RSS

Arhive pe etichete: durere

Un Crăciun semi-grinch-os

Dragii mei…e Crăciunul. 70
Știu, am spus că sunt Grinch…Cred că am exagerat, nu pot fi chiar atât de rea.
Adică m-am chinuit și am aranjat cu iubu atât cât am putut, casa.
Nu avem brad, dar am atârnat luminițe, betele, globulețe, ba am aranjat chiar și o coroniță.
Bubuț nu prea a părut interesat de mișcările de prin casă,insă mai nou e interesat să facă vocalize, a descoperit că poate striga după gagici (că a cam venit vremea) și o face din toată vocea lui de motănel. Sau ne-a colindat și nu ne-am dat noi seama…
Am sărmălit, am ciorbărit, sălățit…și am cedat din cauza de răceală-gripă, ce dreacu o fi.
Am vrut să mai fac și cozonaci, dar din cauza de amețeli, muci și dureri de cap, am cedat prin a îi cumpăra.
Sincer, ar putea lumea să mă confunde cu renul Rudolf, din motive de șters la nas și pot face chiar pe moșul, de la atâta behăit-tușit ,,ho, ho, ho”.
Dacă stau bine să mă gândesc și anul trecut cam tot pe acolo am fost, a fost cu și apoi am avut un 
Crăciunul asta stăm acăsică, apoi o luăm iar pe la părinți cu vizitele și umflatul burților.
Ce pot să va urez?
Să aveți un Crăciun liniștit, cu pace în sufletele voastre și cu cei dragi alături.
Și dacă nu îi aveți alături, sunați-i! Nici nu știți cât face un telefon, o vorba bună, un semn de la voi pentru ei…cei dragi vouă.
Aseară am stat mult de vorba cu fiul meu. Era singur, trist…dezamăgit de cei din jur.
L-am încurajat cât am putut, i-am dat câtă putere am putut avea eu, cât să aibă și el și să mai reziste…
I-am spus că visul pentru care a plecat să nu îl transforme într-o povară și a spus că va încerca să îmi urmeze sfatul.
Iar la final îi urez și lui …,,Crăciun liniștit, dragul meu fiu!”

 
32 comentarii

Scris de pe decembrie 25, 2013 în De-ale mele...personale

 

Etichete: , ,

Psiluneli- Un vis, o cale, un om…

Un vis mi se arată din ce în ce mai des…Sunt singură într-un viitor care nu vrea niciodată să mi se arate, măcar my-time-pageun pic conturat acolo.
Visul meu a fost să fiu liniștită și să îmi văd copilul împlinit, iar eu să am pe cine sprijini capul, când mă întorc acasă de la muncă.
Visul meu a fost să am o familie și un loc al meu căruia să îi spun casă.
Sunt într-o casă în care mă învârt ca o fantomă și mă întreb care este rostul meu în ea?
Mă simt ca o fantomă, pentru că mă simt invizibilă… Sau poate doar mi se pare…
Visul meu a fost să fiu iubită și să am cui oferi iubirea mea. Dar omul din fața mea nu știe a îmi arăta asta și din păcate, nici nu știe să primească.Sau poate cer eu prea mult …
Calea mea s-a vrut dreaptă de fiecare dată, din păcate drumul meu a fost mereu plin de suișuri și coborâșuri.
Calea mea nu a fost niciodată lină….cineva a vrut de fiecare dată să îmi arate cât de grea e viața…
Un om….posibil ca acest om să nu existe pentru mine. Un om care ar trebui să fie destul de puternic încât să îmi facă față, să mă accepte cu defectele mele și modul meu ciudat de a iubi, unul destul de afectuos, pentru că am atâta de oferit.
Un om care să țină cont de părerea mea și să comunice cu mine, chiar și atunci când nu știe cum să o facă…
Simt dezamăgire. Ar fi trebuit să fie altceva, dar nu sunt tocmai fericită în acest moment.
Mă întreb dacă eu am vreun rol în toată povestea asta sau dimpotrivă, fiind în rolul principal, trebuie să închei piesa pe care o joc?
Mi-aș dori un alt final….dar nu este doar după mine.
Ieri an făcut un an. Un an în care mi-am dat seama de multe și din păcate nu toate bune.
Încerc să pun în balanță să văd în ce parte se înclină…dar deja știu răspunsul, pentru că din păcate am mai trăit odată asta…

Întotdeauna am un vis, aștept o altă cale și văd un om…doar un om și omul sunt doar eu.

Au scris   psi.. , ch3815h, dor,

 

Etichete: , , ,

Ploaia din mine

Stau și privesc în gol în ultimul timp…și casa pare goală. E goală, chiar dacă un motan iubibil țopăie după mine1514 la fiecare mișcare a mea prin casă.
Mă simt ocupată și totuși nu sunt, mă simt frustrată dar n-aș avea de ce, mă simt singură și totuși am pe cineva alături.
Nu fug de bine, ci îl aduc spre mine, poate că s-au adunat prea multe, am obosit de drumul între două case, de sentimentul că atunci când sunt la mine vreau acolo și când sunt în cealaltă parte, vreau la mine acasă.
Noțiunea de casă nu e prea mult înrădăcinată, pentru că nu știu dacă am avut un loc al meu pe care să îl simt așa.
Mi-e dor de iubu, chiar dacă mâine vom fi iar unul, mi-e dor de fiul meu, chiar dacă îl simt în stânga mea, în piept.
Mi-e dor de oamenii dragi mie, pe care îi simt ușor îndepărtați, mi-e dor de libertate, pe care acum nu o am, cât sunt cu nasul în cărți.
Mi-e dor de independența mea financiară, pe care am pierdut-o acum câțiva ani.
Mi-e dor și de zănaticul meu pisoi mic și zărghit, care chiar dacă mi-a dat o exema urâtă, tot îl iubesc.
Se pare că, oricât nu aș vrea…dau din una în alta și pare că nu se mai termină…
Cred că mi-e dor de mine, cea care eram și care pare că dispare.
Poate că mâine voi fi din nou eu, dar acum sunt alta….

