Provocarea- Noua

Noua mahmureală cu visuri. Colecție retro, casual, sport, modernă, cool.Realizabile sau irealizabile. O fi bine…o fi rău?
Noua viață liniștită.Mult normal în anormal. De fapt care e limita? Până unde este de fapt normalul și unde intervine anormalul?
Noua schimbare de atitudine. Calm…mult calm.Indus, primit și oferit. Devenim mai buni, mai primitori, mai optimiști, sfidânt realitatea.Realitate care câteodată te inhibă în a te juca un pic de-a viața.
Noua viață.Deloc plictisitoare.Plină de bunătate, de zâmbete, de căldură sufletească oferită și primită la schimb, înzecit.
Noua aură interioară. A dispărut complet Hydea, iar Jekylla s-a contopit cu Scorpio și au devenit una.
Eu. Noua eu.Noua.
Vechea pare că nu a existat…dar doar pare. A rămas acolo undeva cu destul de multe sechele, născute din frustrări și dezamăgiri…multe dezamăgiri. De multe lovituri primite de la viață.O viață crudă, cruntă, la care am pornit de foarte tânără și cu zero experiență.
Am căutat toată viața liniștea, mi-am căutat liniștea. Am crezut de tot atâtea ori că mi-am găsit-o, dar am fost doar dezamăgită, în toleranța mea și pentru că m-am făcut că nu văd și înțeleg ce se întâmplă în jurul meu. Din dorința de a fi percepută ca ceea ce eram, ce aveam de oferit.
Aveam deja sufletul mort.Inima-mi peticită prea mult, o criogenasem într-o ultimă speranță de a avea cui să o ofer.
Zâmbesc, am cui! Și mi se răspunde la fel, printr-un zâmbet cald.
Fiul meu a observat schimbarea mea în bine, în mult bine. Și mi se spune să am curaj să îmi apuc fericirea și să nu îi mai dau drumul.
Părinții, prietenii, el, voi…îmi spuneți că o să fie bine. Dacă voi simțiți asta, poate că așa este.Eu mă lupt să ies din carapacea neîncrederii.
Sunt percepută în sfârșit ca ceea ce sunt eu, cu bune și rele..și acceptată așa, fără a mi se cere vreo schimbare. Doar să fiu eu. Să fiu femeie. Sunt! Mă simt în sfârșit femeie.
Eu.Noua eu.Noua.

Au scris psi, incognito, dordefemeie, Mitza Biciclista, Tiberiu