RSS

Arhive pe etichete: provocare

Provocarea-Rugina unui legământ

Am crezut că voi trece doar odată prin situația prin care am trecut. De fapt a fost chiar singura! Restul au fost eșuări, încercări, chinuieli, farse…cam tot ce vrei. 0234
Atunci am făcut un legământ și mi-am jurat să nu îl încalc.
Anii au trecut, viața și-a reluat cursul, cu bune și rele, cu iluzii și deziluzii, cu vise și visuri.
Legământul a rămas acolo, legat și ferecat, îngropat.
Rugină s-a depus pe el și l-am uitat…
Viața a mers pe făgașul ei, pe cărări știute și mai puțin știute. Am trăit ghidată de prejudecăți.
Pe parcurs, prejudecățile au căzut și am descoperit o altă latură neștiută a mea. Mi-am trăit viața din plin și în floarea vârstei am descoperit lucruri pe care nu le știam despre mine. Unele lucruri m-au mirat chiar și pe mine, altele m-au fascinat, altele nu mi-au plăcut. Însă le-am acceptat pe toate. Dar am trăit pe direcția bună, fără să fac compromisuri și fără să rup legământul.
Am trăit cât pentru trei femei și încă mai fac asta. Privind în urmă, nu îmi pare rău chiar de nimic, chiar dacă la momentul acela pe care îl trăiam…sufeream, pierdeam sau câștigam.
Nu am judecat pe cei din jurul meu și nu mi-a păsat dacă am fost judecată. Experiența vieții mi-a arătat că poți fii cel mai cuminte, corect, sincer om…tot se va găsi cineva să contrazică asta și să te arate cu degetul.
Cum sunt percepută, mă interesează prea puțin, ce trăiesc eu e al meu și nu al celor din jur.
Am câteva persoane care chiar știu fiecare mișcare a mea în amănunt, dar tocmai pentru că mă cunosc foarte bine…m-au acceptat tacit.
În ultimul timp mă surprind chiar și eu! Cred că este semnul că scorpioanca din mine a ajuns la acea maturitate în care nu mă mai lasă nimic mască și pot anticipa următoarele ,,mișcări ” ale celorlalți.
Nici măcar nu mă mai enervez. Depinde care este interesul meu! Dacă am și cât de puțin de câștigat de pe urma cuiva…atunci să fie. Vi se pare că sună urât?? Nu! Fiecare stă cu cineva sau pe lângă cineva  tocmai pentru că are ceva de câștigat.
Totul în viață e un troc…dai și primești! Sau doar dai…sau doar primești…Nu contează ce…un zâmbet, o șoaptă, un suspin, o dragoste sau material.
Priviți-vă în oglindă, în suflet și aveți curajul să spuneți că nu e așa!
Niciodată să nu spui niciodată!
Legământul s-a rupt! L-am încălcat! Am înlăturat rugina…
Hmm! A dracului e Hydea  asta.

 

