RSS

Provocarea-Iertarea.

28 nov.

,,Dar tu te-ai privit in oglida? Da! Si ti-a placut ce ai vazut? Nu! Te-ai intrebat de fapt ce iti doresti cu adevarat? Ce iti spune inima,inima,nu capul..ratiunea? Ahhh…”-privesc in jos,pentru prima oara,eu cea care priveste omul numai in ochi.

Si m-am privit in oglida.Si nu mi-a placut ce am vazut.
Mi-am vazut ochii tristi,din nou,fara pic de stralucire.Si sufletul lipsit de vlaga,pentru ca il ingradesc.
Pentru ca nu ii dau voie sa zboare.
Pentru ca ratiunea imi spune sa il opresc.
Dar de ce?
Atunci cand nu fac ceea ce simt,nu mai sunt eu.Ma mint ca nu port masti,dar exact asta fac si cad in ridicol.
Devin dura atunci cand nu trebuie.Si imi pun lacat la gura.Si imi pun lacat pe sentimente.Si imi pun lacat pe iubirea pentru oameni.
In  ,mi-am propus sa traiesc clipa.Si fara sa vreau ma izbesc de zidurile cladite exact de mine,pe motiv de principii si de compromisuri.
Le cer,dar eu inca nu stiu sa le pun in aplicare.
Odata,de mult am invatat sa iert.Sa simt ca sunt mai buna atunci cand iertarea porneste de la mine.Fara ea nu puteam merge mai departe.
Dar ce nu am invatat a fost sa ma iert pe mine.
Gresesc,gresesc,gresesc..si imi jur ca nu o sa mai repet asta.Judec cu capul,cat pot de mult,despic firul in opt..nu,in saisprezece si devin transanta.Tai in carne vie.
Cer.Dar eu,oare ofer?
Am asteptari..dar eu stiu oare sa astept?
Ahhh…am obosit.Gandesc prea mult si mult prea logic.
Si imi fac singura rau.
Este timpul sa primesc iertarea mea si sa privesc din nou acolo sus.Cineva ma iubeste si are mereu grija de mine.
Simt cum incet o iau de la capat cu
Nu am mai cazut si tocmai de aceea mi-e frica sa nu se intample din nou.
Dar am uitat ca eu stiu sa ma ridic,sa ma scutur si sa merg mai departe.Asta e viata!
In ultimul timp am cautat calea cea mai usoara,de aceea nu am aflat nimic.
Am uitat ca pentru orice bun din viata mea,a trebuit sa lupt.Sa fiu eu!
Pe mine viata mereu m-a provocat si acum privesc plictisita in jurul meu,pentru ca alegand calea cea mai usoara,nu se intampla nimic.
Deci chiar trebuie sa ma provoc pe mine insami,sa ma iert cum fac cu cei din jurul meu si chiar sa traiesc clipa.
Carpe diem! Jekylla

Mai citim ,,Provocarea” la Psi,Virusverbalis,Redsky,Sara,almanahe,dictaturajustitiei,Altcersenin,anaid,Tiberiu,cita,blogvista,verovers,

 

Etichete: , , , ,

38 de răspunsuri la „Provocarea-Iertarea.

  1. Simion Cristian

    noiembrie 28, 2011 at 9:56 am

    Eu am aruncat toate oglinzile din casa! Ma uit doar pe geam. 🙂

     
    • scorpio72

      noiembrie 28, 2011 at 2:15 pm

      Daca ma uit mai intens,pana si prin geam ma zaresc…

       
  2. suflet de curva

    noiembrie 28, 2011 at 1:00 pm

    ce pot sa zic? decat wow… si felicitari. Imi place. . . ( dar nu-mi place faptul ca si TU mi=ai pus la indoiala increderea vizavi de blogul meu 😦 )

     
    • scorpio72

      noiembrie 28, 2011 at 2:21 pm

      Imi pare rau..ne asumam ceea ce scriem,nu?
      Pentru ca nu te cunosc,pot sa am ce parere vreau..iar a mea este ca scrii bine,frumos,dar nu exprima realitatea. Pana si blogul meu imbina personalul cu fantezia.Iar fiecare intelege ce vrea,daca un post este despre trairile mele sau fanteziile din capul meu.
      Nu intelege gresit ceea ce am scris.

       
  3. redsky2010

    noiembrie 28, 2011 at 1:03 pm

    cred ca fiecare stim sa judecam doar pt noi si cum ne-ar fi cel mai bine. orice hotarare ai lua, nu-i definitiva si daca gresesti poti sa-ti oferi iertarea, perfectiunea e plictisitoare 😉

     
    • scorpio72

      noiembrie 28, 2011 at 2:16 pm

      Tind spre perfectiune,insa e atat de fada si rece,incat nu imi mai place.

