Provocarea-Frunze

,,Suntem frunze purtate de vant„.
Sunt o frunza din copacul vietii.La inceput am mijit timida si sperioasa,apoi m-am bucurat ca eram alaturi de mii de alte surori.Toate fosneam la unison si ne bucuram de mangaierea soarelui,care ne ajuta sa crestem si sa ne dezvoltam.In fiecare zi,vantul ne dadea buna dimineata,mangaindu-ne cu adierea lui,iar razele soarelui ne incalzea,ajutandu-ne sa crestem.Am crescut cu sfaturi date de pasarele si eram avida in a invata tot ce este nou..
Am ajuns cu toate la maturitate,insa vremea s-a schimbat si unele din noi am pornit-o pe alte drumuri,purtate de vant.
Multe au zburat in sus si nimeni nu a mai stiut de ele,altele s-au ingalbenit si au cazut la pamant,pentru nemurire.
Eu am incercat sa raman la locul meu…am ascultat mai departe de copac,care imi spunea sa fiu cuminte.Numai ca intr-o zi,vantul care pana deunazi ma mangaia cu adierea lui,s-a suparat pe copac si m-a smuls,purtandu-ma pe aripile lui..
Mi-a spus ca este timpul sa invat sa zbor.
Am zburat o vreme,purtata de vant..intr-un lung drum.La inceput mi-a placut,pentru ca el,vantul,ma tinea in causul palmelor si imi arata culorile pamantului,iar eu chicoteam fericita.Cand parea ca ma apropii de pamant,vantul sufla usor asupra mea si ma ridica din nou,purtandu-ma mai departe…
Asa am calatorit impreuna cu visele oamenilor,am privit cerul in toata splendoarea lui si m-am bucurat de libertate.
In alta zi,cerul s-a suparat pe vant si a inceput sa planga.Lacrimi amare si mari au inceput sa cada si sa ma loveasca si pe mine.Atat de impovarata m-am simtit,incat vantul cu toata puterea lui,nu m-a mai putut ajuta si am cazut la pamant…
Soarele s-a suparat pe cer si a trimis raze de curcubeu sa il mai imbuneze,oprindu-i lacrimile.
Am zacut ceva vreme pe pamant,eram uda si speriata si singura.Nu cunosteam locul si era multa galagie si cei din jurul meu vorbeau o limba pe care nu o intelegeam.
……………………………………………………………………………………………………
Era o zi frumoasa de septembrie.Cu o zi inainte plouase,insa parcul era plin de copii.Pe o banca se afla o mama cu un baietel.Copilul cu par balai,radea si punea tot felul de intrebari,la care mama raspundea cu mult calm:
,,- De ce se misca cerul?
-De ce culoarea rosie este rosie si nu albastra?
-Cum are putere barza sa poarte bebelusii in cioc,pana la mamicile lor?
-Cum zboara pasarile?”
Intreba si asculta apoi cu seriozitate raspunsurile.Mai fugea in jurul bancii,apoi se intorcea si razand,mai punea o intrebare…
La un moment dat,privirea i-a fost atrasa de o frunza.Era uda si un pic murdara de pamant.A luat-o si cu grija,stergand-o cu manutele lui mici,a fugit la mama lui:
,,Mami,mami..ia uite ce frunza frumoasa am gasit!”
Mama lua frunza din mana copilului si o studie cu atentie.Avea o forma ciudata si o culoare interesanta.Se uita in sus,studiind copacii si zambi.
,,-Puiule,daca tie iti place,o putem lua acasa,o pune mami intr-un loc special si poate fi prima ta frunza de la colectie.Nu stiu cum a ajuns aici in parculetul nostru,pentru ca nu seamana cu frunzele celelalte.
-Dar de unde a venit? Cine a adus-o ?
-Probabil ca vantul,pui,probabil ca are o poveste aceasta frunza,cum fiecare lucru are povestea lui..
-Imi spui,mami,povestea frunzei?
-Da!
,,Sunt o frunza din copacul vietii.La inceput am mijit timida si sperioasa,apoi m-am bucurat………….”

Celelalte ,,Provocari”,la Psi,Redsky,cita,Sara,Tiberiu,Virusverbalis,Rokssana,verovers,griska,Dagatha