Etichete: , , , , ,

Duzina de cuvinte-Desert

Am visat la o stea norocoasă, care să îmi împlinească o dorință atunci când o privesc.fire-photoshop20
O noapte înstelată m-a ajutat, un cer din care am adunat un coș plin cu  stele, la alegere.
Una mi-a atras atenția și mi-am pus dorința.
S-a îndeplinit mai devreme decât prevedeam.
Mi-am dorit, am vrut, am avut! Mi-am pus mâna sub sân și am simțit! Am vrut să gust din fructul pasiunii, din dulcele amar.Un desert!
Un desert cu de toate, de la gustul amărui la cel enorm de dulce.
Mă cunosc destul de bine și mă uimesc acum cu reacții contradictorii.Curg prin venele mele ca un pârâu nărăvaș.
Nu pot sta deoparte prea mult timp, prea mult timp în letargie. Îmi pusesem inima în ramă, atârnata pe un perete gol.Acum peretele e plin de lovituri date cu capul. Ciudat, mă amuz…mă doare dar mă amuz, a trebuit să trăiesc și asta ca să mai adun ceva acolo pe listă.
Am trecut prin toate etapele, de la negare la furie, de la indiferență la durere, de la suferință la amuzament.
Mâna mă îndeamnă să iau pana și să scriu. Fac deja asta…dar urmează mult mai mult. Ce înseamnă să lași timpul să treacă peste furia pe care nu o poți revărsa asupra cuiva…te obligă  să îți faci ordine în gânduri și să vezi de fapt că ți-ai îndreptat din nou atenția spre o altă…râmă.
Ecuațiile cu două necunoscute au fost mereu în viața mea.Mă și amuză acum cum pun sare pe rană. Să simt, să simt că am trăit și asta. Deșert în desert!
Ecuația cu trei necunoscute a fost cu adevărat un test pentru mine. Dar am rezolvat-o!
De mine nu mi-e milă! Dar…
Stau și privesc omul din fața mea cum minte prin omisiune și am un sentiment groaznic de uman…de  milă.

 

Etichete: , , , ,

Duzina de cuvinte- Zbatere

Mintea mea e o mașinărie ciudată care nu se învârte la cheie.1.-Harley-Quinn
Mintea mea funcționează cu oxigen furat.
Dacă stau numai în casă, oxigenul e de fapt fum de țigară. Creierașul nu mai funcționează la capacitatea normală pentru că i-au crescut aripioare și vrea să zboare. Să zburde pe câmpii, pe covoare de flori, pe drumuri neumblate.Să se cațere pe plante agățătoare ca să vadă ce e sus…
I s-a lungit un neuron ca trompa de elefant, încercând să vadă susul.
Sus-ul e jos!
I-am tăiat cu foarfeca elanul (creierașului) și l-am îndesat într-un flacon micuț.
Esențele tari, da, știu…se țin în sticlute mici.
….
Teoretic tot ce trăiesc zace în straițe dosite prin colțuri.
Practic ce simt e zdrențe.
….
Dacă nu ați înțeles nimic este pentru că încerc să ies din depresie. Chiar încerc!
Mă chinui să zâmbesc și câteodată îmi iese. Nimeni nu știe cu adevărat ce  e de fapt acolo…
Ca să nu doară prea mult, vorbesc, râd, comunic. Aștept!
Aștept răspunsuri pe care sunt sigură că nu le voi auzi niciodată.
Tac, dintr-un fel de milă față de celălalt.
Îmi dau seama când cineva mă minte dar continui  să văd până unde poate ajunge.
Sufletul meu trebuie să îl țin doar în palmele mele și nu să aștept ca altcineva să mi-l țină. Nu o va face!
Doar eu știu ce e acolo…așa că zâmbesc, vorbesc, îmi pasă. Ca să nu fie altceva!
Hydea e deja pe lângă mine, dar e surprinzător de calmă…mă sperie și pe mine, tocmai pentru că știu că ea coace ceva. Este exact liniștea dinaintea furtunii.
Nici mie și nici ei nu ne plac oamenii slabi care nu fac față situațiilor complicate.
Deocamdată ne amuzăm amândouă, dar știu că nu e de râs. Știu că voi învinge, dar voi plânge.
Asta o știu!
….
La ceas de seară am primit un sms pe telefon.
Am luat examenul, deci încep demersurile pentru recunoașterea oficială ca asistentă medicală.Sunt pași dificili de urmat, dar am răbdare.
Nu va fi ușor și am și mai mult de învățat.La un alt nivel…cuvinte medicale.
Anunțul a fost făcut în firmă și nu toată lumea s-a bucurat. Nici nu mă așteptam.

Încerc să fiu bine!  Și aștept la cotitură.

