Stietot gimnasta

Cred ca aveam cam noua ani..
Erau campionatele mondiale de gimnastica si in plan principal Nadia Comaneci.
Nu cred sa fi existat fetita care sa nu isi doreasca sa fie Nadia.
Solul il prezentam pe iarba din spatele blocului..lalaind melodia,sleiam cacatii de caine de prin iarba,in momentul cand faceam roata.
Barna era desenata cu creta pe asfalt,exact zece centrimetri si era durere cand ma dezechilibram si calcam pe langa.
Paralelele..ei…cu paralelele era mare poveste.Pentru ca de obicei foloseam bara de batut covoarele.Insa cand era ocupata,trebuia sa ma duc intr-un parculet din apropiere sa prestez proba.
Intr-o zi..campionat mondial provincial.Paralelele ocupate,asa ca lotul de gimnaste din micro 9 s-a mutat in parculet.Toate voiam sa fim Nadia,asa ca faceam prin rotatie.
De data asta Nadia de micro 9 eram eu.Si trebuia sa sustin proba la paralele.
Numai ca..bara era un pic ciudata,in forma de arc de cerc,iar in fata ei era postat un balansoar.
Ei si de ce sa nu fiu eu capra Nadia?
M-am suit pe cadrul de fier din mijlocul balansoarului si facandu-mi avant,am sarit la ,,paralele”.
Numai ca am calculat gresit distanta(care fie vorba intre noi,era cam de un metru si ceva,deci cam mare) si mainile mele au sters bara,dupa care m-am prabusit in coate.Din care unul a facut trosc,iar eu am inceput sa urlu.Pentru ca imi rupsesem mana..
Urland si cu mana atarnand,am ajuns cu chiu cu vai acasa si apoi la spital.Nenea de la spital,mi-a mai facut inca o data trosc mana,punandu-mi oasele la loc,dupa care mi-a bagat-o in ghips.
Mai nasol a fost ca,a doua zi trebuia sa plecam la munte.Bineinteles ca am plecat,ca nici de a dracu nu am vrut sa ,,ma las acasa” cum zicea tata,caruia de data asta i-a fost mila sa imi dea obisnuita papara zdravana.
Credeti ca m-am invatat minte? Neah..mi-am mai rupt apoi mainile de doua ori,in decurs de cativa ani.