RSS

Arhive pe etichete: trairi

Duzina de cuvinte-Zece

 

Zece întâmplări ciudate, te-au adus la mine,
o reacție anormală, în clocot, ai simțit în tine.
Te-ai îndrăgostit pe dată și mi-ai spus-o fără rost,
eu nu te-am crezut, de aceea am fugit la adăpost.

Zece lucruri mă tot miră, cât ești de uman,
dar pesemne că în viață nu am răscolit în van.
Eu și viața facem un rebus și tot căutăm
verticalitate-n toate și nu ne-amuzăm.

Zece zile trec absurde și tu mă iubești,
eu găsesc de trebuință să îți spun că te grăbești.
Lesnicioasă-i așteptarea și neatingerea e chin,
numeri zilele ce trec , te gândești ,,mai e puțin”.

Două stele paralele, dar unite într-un gest,
șterg tristețea surdă de pe vechiul palimsest.
Într-o îndreptare clară, scriem noua fericire
Și ne pregătim în doi să intrăm într-o iubire.

Au scris: psi, dordefemeie, Vero, carmen pricop, Dia na

 

Etichete: , , , , ,

De toamnă

,,A venit toamna. Soarele a început să nu mai încălzească atât de mult.Pomii și-au schimbat coloratura frunzelor și au devenit arămii.Păsările călătoare se pregătesc pentru marea migrație.Bla, bla, bla, bla, bla, bla….”
Cam așa sunau compunerile noastre despre toamnă, odată ca niciodată, amin.
A venit toamna. Cam brusc pentru mine și din maieuțul sexi, m-a băgat direct în flaușate.
A fost o vară nebună și de această dată . Vara trecută a fost la fel de nebună, însă această vară nu a mai fost atât de cuminte.
Am trăit la maxim totul și din nou m-am bucurat de viață. Am făcut-o totuși cu o nebunie decentă, dar ca și cum nu aș mai fi avut timp.
Nu am ajuns la mare și este cel mai mare regret…când am putut eu, nu a putut cealaltă persoană, când a putut ea nu am mai putut eu…iar când am vrut…nu am avut cu cine. Rămân cu oful asta și mă pregătesc să mă murez, că tot se bagă murăturile de sezon. Read the rest of this entry »

 
16 comentarii

Scris de pe septembrie 19, 2012 în De-ale mele...personale

 

Etichete: , , ,

Vreau…

Dă-mi un petec mic pe cer,
să mă umple de mister,
să mă-nvaluie cu drag,
constelații să atrag.

Doamne, dă-mi și steaua mea,
să fac dragoste cu ea.
Praf din ea să-mi dăruiască,
sufletul să mi-l iubească.

Fă ca lacul să tresalte,
nuferi albi pe el să-mi poarte,
trestii ‘nalte să-mi ofere,
ca pe un pat de plăcere.

Doamne, spune codrului
că sunt fata dorului,
că am inima curată,
vreau să fiu a lui, eu, toată…

Spune Doamne un-te-oi duce,
lacrimile să-mi usuce,
inapoi să îmi aducă,
gândul meu de dor și ducă.

Și mai știu că acolo sus,
ceva pentru mine ai pus,
insă vremea n-a apus.
Am încă multe de dus.

 
8 comentarii

Scris de pe august 28, 2012 în Gânduri cristalizate

 

Etichete: , , ,

Provocarea-Poveste in zori.

Somnul mi-a fost liniștit și plin de vise.Nu mai știu ce am visat, însă m-am trezit zâmbind.
Am deschis ochii și am simțit instantaneu că nu sunt singură..E aievea, nu sunt singură.
Întorc capul și te privesc.Dormi profund și ai fața liniștită și luminată.
Privesc tavanul, încercând să găsesc pe acolo ceva de care să mă agăț cu privirea, nu e nimic…
Mă întorc spre tine și încet , să nu te trezesc, îți sărut peoapa..Ai simțit ceva pentru că în somn, te bosumfli ca un copil…
Nu îmi pot lua ochii de la tine și fără să vreau îți urmăresc linia corpului cu degetul, ușor ..să nu te mai deranjez.
Este ceva ce mi-am dorit dintotdeauna…să îmi privesc iubitul atunci când doarme.
Te-aș săruta pe trupul gol, însă nu vreau să rup vraja.
Îmi umplu privirea cu tine, pentru ca atunci când îmi vei lipsi, să te simt alături…
Nu mai gândesc pe mai departe, important este că acum trăiesc clipa.
Am trăit atâtea frici și atâtea dezamăgiri, încât sufletul mi se zbârcise.
Acum tu, l-ai făcut din nou să tresalte. Inima îmi tremură numai când te simt lângă mine.
Am atâtea să îți dăruiesc, trebuie doar să le vrei…
Și de o fi să fie și de o fi să nu fie…tu m-ai făcut să fiu vie din nou.
Indiferent pentru cât timp, trăiesc din nou….prin tine.
Povestea mea începe mereu în zori, atunci când te privesc și ești lângă mine.

