RSS

Arhive pe etichete: duzina

Provocarea de luni-Diamant

Diamant! diamant_medium
Într-unul din ele lucrez eu. Firmă, destul de mare…cu peste 50 de cămine de bătrâni întinse pe o parte a Germaniei, se proclamă firmă de ,,cinci diamante”… O fi, ea știe…
Răsturnări de situații, în care șefi cad din funcții și vin alții, colegi care pleacă sau se îmbolnăvesc subit, pacienți mulțumiți sau nemulțumiți că nu li se gâdilă în kur…asta întregește tabloul de diamant.
Sau poate ,,diamantul” sunt eu….străinul care vin și muncesc cât pentru trei, fac treaba asistenților pe bani sub nivelul lor pentru că știu că trebuie să pot.
Sau poate într-adevăr ,,diamantul” este locul care acum îmi asigură stabilitatea normală și financiară, cu tot efortul suplimentar.Privesc în spate și mă cutremur. Primesc vești despre minunata noastră țară și posibilitățile pe care le oferă.
Ascult un suflet chinuit cum îmi povestește despre renunțarea la absolut tot, dar absolut tot ce ține de țara natală…casă, pământ, legături familiale…
Ascult un tânăr frustrat…fiul meu…cum îmi spune sfâșiat de furie și neputință că degeaba are o școală și niște cursuri la activ dacă locuri de muncă sunt zero și trebuie să stea pentru moment la mâna mea ca să supraviețuiască…cel puțin momentan.
Și mă gândesc că poate ,,diamantul” îmi oferă mai mult decât gândesc eu la momentul actual.
Pentru viața de căcat din țara noastră minunată, o țară care moare încet și sigur…locul unde sunt acum îmi oferă destul.
În rest, tot ce se întâmplă sunt doar detalii.
Muncesc mult, nu mă plâng, e doar o realitate, dar știu că pot pune capul liniștită pe pernă pentru că pot ajuta mai departe.
Sunt bolnavă în acest moment, am febră, îmi curg mucii în cascade, tușesc și ochii îmi curg…dar am de muncă…și mă duc pentru că nu are cine veni în locul meu.
Da…totul e minunat….acestea sunt detalii minore, vin și pleacă… și pentru moment eu rămân.

 

Etichete: , , , ,

Duzina de cuvinte-Azi sunt piatră

Azi sunt piatră neagră.1.-Hirotoshi-Itoh-sculpture
Îmi privesc sufletul ca prin sticlă. E transparent și are reflexe de ametist, culoarea mea preferată .
Pe alocuri e negru și doare.
Ieri mi s-a spus oficial că sunt dorită și că vor o colaborare de durată cu persoana mea. Puțini pacienți, dar totuși trebuie să fiu fără griji că voi fi dată afară din moment ce șeful cel mare m-a adus din țara mea de baștină. Nu se cade să sufle în lumânare dacă ea arde….
Azi mi s-a spus să devin oficială și să nu mai fiu iubitoare. Nu am rămas tablou, știam și simțeam asta.
Mi s-a spus să păstrez granița profesională și să nu devin mai mult decât se permite. Cu suflet!
Am devenit stană de piatră și am simțit că mi se strânge stomacul ca o minge. M-aș fi dat de-a dura, dacă aș fi putut, dar eram într-un birou oficial.
,,Sie sind sehr flexibel und nette…”…Ja!…însă atât de flexibilă încât să faci ce vrei cu viața mea, nu sunt. Să îmi pui o brățară și să mă ții legată de muncă și în singurele zile libere ale mele. Care sunt poate una la alte șapte sau poate cu mare noroc…două.
Azi un ,,nu” a schimbat poate iar o atitudine. Sunt o carte deschisă, dar dacă nu îmi place cum mă citești, mă închid. Poate mâine nu mai sunt atât de ,,, sehr nette” și îmi faci vânt pe o frunză, chiar dacă mă privești cu ochii tăi de azur. Îți cunosc însă zâmbetul și…personalitatea. Ești ca  mine și dacă vrei să faci rău, faci…pentru că poți…ești născută doar în aceeași decadă ca și mine. Deci te cunosc perfect și știu cu cine lucrez.
Din păcate, mai am încă multe zile până la concediu, iar timpul se scurge al dracu de încet, exact ca un motan leneș.
Vreau și nu vreau, dar trebuie să pot…încă să vreau să mai pot!