 

Etichete: , , , ,

Duzina de cuvinte-Negru

Nu am mai scris de mult timp. Știu!0929
Tăcerea mea este una periculoasă și simt asta din plin.
Izvor de otravă îmi este sufletul și viața mi s-a făcut pergament.
Mi-am pus din nou sigiliu pe simțuri și mi-am aruncat pe undeva stema pe care scria simplu ,,bunătate”.
M-aș agăța de ceva, dar nu am de ce…sunt picată deja în prăpastie.
Am urlat peste munți să mă audă…să vină din nou la mine. Să își scuture blana de praf și să alerge spre mine.
Pană să se facă și să zboare peste păduri și râuri, peste țări și zări.
Să îmi dea una și să mă trezească din nou.
Lecții de viață! Lecții de viață….ah…din plin.
Eu nu o să fac asta niciodată….
Am făcut! Curiozitatea a omorât pisica.
Pisica a murit!
Eu am murit și am înviat din nou!
Mi-aș îmbrăca sutana de călugăriță dar ar fi doar o haină…ce aș simți nu ar fi demn de gânduri bisericești.
Am zile când plâng de dor de casă. De fiul meu. De părinți. De iubiri pierdute, de prietenii dispărute.
Am zile când mă jelesc pentru . Mă uit la monitor și mă apucă jalea.
Am zile când mă duc la muncă exact ca un zombi, muncesc robotizat….pentru că nu mai pot dormi nopțile.
Am zile când port măști, măști schimonostie și învârtite, ca lumea să nu mă simtă.
Nu pot vorbi când sunt întrebată pentru că am noduri în gât care nu vor să se dezlege.
Am crezut în prietenii și preteniile au dus mai departe…furate de val.
Valuri sparte în mii de bucăți ca și sufletul meu.
Ce își face omul cu mâna lui se numește lucru manual. Ce își face omul cu viața lui se numește prostie.
Lecții de viață!  Așa da! Așa nu!
Așa nu!
Sunt în depresie cruntă. Atât!
Hydea ….e timpul să apari ! Vino dracului odată!

 

Etichete: , , , ,

Duzina de cuvinte- Mișcări nemișcate

Bună, dragii mei!
S-a cam așternut praful pe blogul meu și asta mă întristează, pentru că scriam constant.
Din păcate oboseala își spune cuvântul, nu am chef, nu am timp și nu am net.
Dacă mă pot lăuda că am net acum, aici, în țara asta ,,corectă”, ok mă laud, am net!
 Ideal ar fi să am zilnic, că tot este inclus în chirie, însă de multe ori se pierde cu zilele și atunci mă pierd și eu cu el.
Stau să cuget ce noutăți să vă înșir, multe nu prea am, am însă mărunte…
Ca student la medicină sau ca elev într-o școală medicală înveți multe, îți bagi în cap o grămadă de informații , tehnici și metode…ca apoi să ajungi în alte țări să speli pacienții de căcat și pipileu, pentru că nu îți poți exercita profesia de asistent din cauza barajului de limbă. E frustrant și stupid oarecum, până obții certificatul de vorbitor mai ,,evoluat” și asta durează.
Și după ce obții acest certificat, speli mai departe căcatul, dar ca asistent și pe mai mulți bani.Suntem niște eroi, ce mai!
Examenul îl am în ianuarie, o să aprind niște lumânări și o să mă închin când o să trec pe lângă biserica evanghelică de aici(că sfinți nu au să mă închin la ei) , poate Bărbosul se va uita nemțește și la mine.
Săptămânile astea am fost încercată de multă durere de coloană. Durere care mi-a dus pașii la doctor. Doctor care după un consult relativ amănunțit, mi-a îndesat în mână o rețetă până la următoarea criză. Să va zic ce mi-a dat? Novalmin…adecă pe românește algocalmin, în condițiile în care deja îi spusesem că iau tramadol, un calmant foarte puternic.Mă ia dracu pe aici cu doctorii ăștia ,,corecți” !
Firma pentru care lucrez, azilurile…au fost cumpărate mai nou de niște baștani.Alții!
Mă încearcă niște sentimente contradictorii, îmi vin în minte tot felul de idei ciudate, habar nu am ce va mai fi din ianuarie încolo…
De sărbători nu am liber, muncesc. Și de Crăciun și de revelion și pe 1 ianuarie. În mod normal dacă lucrezi de Crăciun, ai liber de revelion și invers, dar la câtă iubire primim noi românii de aici, nu mă mai miră nimic. Mă motivează doar faptul că sunt plătită 125 %  zilele astea. În rest, zile ca oricare altele.
Vedeți? Mărunțișuri, nimic special. Special este doar faptul că am reușit să scriu din nou.