Este doar o ,,provocare”…

Alte ,,Provocări” citiți și la psipoezeledordefemeielinkpinglabulivarTiberiuirealiaalmanahecita,dictaturajustitiei.

 

Etichete: , , , ,

Speranțe

Există o floare (sau mai multe) care dimineața își deschide petalele pentru ca mirosul ei să străbată împrejurul și pentru ca soarele să o sărute a regăsire.
Există o floare (sau mai multe) care seara își strânge petalele pentru a se proteja și pregăti de ,,somn”.
Există coconi care se transformă în cristalide și apoi în fluturi pregătiți să își întindă aripile spre lumină, pentru a zbura spre ea…
Există coconi care se transformă în cristalide și apoi în fluturi care nu sunt pregătiți să zboare, pentru că frica de lumina puternică ce le poate frânge aripile..îi paralizează.
Eu încă nu știu ce să fac…mi-e frică să îmi deschid petalele…mi-e frică să zbor..pentru că acum nu am spre ce…
Am întrebări…nu am răspunsuri…
Am cuvinte nerostite, pentru că pare că e prea devreme pentru ele…
Încă!

 
8 comentarii

Scris de pe august 5, 2012 în De-ale mele...personale

 

Etichete: , ,

Duzina de cuvinte-Pentru tine…

În miez de viață, praduind pe furiș inima mea, culeg câteva mărgăritare  puse bine la păstrare și ți le dăruiesc cu dragoste.
În ochii tăi mă simt mereu goală pentru tu că mă privești cu nesaț.
În ochii tăi mă simt întreagă pentru că tu mă faci să mă simt așa.
Tu îmi săruți până și umbra.
Când mă săruți pe umeri, în urmă sărutul tău mă arde…
Nu mai sunt rece și în mod sigur sunt pe jumătate îndrăgostită.
Ca să spui ceea ce simți nu e nevoie de prea multe cuvinte…se vede…se citește in ochi…Ai mei..ai tai…
Carpe diem!

Ceilalti duzinisti sunt:
psitiberiupoezeledordefemeieirealiaVirusverbalisalmanaheanaveronicajorapispisdictaturajustitiei

 
 

Etichete: , , , ,

Duzina de cuvinte- Noi?

Intâi au fost niște .
Apoi….
La început a fost un cuvânt și din cuvânt s-a lăsat noaptea.
Cu sete de tine, de mine… cu gesturi suave, fragile, delicate ca de egrete-regrete și frică de trecut, de viitor, de regrete-egrete, am privit un răsărit.
Apoi încă unul…
Două inimi s-au împletit și au dat răspuns unor corăbii pline cu vise.
Gesturi deschise, priviri mute, sete de noi, cuvinte adânci, tăcere în gâturi uscate de-atâtea săruturi, atingeri….
Când ai fost rănit din dragoste, mai poți iubi?
Ce vârstă trebuie să ai ca să fii îndrăgostit?
Lăsăm totul in trecut, lăsăm viitorul!
Trăim prezentul…..
Carpe diem!

Ps.-Pentru ca nimeni nu a vazut strigatul meu de ajutor..o sa scriu aici..Psi..de cand ai schimbat fata blogului tau, eu nu mai pot comenta sau scrie ceva la tine, chiar nu am cum .Acelasi lucru mi se intampla pe blogul lui Cabral.
Deci..daca nu am mai aparut pe acolo, nu este ceva intentionat…

Au mai scris ,,Duzina” :
dordefemeie,
psi,
anacondele,
tiberiulabulivar,
poezeledictaturajustitieiirealiaveroversalmanahepoezeleeclpsademartcammelyjorapispis .

 

Etichete: , , , ,

E vară…

Nu..nu am dispărut…nu am pus lacătul și am plecat. Nu încă!
Numai că e vară și cum eu mă plictisesc repede, fac bocceluța și mai fug de acasă…
Noutăți?
Am terminat școala din punctul meu de vedere, că practică mai am încă două săptămâni , am luat bacul(fiul meu), m-am plictisit, nu m-am plictisit, m-am enervat, am zâmbit, am râs, am stat în casă, m-am uitat la filme, am lucrat la proiect, m-am plimbat, am cerut să fiu plimbată, iar m-am plimbat.
Îmi e bine!
Nu v-am zis de lumină? Am rămas cu ea și cu capul limpezit…
Zâmbesc, dar acum zâmbesc frumos.
Vară? Da! Iubiri de o vară? Posibil…
Începuturi? Da! Continuări? Habar nu am…Mă las trăită de viață, de ce se pregătește acum…
Sunt tânără? Sunt bătrână? Sunt femeie…sunt o femeie care are încă multe de ,,spus”…
Așa-zișii masculi roiesc ca bondarii…E vară și vor să își etaleze puterea de seducție.
Eu m-am oprit. E vară…Soarele îmi zâmbește și eu lui…

