Psiluneli- Falsidrama lui februarie

Mă încearcă sentimente amestecate…
Trecutul l-am lăsat demult în urmă și chiar nu mai apare decât rareori, când îmi scormonesc în memorie anumite detalii ,,tehnice”…
În februarie de obicei mă apucă falsa ,,depresie”. E falsă, parol…nu e reală…dar am anumite stări contradictorii și uneori triste. Alteori mă apucă melancolia, dar în sensul bun și legat doar de un singur aspect…
Fiul meu!
Ce ar fi fost dacă….
Și apoi îmi revin!
În februarie m-am căsătorit…Doamne, ce îndepărtat pare momentul…și atât de fals, privind acum în urmă…
Ar fi fost…câți ani? Să mă gândesc (nici asta nu știu…) da, ar fi fost 22 de ani…de fapt dacă stau să mă gândesc, nu ar fi fost. Nu aș fi rezistat!
Dar știu cu certitudine că în acea zi fatidică s-a născut fiul meu. La un an, fix un an diferență!
Asta ca să nu uit niciodată de februarie. Niciodată!
Indiferent la ce m-aș gândi, această dată de februarie va fi ca un simbol amestecat. Unul bun și unul rău. Falsidrama lui februarie.
Nu aș schimba nimic privind în urmă.Dacă aș schimba ceva din destinul meu, nu ar mai exista fiul meu.
Sunt realistă! Este singurul lucru bun din viața mea…de atunci și de acum. Unicul! Fără de care eu nu aș putea trăi!
Nu sunt o mamă agățătoare. Bine, anumite obiceiuri nu mi le pot schimba oricât aș încerca, cum ar fi de exemplu faptul că indiferent cât de mare este tânărul meu, tremură carnea pe mine de grija lui.Nu mă agăț de el, chiar dacă este rațiunea mea de a trăi.
Mă bucur că la un moment dat al vieții mele, am fost dură cu el…eu o mamă singură, dar doar pentru binele lui. I-am ,,taiat” cordonul ombilical de foarte devreme și chiar dacă a durut, l-am aruncat în viața asta dură ca să învețe. Și de bine și de rău, în așa fel încât să se descurce singur și să nu devină un ,,pizdorcea” (scuzați-mi expresia) cum sunt unii băieți crescuți doar de mame.
Sunt mândră când văd ce aluat a ieșit din plămădeala mea.
Sunt atât de mândră de faptul că atunci când mi-a fost greu, nu m-am dat bătută și m-am ,,luptat” cu el și cu personalitatea lui, în așa fel încât acum avem o relație specială cum rar au unii părinți-copii.
I-am oferit încrederea mea în orice situație și l-am făcut să se deschidă în fața mea, astfel încât noi nu avem secrete.Bine, în intimitate nu intrăm, că nici el nu e curios și nici eu nu sunt curioasă de ce facem fiecare.
Dar ne respectăm fiecare viața celuilalt și ne permitem să ne judecăm.
Da! Să vedeți cu câtă seriozitate mă judecă atunci când o iau ,,razna” și încearcă să mă ridice sau să mă aducă pe linia de plutire.
Îi ascult părerea mereu când își spune punctul de vedere și câteodată (doar câteodată) îi dau dreptate.
Falsidrama lui februarie mi-a adus un fiu…iar acest post îi este dedicat lui.
Și nu mă pot opri să nu îi spun încă o dată ceea ce știe deja, că îl iubesc de la pământ până la lună și înapoi.

La mulți ani tânărul meu!

Au scris psi,  oglinda lui erised, adicherish, Vienela, lili3d, Vero, Vladen, Some Words, dia naicu, carmen pricop, Abisurile