Îmi era dor….

La Eddie  găsiți și restul scriicioșilor.

 

Etichete: , , ,

Duzina de cuvinte- Fuse și se duse

Se duse și al meu concediu. Adică mai aveam o zi, dar mi-au luat-o și pe aia că e lipsă cruntă de personal. Și de bun simț și de reciprocitate.
Dar o să le amintesc eu că îmi rămâne firma restantă cu o zi sau cu plata în plus. Cum o să le spun și că nu este normal să te cheme la muncă 13 zile lunga fără să ai un liber. Parfum, nu? Parfum cu miros de căcat nemțesc!
,,Crema” azilului s-a dus dracu’! Au rămas niște urme de asistente, unele cu mișcări încete și scurse, exact ca o figurină de ceară care se topește…
Am început să mă scârbesc! Serios, situația mea e una relativ bună însă ce se întâmplă în jurul meu, cu colegi care sunt mai rău ca un urs intrat în hibernare, …cu o șefă care își dorește să fie mai șefă decât îi permite poziția actuală dar mai mică, cu povești ciudate care mereu au un sâmbure de adevăr și ajung la urechile mele, toate la un loc nu sunt motiv de sărbătoare ci te fac să îți iei câmpii.
Îți vine să îți bagi căști în urechi, bascheți în picioare și să ieși la ,,ia-mă nene” pe autostradă, cu gând de drumeție spre acasă. Sau spre alt loc care oricum e la fel ca ăsta sau poate mai rău.
Nu știu ce este de făcut, ce va fi….se pare că încet încet, după ce îmi văd interesul apropiat aici, îmi voi schimba locul de muncă.Habar nu am! Încă nu am nici un plan, dar se pare că va trebui încet să îmi fac…să scormonesc, să mă uit, să caut și să îmi fac apoi curaj să plec din nou.
Sau să rămân…nu știu nimic…nu e ușor, dar nici greu nu e.

 

Etichete: , , ,

Provocarea de luni-Roți dințate

Roți dințate se învârt în capul meu. E freamăt în jur, e negare, e bucurie, e multă speranță.
Roți dințate mușcă din creierul meu care nu prea pare să proceseze.
S-a ajuns unde s-a dorit. Lumea e fericită, lumea a ales.
Este pentru prima și ultima dată când eu vorbesc despre așa ceva.
Am dorit asta? Cred că da!
Atunci oare de ce nu mă pot bucura? Oare aburii euforiei s-au împrăștiat și începe să își pună îndoiala întrebări?
Îmi doresc ca ceea ce se întâmplă în jurul meu să se termine cu bine. Să fie așa cum ne-am dorit, să ne redea speranța în mai bine.
Roți dințate s-au înfipt în spatele nostru al tuturor și ni l-au aplecat, ne-au făcut să stăm cu capul plecat, să nu mai credem.
Acum am învins, însă așteptarea de la acest om este enormă.
Eu sper ca el să nu fie doar un ambalaj perfect, ci să fie cel care ia propriile decizii.
Mă uit cine zace și zâmbește în spatele lui și mă cutremur. Am dorit cu toții schimbarea. Dacă nu va fi decât o continuitate cu și mai multă forță, pentru că din umbră este cel mai bine să ataci?
Sunt prea mică pentru scena pe care se joacă o piesă. Rămâne de văzut dacă la sfârșit, spectatorii vor aplauda, se vor ridica și vor pleca sau vor da cu ouă în actor…
În cap nu îmi răsuna acum decât aceste cuvinte:
,,Vrem o țară ca afară…vom pleca pe rând, din țară…”

