Despre mine

MOTTO:
,,Mă deschid schimbării și transform în mine ceea ce trebuie să existe pentru a descoperi adevărul ființei mele interioare. Sacralizez sexualitatea.” – Scorpio   (Asta o spune horoscopul :)) )

Când eram copil visam să mă fac mare, când m-am făcut mare mi-am dorit să redevin copil.
Când eram adolescentă visam să fiu iubită, când am trecut prin viață, am iubit.
Inițial eram o visătoare căreia îi plăcea să își înșire gândurile pe caiete cu 200 de file.Acum sunt o visătoare care își strigă viața pe un blog.
Am crezut inițial că viața femeii se cam sfârșește când face un copil și are un bărbat, fiind menită să învârtă lingura în oală și pentru asta am renunțat la visurile mele.Eram mică și proastă!
Un om pe care l-am întâlnit mai târziu și iubit și care va rămâne ca ceva special sufletului meu, m-a luat și mi-a arătat lumea văzută prin ochii lui și pe care nu o știam.Era viața pe care uitasem să o trăiesc.Ușor am început să o văd și cu ochii mei.
Am învățat să zâmbesc, să respir, să mă bucur de prezent.
Înainte trăiam numai pentru fiul meu, acum învăț să trăiesc pentru mine..

Cu bune si rele,asta sunt eu:

Sunt un om obișnuit,
..obișnunța din lucrurile banale,
..banalitatea din unele răspunsuri,
..răspunsul la întrebările tale,
..întrebarea pusă lucrului interzis.
Sunt curiozitatea din ochii de copil,
..copilul care râde,
..râsul care se aude ca să nu plâng,
..plânsul apei curgătoare.
Sunt foșnetul copacilor dintr-o pădure liniștită,
..liniștea dinaintea furtunii,
..furtuna din sufletul meu,
..sufletul sfâșiat de dragoste,
..dragostea pentru copilul meu,
..copilul care a devenit om.
Sunt un om obișnuit.

……….

Mă las mângâiată de soare și sărutată de stropii de ploaie.
Îi șoptesc vântului să mă învețe să zbor.
Florilor că sunt gingașe și frumoase.. Le spun vorbe catifelate.
Încerc să îmi trăiesc viața așa cum nu am știut să o fac.
Mă bucur de toate clipele frumoase din viața mea, de nimicurile care îmi smulg un zâmbet.
Învăț să zâmbesc și învăț să fiu fericită.
Privesc cu indulgență răutatea din jur și încerc să nu mă las afectată de lucruri mărunte.Pentru că lucrurile mărunte, adunate într-un buchet, pot deveni de fapt esențialul.
Mă voi împăca cu cele două din mine…
Voi iubi în continuare oamenii, așa cum am făcut-o mereu.Este imposibil ca din mulțimea ce mă înconjoară să nu fie un OM care să nu îmi întoarcă iubirea.Și mă voi lăsa iubită.
Voi face o operație estetică sufletului meu și îl voi face din nou mare și puternic.
Îmi voi aduna cioburile inimii și o voi învăța să bată din nou..în așa fel încât să fie auzită.
Nu o să mai plec niciodată capul, pentru că așa nu voi reuși să privesc în ochi SPERANȚA.
O să încerc tot ceea ce mi se pare nou și imposibil, o să răspund provocărilor vieții, pentru că numai așa voi simți că trăiesc.Dar o voi face cu cap și nu mă voi lăsa târâtă în derizoriu.
Prezentul contează, viața este atât de scumpă și grea, încât trebuie să încerc să primesc și trăiesc cu bucurie clipa. Și să mă bucur de ea ca și cum ar fi ultima.
Și cel mai important… o să rămân eu, cea care am fost și sunt dintotdeauna! Nu trebuie să mă schimb pentru nimeni.
Și chiar dacă voi cădea, eu voi știi să mă ridic.

Carpe diem…

……….

Cine sunt eu?
Eu sunt mai multe și nici una sau poate toate adunate la un loc…
Sunt bună…mi se spune că sunt prea bună și devin…
Naivă.Sunt naivă și mi se spune că nu e bine așa, trebuie să fiu scorpie.
Și devin scorpie, dar nu îmi place ce văd și simt…și simt că nu sunt eu, așa că revin la…
Iubitoare. Pentru fiul meu, pentru cei de lângă mine, pentru oamenii pe care îi cunosc.
Numai că atâta dulcegărie câteodată cam apleacă și semnele mele de iubire devin grețoase pentru alții. Oamenii se transformă și nu mai vor, așa că mă transform și eu și devin…
Fițoasă! Am fițe de om normal, mai anormal decât normalul, dar cu fițe. Fițele nu atrag…sunt ca ițele și încurcă pe cei care își doresc să fiu sofisticat de banală, banal de pasională, nearătos de provocatoare, provocator de sinceră, sincer de sarcastică.
Sunt o acritură. Mi se strepezește gura atunci când aud lingușeli libidinoase scoase din văgăuna de cuvinte, de către oameni falși, atât femei cât și bărbați.
Sunt o finuță. Atât de finuță încât zâmbesc politicos în loc să înjur când aud falsități evidente.
Sunt o scorpie. Atât de scorpie încât și eu mă mir de sarcasmul meu atunci când învârt pe degete râmele care m-au chinuit pe mine inițial.
Sunt o visătoare. Atât de visătoare încât nici măcar când trăiesc evidentul real, nu mă trezesc din visul meu.
Sunt o luptătoare. Mă lupt cu morile de vânt, cu demonii care mă macină, cu râmele care se târăsc cerșind din nou atenție, cu indiferența, cu vulgaritatea, cu inumanul, cu junglă în care trăiesc, cu nesiguranța fiului meu. Mă lupt chiar și cu mine însămi.
Sunt un vânator. Un vânator nemilos care pare câteodată pradă sigură in fața animalelor feroce.
Cine sunt eu? Cine am fost știu cu siguranță…dar cine sunt, încă nu am aflat cu adevărat.