datorată faptului că vrea liniște, că vrea iubiri posibile-imposibile, că își așteaptă acea fericire ca la carte…băi, mă lași?
Tu nu înțelegi că fără un pic de agitație, ea, eu, noi..nu funcționam? Că suntem deghizate în fetițe cuminți, dar numai noi știm ce e în mintea noastră perversă?
Cică…,,sunt o crisalidă timidă ce așteaptă căldura unui suflet, care să mă facă să ies și să mă prefac în fluture cu aripi de filigran”…Să mori tu, Jakyllo…că ești timidă….
Ai în tine destul curaj cât să găsești singură antidotul tuturor dilemelor tale. E un risc pe care tu ți-l asumi mereu, chiar dacă ți-o mai furi câteodată. Dar ce-ți placeee…perversă micăăă.Ce îți mai plac jocurile astea provocatoare ale vieții…cum ți se mai rotesc cei doi neuroni, încercând să găsești alte jocuri, când cele vechi te plictisesc…
Io zic așa Jekyllo…vine iarna și știu că nu îți place și te plictisești îngrozitor.
Se pare că lumea în ziua de azi trăiește cu carpe diemul în buzunar.Ține-l și tu în geantă și când apare provocarea, dă-i cu diemul în cap să o zăpăcești și să îți faci de lucru.
Și să îmi dai și mie de lucru, că am cam stat pe tușă…” Hydea

Au scris: Carmen Pricop, virusverbalis, dordefemeie, vavaly, Dictatura Justitiei, Irealia, psi, Vero, incognito, almanahe

 

Duzina de cuvinte- Încăpățânare

,,Drumul pe care pășesc este primejdios.Îmi maschez propria-mi demnitate, falsificată cu cinism în naivitate și asta numai ca să îmi ating propriul meu țel. Nu contează țelul tău, contează ca eu să îmi găsesc în sfârșit liniștea mea interioară și rațiunea de a fi.
Tu arbitrule, ești propriul tău rege, eu sunt propria mea regină.
În realitate, mă îndoiesc și eu de motivul pentru caut o identitate a eului meu.
De secole, femeia a încercat să fie pe picior de egalitate cu bărbatul și să aibă aceeași libertate. Iar când a reușit asta, și-a dat seama de fragilitatea ei emoțională….
La mine este un motiv ca să maschez singurătatea din suflet. Mă agăț de emoțiile celorlalți și trăiesc prin ei și cu ei.
Arbitrule, vrei un semn? Vrei să mă simți în măreția forței mele lăuntrice?
Ia-mă din umbră și du-mă între oameni, să îmi hrănesc forțele cu energiile lor pozitive….”- Hydea

Au mai scris :psi, almanahe, carmen pricop, carmen pricop (II), incognito, Some Words, labulivar,

Acum sunt un pic calatorita, vorbim cand ma intorc.Va tzuc!

 

Duzina de cuvinte- Salt înainte

 M-am trezit de dimineață cu curul în sus.Între două înghițituri de cafea și pâinea molfăită, gânduri malefice îmi trec prin minte.
Nu mă puteți imagina între păpuși vodoo, ace, ciuce și carice, scuipați, broaște, poze și incantații…nu, nu puteți.
Eu da!
Am o tulburare de moment, timp în care dau în melancolie blegoasă și în care mă gândesc că ar fi fost mai bine să fiu genul teluric decât cel visător…dar îmi revin repede atunci când bag o țigară.
Mă văd rapid la moara cu draci, învârtind perpetuu la manivelă și măcinând ouă de manechine fara cap.
Sau în același tipar macabru, amestecând într-un bol creiere de ,,berbeci” și făcând picturi rupestre pe pereți, întru eternitate.
Sunt o ,,păcătoasă”! Sunt o păcătoasă la care problemele trag ca la un magnet, pentru că mie-păcătoasei, îi place să se complice inutil.
Nu ar fi mai bine să stau mereu pe margine și să privesc cu detașare, în loc ca acum să îmi zboare tâmpla fâlfâind??
Nuuuu…cum să stau? Dacă am draci pe mine și nu am stare…
Deci, orice picior în dos e un salt înainte..parcă așa se spune, nu?
Păi altfel, cum facem materiale…și cum îmi dau eu de lucru atunci când m-oi plictisi?
Așadar…in curând, la treabă!-Hydea

Au duzinit ca și mine psi, almanahe, jora, dordefemeie, Dragos, Verovers, Vero, tibi, cammely, Dictatura justitiei,    Some Words,    virusverbalis,

 

Și ne-am ,,iubit”…

,, Și ne-am iubit că ne-am putut iubi, incert și repetat ca o greșeală” .

,,Și acum a venit momentul să îmi pun pentru o altă vreme sentimentele la păstrare…
Ar trebui să fiu supărată, nu sunt…sunt realistă. La vârsta mea nu mai cred în iubiri adolescentine, iar ce încerci să construiești se face cu foarte mare greutate, pentru că după greșeli repetate, nu mai ai puterea de a face la infinit compromisuri, doar de dragul…
Și atunci renunți, tu sau celălalt…Pleci fără să te mai uiți in urmă, fără să mai lași un semn. Lașitate, imaturitate…zi-i cum vrei…
Eu știu ca sunt om mare și imi asum ce fac, inclusiv greșeli.
Am avut un feeling, cel care nu îmi lipsește niciodată.Ba chiar pusesem pariu cu Jekylla , vizavi de durată.

 

Vreau aer.

Am nevoie de o gură de aer.
Mi-am scos capul din norișorul meu pufos și dulceag și încerc să trag aer în piept, ca să pot respira.
Ceva mă apasă rău și în mod sigur nu e inima mea care stă să pleznească.
Cu ocazia asta, mi se va limpezi și capul și mă voi trezi la realitate. Am visat destul.
Cu ocazia asta, o să o strig și pe Hydea .
E timpul să mai apară și ea în peisaj pentru că fără ea se strică echilibrul.
Eu greșesc prea mult de una singură.
,,Stai liniștit, nu sunt supărată pe tine..sunt supărată pe mine. Tot nu m-am învățat minte să nu mai am așteptări .Tot nu am înțeles că singurul om căruia îi pasă de mine sunt eu.”
Aaaa…și…Carpe diem! :))