 

Etichete: , , ,

Duzina de cuvinte- Nimic nou…

Mda…din nou am avut probleme cu netul…puteam să mă urc și pe un arac și să dau din crac…degeaba, cracul meu nu învigora netul pierdut pe traseu…derp-si-derpina-merg-cu-cortul-in-vacanta_poze_haioase_prietenas.ro_1
Mi-a plâns vioara din creieri, scârțâind din arcuș cu patos și draci, dar fără folos. Unda de net se blocase pe cablu cu artă.
E greu fără internet, dar și mai greu e să fii ,,blocat” aici într-un areal local și să mai fii și în concediu.
Fără mașină (că nu-s posesoare de carnet și fiind ,,moartă”-că așa ești aici fără mijloc de deplasare), fără bicicletă(  că nu e), dar cu multă răbdare și zvâc, nu am avut de ales decât să mă împart între a cutreiera cele trei ultra-super-mega-scheiße magazine în căutare de arătări și angheboate(reduceri) și a mă plimba pe malul râulețului de colișea de lângă mine, de a mă uita în apă după broaște, a sta cu curul pe bușteanul de sub un arin și de a arunca chiștoacele rămase de la țigările fumate. Peste drum de râuleț e un stadion și îmi mai țineau de urât arbitrii pe care îi auzeam fluierând la jucători. În altă parte tractoarele șmechere scormoneau pământul, cred că îl arau, nu-ș ce dracu făceau, dar zgomotul lor se amesteca cu fluierul arbitrilor.
Viață de Jermanica, ce mai..
Într-un final, a revenit netul într-o zi, după ce mi-am anunțat sefele.
Șefe care au ținut de cuviință să vadă dacă netul a revenit, intrând peste mine în casă, fără să bată la ușă.Apoi și-au cerut scuze pe motiv că nu știau unde locuiesc…lol.
Le-am acceptat scuzele, spunându-le să stea liniștite, cu altă ocazie voi sta în chiloți prin casă, poate intră peste mine vreun arlechin-macho, din greșeală…
Roșii la față de gafa făcută, mi-au spus că trebuie schimbată armătura de la un cablu și apoi probabil nu voi mai avea probleme cu netul.Să le cred? Neahhh!!!!
Deci, în concluzie…am din nou net, sunt în concediu, din pacienți au murit pe capete în număr record, mai am o săptămână și apoi mă ocup din nou de restul rămas, beau un lichior aromat, vă scriu tâmpenii și apoi mă voi duce să pipez.

Carpe diem!

 