 
10 comentarii

Scris de pe iulie 19, 2012 în De-ale mele...personale

 

Etichete: , ,

Provocarea-Invers

Dacă mai îmi spune cineva ,, să nu spui niciodată, niciodată”..am să dau aprobator din cap, pentru că viața mi-a demonstrat că dacă spui ,,eu nu voi face, eu nu am făcut, eu, eu”…se va întâmpla de multe ori exact invers.
M-am măritat de foarte tânără și credeam în dragostea aia veșnică,, și au trăit fericiți până la adânci batraneți”.
Greșit, s-a întâmplat exact invers, am divorțat la fel de tânără.
Nu mi-a plăcut niciodată singurătatea și am urât-o din tot sufletul, dar viața mi-a demonstrat exact că se întâmplă invers decât îmi doresc eu…
Nu mi-au plăcut niciodată bărbații mai în vârstă ca mine, nu m-au atras..însă neașteptat, apărând  în viața mea, s-a întâmplat invers decât ceea ce simțeam eu și m-am îndrăgostit de el, iubindu-l mai apoi.
Sunt o persoană ușor sau mai mult anxioasă, de aceea îmi plac lucrurile clare și palpabile, mult terestre.
Dar…dar viața m-a provocat să fac și să încerc lucruri pe care în mod normal nu le-aș fi făcut.
Și am procedat exact invers față de reacțiile , principiile și părerile tuturor, inclusiv ale mele.
Așa am ajuns să merg aproape cinci ani cu un Harley( iubirea mea secretă), fiind pasagerul din spate..învingându-mi frica de șosele și viteză și simțind adrenalina din plin.
Așa am ajuns să urc pe niște vârfuri de munte, învingându-mi teama paralizantă de înălțimi.
Așa am ajuns să trăiesc cu un câine în casă, încercând să mă vindec de fobia pentru câini.
Cât despre bărbați….aici clar fac exact invers decât ce ar trebui de cele mai multe ori să fac.
Am învățat să trăiesc clipa(că tot îmi spuneți voi să o fac), dar încerc să o trăiesc demn și să se merite.
Fiind o persoană singură, am toată libertatea de a alege modalitățile prin care să îmi trăiesc viața.
Și mi-o trăiesc în limite decente, fără a îmi fi rușine de ceva.
Câteodată sunt plictisitor de banală, alteori devin exact invers…incitant de provocatoare.
Sunt o contradicție.
Prietenele mele mi-au spus că degeaba vorbește cineva cu mine, eu voi face corect întotdeauna ceea ce știu și simt, dar…exact invers.
Iar eu, dacă va fi să îmi trăiesc viața cum trebuie, dar invers…o voi face.
Și mai știu ca atunci cand eu voi cădea, știu și sa zbor apoi.

Si alte ,,Provocari”,  aici :psianacondelech3815hdordefemeietiberiulolitadictaturajustitiei,

 

Etichete: , , , ,

Prea mult…

…timp liber.
Am terminat școala și am început practica. În principiu mă duc în practică, exact când intră în tură prietenele mele..
Fiul meu este cu Bacul.Cam nestresat, cam neimplicat, cam ca majoritatea generației lui, o generație de obosiți.
Obosită sunt și eu dând din gură pe lângă el.Am ales de la un timp să încerc să mă detașez, nu să fiu o mamă impasibilă, dar ,,puii” învață să zboare singuri, parcă, nu? Aripile nu sunt ale mele.
Eu mi-am ales tema de licență.Am mult de lucru, strâng date, caut, adun, stochez, scriu.
Am de făcut caietul de practică, un lucru bun și totuși inutil. Strâng date, caut, adun, scriu.
Sunt asaltată de telefoane, din nou…Nici nu mă așteptam la altceva, a venit căldura, încep concediile, oamenii se simt singuri. Ce nu știu este că și eu am ales…de mult timp.Să ignor!
În ,,jurul” meu păstrez doar oameni care merită să stea ,,lângă” mine.Care știu să asculte și care să îmi dea dreptate atunci când am, pe care știu să îi ascult și să le dau dreptate atunci când au.Pe care îi respect! Pe restul, îi arunc…
De viață mă las trăită, poate prea mult dintr-o dată! Și când simt că e prea mult stres, intru în conul meu de umbră.
Mi-e bine.
Sunt ocupată și totuși….am prea mult timp liber.

 
12 comentarii

Scris de pe iunie 14, 2012 în De-ale mele...personale

 

Etichete: , ,