 

Etichete: , , , , ,

Duzina de cuvinte-Existențiale

Străinătatea nu e ușoară!  Asta o știe toată lumea, eu nu trebuie să mai spun. Și totuși o spun, cu gust amar și gând de ducă…8.-Anastasia
Sunt înconjurată de oameni și dacă nu aș fi, mi-ar fi mult mai greu decât îmi este. Dar sunt înconjurată de oameni buni și oameni răi, hiene pe care le simți dintr-o privire.
Ești bun atâta timp cât muncești fără să te vaiți, muncești fără să te plângi că te doare ceva, muncești până simți că pici de oboseală, muncești fără să pui o întrebare. Ești bun! Toată lumea te laudă, toată lumea îți ,,zâmbește” și  te ,,îmbie” să rămâi…că ești bun.
Dar asta doar dacă taci. Dacă deschizi gura să dai de veste că nu e bine, că nu mai poți sau că ești nemulțumit de cei din jurul tău , atunci se schimbă datele problemei. Când primești lunara scrisoare și privești cu ce rămâi în mână, îți vine de ducă…
Banii sunt mulți pe acte, apoi se împuținează cu fiecare oprire legală și oricât ai scotoci în memorie să îți dai seama de diferența dintre orele lucrate și plata finală, nu îți iese.
Pot lucra ore suplimentare până la epuizare, planul de lucru e făcut în așa fel încât să fie ore mai puține decât în contract, în așa fel încât ce lucrezi suplimentar se adaugă la minusurile tale. Germanii sunt șmecheri, nu îți oferă niciodată un cadou moca sau meritat.
Germanii sunt șmecheri, se fac că muncesc, trăgând de timp cât pot de mult încât să nu le afecteze sănătatea, care oricum o au extrem de șubredă dacă mă iau după multele absențe medicale pe care le invocă mereu.
Nu există lună în care să nu am unul sau doi colegi bolnavi, absenți motivați din motive de durere de cap, înțepătură de albină, căzut pe scări, durere de mijloc, durere de leneveală pe canapea. Durerile astea sunt extrem de grave din moment ce primesc mereu concedii medicale. Și totul merge perfect!
Eu, sinceră să fiu nu mai am loc printre ei, trebuie să îmi fac programare pentru vreo durere. Când zic că mi-o iau, se găsește altul mai rapid și îmi fură programarea.
Am slăbit din nou, am trupul tras ca prin inel, sunt o silfidă bună de dat la revistă.
Dar am ,,slăbit” cel mai mult mental și psihic.Am obosit și mă resimt în fiecare zi mai mult.
Am nevoie de timp, vreau să îmi revin, vreau să pot să fiu din nou eu.
Acum simt că am devenit un robot, dar spre norocul meu, un robot cu inimă. Atâta timp cât încă am pacienți care se bucură când mă văd și li se luminează fața la venirea mea, am pentru ce să stau.
Pentru restul, aș da dracu totul într-o secundă.
Dar nu pot. Nu acum!

 

Etichete: , , ,

Provocarea de luni- Obiectiv

2632

Câte povești sunt duse și venite, rostogolite și dezvelite, urcate și coborâte, forțate ca o sfoară întinsă sau una cu noduri…toate trecute, niciuna rămasă!
Câte povești cu zâmbete ascunse sau priviri directe, câte cuvinte rostite sau înghițite, niciunul spus!
Câte povești scrise sau nescrise, cu inimi pline sau goale, cu franjuri de filigran sau pânze de păianjen, cu cicatrici adânci, vechi sau proaspete…povești plecate!
Cât de obiectiv poți fi în subiectivul relativ?
Real? Ireal? Viață sau ficțiune, trăire sau fantezie, toți ne zbatem într-un moment al vieții să ieșim din ele…
Indiferent unde plecăm, poveștile le tărâm după noi, scrise sau nescrise.

 