       
  4. silavaracald

    noiembrie 28, 2011 at 2:06 pm

    Eu încerc să nu mă mai analizez, ci doar să trăiesc. Dar e mai greu așa parcă. Nu-s învățată…

     
    • scorpio72

      noiembrie 28, 2011 at 2:17 pm

      Slvc,eu incerc sa invat sa traiesc doar.Din pacate nu prea pot fara sa si sa ma analizez.

       
      • silavaracald

        noiembrie 29, 2011 at 1:51 pm

        Și ajungem la vorba românească: ”Prea multă minte strică”. 🙂

         
  5. cita

    noiembrie 28, 2011 at 2:44 pm

    E grea chestia cu iertare de sine dar e necesara pentru a continua. Indiferent ce nu ne iertam – pot fi chestii aparent neimportante pentru altii – ele nu fac decat sa ne tina pa loc, sa ne impiedice sa inaintam. Dar… viata ne invata de toate! Succes.

     
    • scorpio72

      noiembrie 28, 2011 at 7:49 pm

      Cita,totul este sa si pot.Multumesc.

       
  6. psi

    noiembrie 28, 2011 at 3:03 pm

    anaize îmi fac şi eu. din păcate nu ies întotdeauna pe plus. ştiu, nu se poate astfel pentru că nu suntem roboţi, dar putem încerca, putem evolua. şi cred că cel mai greu îmi este să mă iert pe mine. se spune că atunci când te ierţi cu adevărat, ai mai învăţat o lecţie despre viaţă.

     
  7. almanahe

    noiembrie 28, 2011 at 4:08 pm

    eu am peste tot oglinzi în casă, chiar şi la uşa dormitorului şi cea a sufrageriei, mari…nu mi-e teamă să mă privesc, fiindcă aşa cum ziceam şi la psi(c), ceea ce îs nu-mi stă în punctele de grăsime de pe nas, nici în buzele frânte de gânduri şi nici în pomeţi…
    asta cu iertarea de sine eu o înţeleg aşa…atâta vreme cât nu mă sinucid, înseamnă că din setări vine la liber, fără s-o gândesc eu, fără să-i dau vreun sens sau s-o cosmetizez ş.a.m.d.; aplic asta şi pentru ceilalţi.

     
  8. Hapi. River_woman

    noiembrie 28, 2011 at 8:37 pm

    Nu-mi amintesc sa fi existat o perioada in care sa nu ma pot privi in oglinda 🙂
    Sper ca nici nu se va ivi

     
    • scorpio72

      noiembrie 29, 2011 at 1:59 pm

      Ma pot privi in oglinda,dar cateodata nu imi place ce vad.

       
      • Hapi. River_woman

        noiembrie 29, 2011 at 3:07 pm

        Sa fiu sincera……nu cred ca exista om pe lumea asta, oricat de frumos, destept sau bogat – care sa nu aiba din cand acest sentiment
        Sau altul gen „nu ma recunosc”…

         
  9. virusverbalis

    noiembrie 29, 2011 at 8:22 am

    Io ma privesc in oglinda si-mi zic:cin reac e asta? :))

     
  10. anaid

    noiembrie 29, 2011 at 9:00 am

    scorpio, sa stii ca si eu sunt in stare sa inteleg orice fel de greseala a oricarui om, doar pe-ale mele nu le pot pricepe si pace.

     
    • scorpio72

      noiembrie 29, 2011 at 1:59 pm

      Daca am pricepe tot,ne-am plictisi..crede-ma!

       
  11. Traian

    noiembrie 29, 2011 at 9:59 pm

    scorpiutzo, lasa naibii oglinda, CARPE DIEM!

     
    • scorpio72

      noiembrie 29, 2011 at 10:08 pm

      Traian..deja fac asta…e aiurea dar asta fac.. 🙂

       
  12. Traian

    noiembrie 29, 2011 at 10:10 pm

    …restul sunt vorbe.

     
  13. banifarabani

    noiembrie 29, 2011 at 11:22 pm

    Oglinda este o cale de evoluţie.
    Şi e veche, foarte foarte veche. Isus a urmat-o, între mulţi alţii:

     
  14. cleo

    martie 21, 2013 at 3:30 pm

    Miroase a „inceput” pe care il refuzi….of, sau nu inteleg ?

     
    • Scorpio

      martie 21, 2013 at 3:33 pm

      pai…tine-te bine de scaun, ca incepi sa intri in iures :))))

       

au urcat o treapta

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat: