RSS

Duzina de cuvinte- Generaţii

07 Iun

lapte-gros

Copilul din mine nu se v-a simţi niciodată inferior, în faţa actualei generaţii. Prezentul ei, ofera un virtual ,,autist” în faţa căreia pălesc multe din jocurile copilăriei.
Asist câteodată la ieşirile pe afară ale multor puştani şi de multe ori în faţa ochilor parcă mi se ,,desfăşoară un desen pe care l-am văzut într-o revistă – în trecut, o grămadă de copii care joacă tot felul de jocuri în jurul unui copac înflorit şi în prezent, o grămadă de copii care stau toţi sub un copac înflorit si au în mâini ip-oduri, jucându-se cu ele.Generaţia se adaptează, nu?
Dar ce folos, dacă nu mai au acea poftă de viaţă pe care noi, eu, o aveam odată? Nu mai au acea scânteie de fericire în ochi, ca atunci când noi ne luam lişia şi figurinele şi fugeam afară la joacă? Când nu mai erup ca un vulcan, ca atunci când noi strigam cât puteam de tare ,,lapte gros” sau ,,ţară, ţară vrem ostaşi”?
Privesc în jur şi văd o generaţie plictisită, deja obosită…fără chef de joacă…ci poate doar cu chef de a îşi etala hainele de firmă şi ultimul telefon din dotare.
Privesc în jur şi singurul lucru pe care îl simt este o stare emoţională, o stare de mulţumire la gândul că fiul meu a trecut prin jocurile copilăriei mele şi la gândul că acel copil din mine, nu a dispărut niciodată.

Au scris psitibiMarianacarmen pricoplili3dSoniaalma naheAbisurileroxanaVienelacitafatanaiva

Anunțuri
 
 

Etichete: ,

26 de răspunsuri la „Duzina de cuvinte- Generaţii

  1. Drugwash

    Iunie 7, 2013 at 10:35 pm

     
  2. alma nahe

    Iunie 8, 2013 at 12:08 am

    Suntem nişte nostalgici, asta suntem. Evident că aveau un farmec aparte jocurile copilăriei noastre. Dar mi-ar fi plăcut să încerc şi varianta asta de-acuma.

    În plus, mie una, chiar mi-ar fi plăcut să se facă undeva joculeţele pe care le fac eu cu copiii, la atelierul de teatru, cu mine, pentru comunicare, pentru dezinhibare etc, în loc să bat mingea în faţa blocului. A avut un farmec aparte, i-adevărat, dar nu sunt nostalgică deloc. Aşa e firesc, să mergem mai departe, să ne adaptăm etc. 🙂

    Eu m-am cam săturat de „problema” asta cu generaţiile…nu de problemă, de fapt. De dezbaterea ei.

     
    • Scorpio

      Iunie 8, 2013 at 8:15 pm

      Nu am vrut sa fie ca o dezbatere. pur si simplu asa s-au legat cuvintele. Si nu stiu daca e nostalgie, ci doar ce vad in jurul meu, de cele mai multe ori.

       
  3. Mariana

    Iunie 8, 2013 at 1:23 am

    Şi mie mi se pare că acum copiii nu mai ştiu să se joace… şi că sunt prea puţini.

     
    • Scorpio

      Iunie 8, 2013 at 8:16 pm

      Putini nu sunt, dar cu joaca… Zambesc atunci cand vad in jurul blocului copii jucandu-se.

       
  4. Sonia

    Iunie 8, 2013 at 2:22 am

    Și mie mi se pare că jocurile copilăriei mele erau cele mai frumoase. Fiica mea spune la fel despre jocurile copilăriei ei. Eu cred că vârsta inocenței are farmec în orice vremuri o trăiești. Poate nu regretăm că am pierdut jocurile, ci vremea când ne puteam juca.

     
    • Scorpio

      Iunie 8, 2013 at 8:17 pm

      Fiecare joc al copilariei e frumos in felul sau.Si acum mai sunt copii cu tevi priun care sufla cu cornete sau joaca pitita sau altceva. Dar parca…dispar.