Etichete: , , , , ,

Duzina de cuvinte-Viață de ne-bine

Urmele tălpilor de elefant care s-au impregnat pe irisul meu, mă fac să îmi curgă lacrimi amare.3D Set:
Poate plâng cu motiv, plâng fără motiv dar uneori o fac, în așa fel încât de multe ori zici că am ochi de bufniță.
Am cearcăne și lumea mă întreabă dacă sunt bolnavă. Nu sunt sau poate sunt.
Bolnavă de dor de mine, bolnavă de dor de vatră, de tot ce ar însemna un pic de liniște.
Suntem meniți să trăim o viață de căcat și să mimăm că suntem fericiți.
,,Bunica” cu ochi albaștri și moț în vârful capului, a murit.A făcut accident cerebral. A ajuns să moară ținută în brațe de asistentă și mângâiată pe cap de un român. Nu eu, colegul.
Nu am putut să mă duc să îmi iau rămas bun de la ea, pentru că vreau să îmi rămână întipărită în minte cum o știam.
Ieri am plâns pentru că am cedat într-un final și eu, omul puternic. Am o pacientă care are Alzeimer, iar într-o lună acesta a progresat atât de rapid încât a ajuns să nu mai facă și să știe nimic. Apoi ușor ușor și-a mai revenit. E o femeie care a fost frumoasă la viața ei și elegantă. Încă este la cei 87 de ani împliniți acum trei zile.
Am adus-o cu căruciorul cu rotile și îi dădeam să mănânce, pe fundal de sunet de chitară și voce de cântăreț…
Se uita la ceas în timp ce mânca și îmi spunea cât sunt de atentă și iubitoare cu ea. Îmi mulțumea!
Cântecul, situația… m-au copleșit atât de mult încât am cedat.
S-a oprit din mâncat și întinzând  degetele, mi-a luat de pe obraz o lacrimă din cele multe care curgeau neoprite. S-a uitat la ea și s-a întristat. Iar eu m-am simțit ca un gunoi…pentru că efectiv trebuia să fiu acolo ,,bine” pentru ea.Să o ajut!
Dar de multe ori, nu mă mai pot ajuta nici pe mine.
În ultimul timp, îmi vine să scot banii de la pușculiță, să îmi bag trei haine în rucsac și două cizme  și să mă urc în prima mașină, să fug.
Logica e simplă…am obosit fizic și mental și am nevoie de mult așteptatul meu concediu.
Dar până la el, mai am…

 

Etichete: , , , , , ,

Provocarea de luni-Călătorind… în fantezie

Ai plecat așa cum ai venit…ca un iureș.a-new-life
Ai trecut prin viața mea, călătorind pe frânturi de trăiri.Un amalgam de sentimente mi-ai amestecat prin vene. M-ai învățat să fiu și calmă, m-ai învățat să fiu și furioasă. Să devin indiferentă sau să îmi pese.
Depindea doar de situația creată.
Te-am privit și mi-am dat seama cât de puțin te cunosc. Ai lăsat să se vadă exact ce ai vrut să se vadă. Și asta am învățat și eu să fac. Am devenit rece și indiferentă , tocmai pentru ca tu să nu vezi cât doare.
Cât de mult sunt aprinsă și prinsă în ceea ce nu promite nimic.
M-ai lăsat să aleg și m-am lăsat provocată. Și te-ai complăcut la fel de mult pe cât m-am complăcut eu.
Și nu știu dacă a fost sau nu va fi.
Și dacă nu a fost, va fi….
Este pagina deja scrisă? Va fi poveste?
Pot să te judec? Nu! Întotdeauna am știut în ce mă bag sau ce nu mă bag…
Viața este o intersecție complicată. Trebuie să știi pe ce cale o apuci, să mergi înainte sau să pornești pe alt drum.
Aștept să te întorci exact așa cum ai plecat, călătorind pe drum de nesiguranță și incertitudini nescrise, sperând că acel ,,Carpe diem” mă va învăța ce să fac…

 

Etichete: , , , , , ,

Duzina de cuvinte- Cuvinte puține…

Trag cu milă din sufletul tău printr-un furtun imaginar și torn în pahar picături de nerăbdare. Aștept să se umple, să sorb cu nesaț din nectarul plăcerii. Neil Duerden
Am avut o viziune…erai deja lângă mine și făceam o bună echipă.
Din start ai pierdut, te cunoșteam deja pentru că așteptarea m-a făcut să te citesc pe diagonală.
Pari îngâmfat dar se pare că nu ești, pari distant dar ești doar tăcut. În tăcerea ta, cercetezi…
Ești ciudat, mai ciudat chiar și decât mine, dar asta mă provoacă, pentru că pe mine ce mă intrigă mă și ațâță .
Ți-aș decupa cu foarfeca gândurile și le-aș așterne pe o pagină, tocmai ca să le am în fața ochilor mereu…
Mă intrigă că faci parte dintr-un clan, clanul bărbaților puternici…însă demonstrezi exact contrariul…ești plăpând în emoții și trăiri și nu te dai în lături în a recunoaște asta. Ba recunoști chiar și lașitatea masculină sub care se ascund majoritatea bărbaților.
Ce dorință în a te răsfoi…ce ușurare că încă știu să citesc ce se ascunde în privirea unui om…
Ce sentiment măreț!