Etichete: , ,

Provocarea de luni- Noiembrie

Noiembrie împărțit! 0157
În două părți….una caldă și una rece. O parte mă desparte de țară și familie, mă duce la dorul de casă și de cei dragi, de prietenele mele. O parte de noiembrie mă sfâșie, mă rănește, mă doare, mă intrigă, mă lovește, mă plânge, mă seacă.
Începutul de noiembrie a fost în forță, a fost obositor și epuizant…ultimele zile de muncă înainte de un concediu meritat. Am ales după multe frământări și calcule să rămân aici, să nu vin acasă. Nu contează motivele, încerc eu să mă motivez destul.
Încerc să mă mint că se poate de la distanță să încerci să controlezi și să ții legături, să trimiți sentimente, stări și bani.Mi-e dor de tot ce mă înconjura acasă, dar în același timp mă deprimă veștile și nu mai am curajul să lupt cu ele…
Vorbele celor dragi și garanția că totul poate fi bine și se pare că relativ este…cu toate că știm cu toții ce înseamnă acest ,,bine”, mă întăresc oarecum și mă fac să nu am un mare sentiment de vinovăție că nu există un noiembrie reunit.
Cealaltă parte de noiembrie va fi oarecum relaxant.
Ultima zi de muncă a coincis cu ziua mea de naștere, pe care chiar am petrecut-o apoi frumos.
Am vorbit acasă cu toți cei dragi, am primit urări, am primit urări și pe Fb -și vă mulțumesc tuturor pentru ele.A fost o zi până la urmă specială în care chiar m-am simțit specială.
Partea caldă a lui noiembrie va fi plină de stări și trăiri intense. Dacă pierd pe o parte, trebuie să câștig pe cealaltă parte, nu? Am câștigat deja.
Va fi un noiembrie calm, cald și iubitor.
Dacă un ochi va plânge, celălalt va râde cu siguranță.
Dacă o parte a inimii va fi sfâșiată de dor și neputință, cealaltă parte va fi încălzită și mângâiată, va știi să bată așa cum trebuie…cântând.
Mă contrazic din nou…știu, sunt o zodie intrigantă, dar voi trăi prezentul fără să mă gândesc la viitor, pentru că el nu știu pe unde e.
În acest moment prezentul este frumos și îmi este dedicat în întregime mie. Cu căldură și atenție, fără vorbe și explicații.
Râd! În viață înveți mereu, dacă vrei.
Ceream mereu vorbe și cuvinte. acum îmi sunt de ajuns doar faptele, fără ca buzele să spună ceva, pentru că ele sunt ocupate cu exact altceva. Nu am nevoie absolut deloc de cuvinte, nu am nevoie de iluzii. Trăiesc intens și frumos ceea ce există acum în continuitate.
Nici măcar de garanții nu am nevoie, pentru că nu există. Există un noiembrie frumos, al meu, al zodiei mele…un noiembrie al scorpionului din mine.
Carpe diem!

 

Etichete: , , , ,

Provocarea de luni-Diamant

Diamant! diamant_medium
Într-unul din ele lucrez eu. Firmă, destul de mare…cu peste 50 de cămine de bătrâni întinse pe o parte a Germaniei, se proclamă firmă de ,,cinci diamante”… O fi, ea știe…
Răsturnări de situații, în care șefi cad din funcții și vin alții, colegi care pleacă sau se îmbolnăvesc subit, pacienți mulțumiți sau nemulțumiți că nu li se gâdilă în kur…asta întregește tabloul de diamant.
Sau poate ,,diamantul” sunt eu….străinul care vin și muncesc cât pentru trei, fac treaba asistenților pe bani sub nivelul lor pentru că știu că trebuie să pot.
Sau poate într-adevăr ,,diamantul” este locul care acum îmi asigură stabilitatea normală și financiară, cu tot efortul suplimentar.Privesc în spate și mă cutremur. Primesc vești despre minunata noastră țară și posibilitățile pe care le oferă.
Ascult un suflet chinuit cum îmi povestește despre renunțarea la absolut tot, dar absolut tot ce ține de țara natală…casă, pământ, legături familiale…
Ascult un tânăr frustrat…fiul meu…cum îmi spune sfâșiat de furie și neputință că degeaba are o școală și niște cursuri la activ dacă locuri de muncă sunt zero și trebuie să stea pentru moment la mâna mea ca să supraviețuiască…cel puțin momentan.
Și mă gândesc că poate ,,diamantul” îmi oferă mai mult decât gândesc eu la momentul actual.
Pentru viața de căcat din țara noastră minunată, o țară care moare încet și sigur…locul unde sunt acum îmi oferă destul.
În rest, tot ce se întâmplă sunt doar detalii.
Muncesc mult, nu mă plâng, e doar o realitate, dar știu că pot pune capul liniștită pe pernă pentru că pot ajuta mai departe.
Sunt bolnavă în acest moment, am febră, îmi curg mucii în cascade, tușesc și ochii îmi curg…dar am de muncă…și mă duc pentru că nu are cine veni în locul meu.
Da…totul e minunat….acestea sunt detalii minore, vin și pleacă… și pentru moment eu rămân.

 

Etichete: , , , ,