De toamnă

,,A venit toamna. Soarele a început să nu mai încălzească atât de mult.Pomii și-au schimbat coloratura frunzelor și au devenit arămii.Păsările călătoare se pregătesc pentru marea migrație.Bla, bla, bla, bla, bla, bla….”
Cam așa sunau compunerile noastre despre toamnă, odată ca niciodată, amin.
A venit toamna. Cam brusc pentru mine și din maieuțul sexi, m-a băgat direct în flaușate.
A fost o vară nebună și de această dată . Vara trecută a fost la fel de nebună, însă această vară nu a mai fost atât de cuminte.
Am trăit la maxim totul și din nou m-am bucurat de viață. Am făcut-o totuși cu o nebunie decentă, dar ca și cum nu aș mai fi avut timp.
Nu am ajuns la mare și este cel mai mare regret…când am putut eu, nu a putut cealaltă persoană, când a putut ea nu am mai putut eu…iar când am vrut…nu am avut cu cine. Rămân cu oful asta și mă pregătesc să mă murez, că tot se bagă murăturile de sezon.
Am făcut și curățenia de toamnă. Am făcut curat în jurul meu, dând cu mătura ignoranței peste râmele adunate pe pragul vieții mele. Dacă stau mai bine să mă gândesc, în loc să le arunc…mai bine le strângeam într-o cutie și i le dădeam Barosanului să dea la pește cu ele. Așa isi arătau și ele, poate, utilitatea.
Lumina pe care o căutam tot timpul, nu o mai caut…dacă vrea, ea va știi și singură să mă găsească.
Nu mi-e bine, dar mi-e bine.
Era prea mare înghesuială în jurul meu și gândurile mele nu mai știau să selecteze.Gândeam pentru prea multe persoane deodată.
Obosisem să fiu bună, cuminte, sexi, amabilă, politicoasă…pentru că așa sunt eu….obosisem să fac asta și nimeni să nu aprecieze. De fapt mint, apreciau când eu eram deja departe.
Viața mea devenise mai mult o viață cu trecut decât cu prezent.
Am tăiat în carne vie atât la masculin cât și la feminin. Și i-am băgat în mizda păsii pe toți.
Nu știu să port măști și nici nu vreau.Dar încă știu să spun da sau nu…pentru că nu m-a lovit pe deplin senilitatea.
Va fi o toamnă plictisitoare și grea. Vor veni zile în care sunt sigură că îmi voi plânge în pumni.
Dar doar așa am trecut în viață mai departe, niciodată nu mi-a fost ușor și întotdeauna ca să vină ceva frumos în viața mea, a trebuit mai întâi să mă chinui.
Vacanța a luat sfârșit și joaca mea la fel.
Acum a venit timpul să-mi pun șosetele de lână, izmenele flaușate și pulovarul.
Să vedem…așa mă mai place cineva? Mai ales că am și gust de..oțet! :))