 

Etichete: , , , ,

Provocarea de luni- Orbind

Prin ochii tăi cei preschimbați în stele, 6.-The-Past-Behind-Us
mă văd pe mine…șoaptă în ecou,
m-aș transforma în cântece de iele
și mi te-aș oferi cadou.

Închide ochii, nu vreau să te văd orbind
de dorul meu, de drag și de plăcere.
Vreau să te simt, să cauți și să spui dorind,
că îți lipsește a mea mângâiere.

Prin ochii mei, cei preschimbați în dor,
te văd pe tine…verde de turcoaz.
Te-aș transforma în aripi de condor,
ca să mă porți departe în extaz.

Închide ochii, nu vreau să mă vezi orbind,
privindu-te pe tine, fără să mă satur.
Și din nectarul dragostei sorbind,
de îndoială să mă scutur.

Ceilalți care au scris, sunt în tabel la Eddie

 

Etichete: , , , ,

Duzina de cuvinte- Reduceri, cheltuieli…

Nu sunt o shopping woman! Nu am fost niciodată și nici nu cred că voi deveni. A_001_187-autumn-background-with-shopping-woman-with-shopping-bags-vector-illustration
Am o lene de mă doare atunci când trebuie să merg să îmi cumpăr câte ceva.Nu am răbdare și nu cred că stau mai mult de o oră (dar e mult) într-un magazin.
Măi…dar îl am pe colegul asta al meu care de ceva timp mă cam târăște prin toate supermarketurile din jurul nostru.Cu el călătoresc zeci de kilometrii, doar ca să cumpărăm…lapte, de exemplu. Și apoi pe lângă lapte, mai vedem și o brânză, umbrele, bretele și alte chiloțării….
Are o răbdare omul asta, ceva de speriat…dacă ar putea, ar rămâne în orice magazin până l-ar da ăia afară, pentru că închid.
Se uită la toate boroghinele, îi place să privească orice articol, dar cel mai grav…îi place și să cumpere.
Când inițiază câte o deplasare, pot să pun rămășag că nu vin cu mâna goală. E imposibil!
Grație lui, în ultimul timp cam fluieră buzunarele mele, pentru că fără să vreau, mă îmbie prețurile. Au ăștia aici niște reduceri care chiar sunt reduceri.Aș vrea să rămân în stare latentă, dar nu pot.
Ultima dată am venit cu mașina plină, ce am cumpărat amândoi chiar a fost chilipir fără arvună. Am văzut un pulover (de firmă)…am ridicat arcada de mirare…costa inițial 50 de euro, l-am cumpărat cu 5 euro.
De la pulover am trecut la alte haine și am rămas în acel magazin cred că 5 ore, îmi vuia capul, dar nu m-am lăsat. Dar s-a meritat! Am multe cadouri super faine pentru fiul meu și pentru mine.
E omenesc să mergi la cumpărături, dar eu nu mai pot duce. Omul asta mă momește mereu, mă îmbie cu reducerile…încât nu mă pot abține și iar plec la cumpărături.
E clar, am nevoie de un arbitru…să îmi dea un cartonaș roșu…să mă scoată din circuit. În ritmul asta, o să plângă cardul….

 

Etichete: , ,

Provocarea de luni- Gustul toamnei

Toamna asta sunt indecisă. Nu știu ce gust are sau poate la care să mă opresc.Optimism_by_meppol
De obicei toamna are gust de gutuie coaptă. Are ,,gust” de bobocei de clasa întâi, plini de emoții și cocoșați de ghiozdanele prea grele pentru spatele lor micuț.
Are gust de magiun de prune și miros de crizanteme.
Gustul toamnei este de obicei dulce acrișor ca vinul, este crud ca miezul de nucă sau aromat ca roșiile adevărate.
Toamna asta sunt indecisă. Gustul este ușor înțepător sau poate umed ca ploaia sau poate rânced ca ce e în jurul meu.
Sau poate dimpotrivă, gustul toamnei mele poate este intens ca un sărut sau îmbietor ca o privire sau provocator ca un gest.
Toamna mea are gust de sărut deja pregătit.
Toamna mea are gust de priviri petrecute.
Toamna mea are gust de fapte.
Depinde de ce parte a paharului mă aflu.
Cuvinte puține ca și gândurile mele. Dar printre cuvinte se află ceea ce eu știu deja.
Și este de ajuns!

 

Etichete: , ,