 
19 comentarii

Scris de pe mai 30, 2013 în De-ale mele...personale

 

Etichete: , , ,

Provocarea-O aniversare…

…care de obicei bucură pe orice om.
La un anumit nivel al vieții…așteptam cu nerăbdare zilele mele de naștere, de nume, Crăciunul, Paștele…zile însemnate, frumoase, aniversări. Le așteptam cu bucurie de copil care știa că va primi sigur cadouri(indiferent cât de sărăcăcioase sau nesemnificative erau, dar erau ale mele), așteptam până adormeam să vină Moșul…aniversări.
Am crescut mare și bucuria mea am transferat-o asupra fiului meu. Mă bucuram de bucuria lui atunci când îl aniversam.Ziua de naștere, de nume, Crăciunul, Paștele, etc.
Viață m-a dus pe un drum pe care nu l-am dorit și ușor ușor, aniversările mele nu le-am mai dorit. Pentru că eram singură, mă simțeam singură și pe cine doream să îmi fie alături, nu era, plecase în cele patru zări.
Am început să urăsc toate zilele importante din viața mea, toate aniversările și cu timpul, am văzut și în ochii copilului meu tristețea, atunci când de zilele lui cele mai importante, cel mai important om nu era lângă el, nu era alături.
Fără să vrem…aceste zile au devenit pentru noi normale, nu mai simțeam niciunul bucuria pe care o ai când e o zi importantă.
Și chiar dacă ne aveam unul pe celălalt și eu și el ne simțeam singuri.
Mi-aș fi dorit ca de majoratul fiului meu…măcar atunci…fiul meu să se simtă important dintr-un anumit punct de vedere.
A fost în centrul atenției, a fost sărbătorit frumos…dar…dar….a fost doar o aniversare. Și atât!
Nu vreau să fie un post trist, ci unul plin de optimism.
Îmi doresc ca de acum încolo, să aniversăm noi trei, toate zilele care ni se păreau banale.
Pentru prima oară, de Crăciun nu m-am mai simțit singură…ci în familie….
Avem multe aniversări în față…avem multe…
În curând va veni prima…ziua fiului meu. Și va fi în familie, în primul rând cu doi oameni importanți alături de el 🙂

Au scris: psi,  tibitibi 2almanaheVeroVeroVero 2dorDictatura JustitieivavalycitaLa FeeDia namitzaabiciclista

 

Etichete: , , ,

Vreau…

Dă-mi un petec mic pe cer,
să mă umple de mister,
să mă-nvaluie cu drag,
constelații să atrag.

Doamne, dă-mi și steaua mea,
să fac dragoste cu ea.
Praf din ea să-mi dăruiască,
sufletul să mi-l iubească.

Fă ca lacul să tresalte,
nuferi albi pe el să-mi poarte,
trestii ‘nalte să-mi ofere,
ca pe un pat de plăcere.

Doamne, spune codrului
că sunt fata dorului,
că am inima curată,
vreau să fiu a lui, eu, toată…

Spune Doamne un-te-oi duce,
lacrimile să-mi usuce,
inapoi să îmi aducă,
gândul meu de dor și ducă.

Și mai știu că acolo sus,
ceva pentru mine ai pus,
insă vremea n-a apus.
Am încă multe de dus.

 
8 comentarii

Scris de pe august 28, 2012 în Gânduri cristalizate

 

Etichete: , , ,

Cealalta eu.


In mine mai zace o parte intunecata, inca o Scorpio..Ca in fiecare..hai nu fiti ipocriti…
Nu prea iese la iveala,de fapt rar iese la iveala si atunci Scorpio cea prezenta o musca de beregata si o indeasa inapoi.Alta data o lasa sa isi faca de cap…Insa si cand iese,face prapad.
🙂 E ceva gen Jekyll si Hyde…unde eu sunt Jekylla si Scorpio aia nebuna e Hydea.
Jekylla e buna la suflet,plange pentru orice suflet amarat,e saritoare,intelegatoare,cu mult ,mult bun simt,politicoasa,gospodina perfecta,talentata si cu o urma de rusine fata de indecenta,calma,rabdatoare,iubitoare si fidela. Read the rest of this entry »

 
28 comentarii

Scris de pe octombrie 13, 2011 în Jekylla și Hydea, cealaltă eu

 

Etichete: , , , , , , , , ,

Picurici prezenti

Pai sa vedem..Am avut zilele acestea mult timp liber:
-mi-am pus ,,viata”in cartoane sigilate si am trimis-o la plimbare inaintea mea.
-am citit pe bloguri pana mi-a pocnit capul. Read the rest of this entry »

 

Etichete: , ,