Duzina de cuvinte- Generaţii

Copilul din mine nu se v-a simţi niciodată inferior, în faţa actualei generaţii. Prezentul ei, ofera un virtual ,,autist” în faţa căreia pălesc multe din jocurile copilăriei.
Asist câteodată la ieşirile pe afară ale multor puştani şi de multe ori în faţa ochilor parcă mi se ,,desfăşoară un desen pe care l-am văzut într-o revistă – în trecut, o grămadă de copii care joacă tot felul de jocuri în jurul unui copac înflorit şi în prezent, o grămadă de copii care stau toţi sub un copac înflorit si au în mâini ip-oduri, jucându-se cu ele.Generaţia se adaptează, nu?
Dar ce folos, dacă nu mai au acea poftă de viaţă pe care noi, eu, o aveam odată? Nu mai au acea scânteie de fericire în ochi, ca atunci când noi ne luam lişia şi figurinele şi fugeam afară la joacă? Când nu mai erup ca un vulcan, ca atunci când noi strigam cât puteam de tare ,,lapte gros” sau ,,ţară, ţară vrem ostaşi”?
Privesc în jur şi văd o generaţie plictisită, deja obosită…fără chef de joacă…ci poate doar cu chef de a îşi etala hainele de firmă şi ultimul telefon din dotare.
Privesc în jur şi singurul lucru pe care îl simt este o stare emoţională, o stare de mulţumire la gândul că fiul meu a trecut prin jocurile copilăriei mele şi la gândul că acel copil din mine, nu a dispărut niciodată.

Au scris psi, tibi, Mariana, carmen pricop, lili3d, Sonia, alma nahe, Abisurile, roxana, Vienela, cita, fatanaiva