       
  5. Carmen Pricop

    Iunie 8, 2013 at 9:58 am

    Eu am fost un copil timid. În rarele dăţi când intram în grupul care juca „ţară, ţară, vrem ostaşi!”
    nu reuşeam să strig prea tare. Cred că-i lăsam pe ceilalţi să strige. Şi rar se auzea numele meu după întrebarea „Pe cine?”.
    Copiii mei n-au ipod, avem pc şi laptop. Ne rânduim cu toţii în faţa tastelor, ne mai şi certăm sau îi cert fiindcă îşi neglijează temele. Dar băiatul meu rămâne după ore la un fotbal cu colegii, iar fata citeşte mult şi nu ţine neapărat să aibă haine de firmă, ci doar haine cu care să-i stea bine…
    Oare ei cum vor vedea diferenţa dintre copilăria lor şi cea a copiilor lor? Nu ştiu de ce, dar cred că lucrurile se vor schimba mai mult, mai repede…

     
    • Scorpio

      Iunie 8, 2013 at 8:18 pm

      Nu stiu cum o vor vedea, dar lucrurile evolueaza. Uite…eu ma joc la calculator acum… :))))

       
  6. psi

    Iunie 8, 2013 at 11:18 am

    eu cred că ar trebui să scoatem din limbaj sintagma „pe vremea mea” şi să acceptăm evoluţia.
    să admitem că omul se joacă nu numai în copilărie şi că jocurile sunt frumoase la orice vârstă.
    generaţiile sunt numai un pretext… de limitare.

     
    • Scorpio

      Iunie 8, 2013 at 8:20 pm

      Nici nu am introdus-o in limbaj.
      Eu l-am invatat sa joace lisia, el m-a invatat sa ma joc pe calculator. Tin minte ca fara sa imi fie rusine, ieseam si ma jucam fotbal cu el in fata blocului, fara sa imi pese de privirile vecinelor, cum ma copilaresc.

       
  7. abisurile

    Iunie 8, 2013 at 1:23 pm

    Traim in epoca „multi-tasku-ul” si, incercand sa-i facem fata in pofida naturii, ne-am obisnuit sa nu acordam lucrurilor iportanta care li se cuvine, sa trecem de la unul la altul mult prea repede, sa ne plictisim repede. Vorbesc la plural pentru ca si noi, generatia”asta mai batrana” sunt victemele multi-taskului, vrem nu vrem. Dar noi am avut norocul sa traim si „altfel”, atunci cand trebuia, in copilarie.

     
    • Scorpio

      Iunie 8, 2013 at 8:21 pm

      Singurul lucru care mi-a atras atentia la generatia tanara este faptul ca am auzit de foarte multe ori din gura copiilor cuvintele ,,ma plictisesc” . Chiar si afara la joaca, chiar si in fata calculatorului.

       
  8. vienela

    Iunie 8, 2013 at 7:21 pm

    M-am bucurat si eu timp de cativa ani de scanteia din ochii fiului meu. Pana cand a descoperit calculatorul. 😦

     
    • Scorpio

      Iunie 8, 2013 at 8:22 pm

      Vienela, dar sa ma vezi pe mine de cand am descoperit calculatorul :))))) .

       
      • vienela

        Iunie 9, 2013 at 6:19 am

        :)))))) Nu ai idee ce lupte se dau la noi in casa pentru fiecare minut petrecut la calculator. :))

         
  9. cita

    Iunie 9, 2013 at 2:08 pm

    fiecare traieste timpul lui si ramane ancorat pe veci in perioada cea mai frumoasa a vietii sale!
    Te inteleg perfect

     
  10. O fată

    Iunie 9, 2013 at 8:24 pm

    Gandesc la copilul din mine si tare mi-as dori sa-l pot feri de copilaria de azi, sper sa si reusesc macar in parte, sper.

     
  11. Hapi River

    Iunie 9, 2013 at 10:17 pm

    Asadar ati ramas doi copii in familie 🙂 Chiar daca unul e departe acum

     
  12. lili3d

    Iunie 10, 2013 at 12:53 am

    Copiii noștri sunt așa cum îi creștem (noi și Mass-media)…

     
  13. silavaracald

    Iunie 14, 2013 at 11:50 am

    Din când în când mai „arestez” laptopul, sau îl „defectez”. Atunci ies picimanii în curte şi se joacă la nesfârşit cu ce le pică sub ochi: flori, gâze, bucăţi de lemne, ciocane, maşinuţe, trotinete, câni, pisică, pietricele… Nu le-a dispărut cheful de joacă, ci doar ocaziile de a-l practica. 🙂

     

au urcat o treapta

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: