Pfff…îmi scarpin fruntea, în căutare de idei beletristice şi…nimic. Au zburat care încotro, între patru mări şi zece zări sau dimpotrivă, cred că mai repede zac pe undeva priponite cu piroanele neinspiraţiei.
Măi, eu recunosc că iubirea îţi dă aripi şi la fel, îţi dă surse de inspiraţie, dar la mine cred că funcţionează cu totul pe invers.
Pot să mă dau cu krul de pamânt cât m-aş da, să asud cu mare trudă…şi de abia scot două rânduri, schelălăite şi astea. Mă chinui să
scot aur din piatră seacă….să scot două , trei fraze de importanţă virtuală, dar vorba doctorului nostru trăznit care ne predă…,,frateee, ce să mai primim de la neuronul ăla pe care îl mai avem şi care şi el vrea sa fugă de retardul nostru ?”
Ehh…cât îmi mai permite glagoria (memoria-pentru voi), o să mă screm să mai scot câte o perlă , două, trei…pentru oamenii care încă îmi mai citesc inepţiile.
Între simulări de examen, de pregătiri pentru lecţii deschise, ascultări (ciudate) pentru note, încercări nereuşite de relaţii amicale cu aşa-zişi colegi (pupincurişti), pregătit proiect de licenţă pentru predare, strâns coletă pentru diverse ca să meargă bine, drum pe ultima sută de metri pentru terminarea celor trei ani de nebunie ,,medicală”-(dracu’ m-a pus)…şi motan mierţăit(acasă), pisoi mic şi zănatic(la iubu), gânduri pesimiste legate de viitor, relaţie care merge, iub care iubeşte, tânar copil care are-n-are job…mai bâţâi şi eu…mai mişc încă, dând inert dintr-o aripă.
Măăă, dar încă dau! Da’…nu mă fac eu mare? Ce ziceţi voi…că mă las eu aşa? Neah!
Eu o caut cu lumânare-a, mereu. Că io mi-s Scorpio, da?
Au scris Psi , vantdetoamna, Some Words, Vero 1, Vero 2, Tibi








