RSS

Arhive pe etichete: dragoste

Dor de tine

Astăzi în mod sigur nu aș fi apucat să fac 23 de ani de căsnicie. Sunt sigură de asta…am prea mulți de divorț!10877359_759443230776492_2025464835_n
Dar astăzi este o zi specială, mult specială și chiar dacă aș vrea nu am cum să o uit.
Fiul meu împlinește 22 de ani.
Tăvăluguri de cuvinte am în gât, dar toate sunt spuse zi de zi, amintite clipă de clipă și rostite sincer.
Sunt departe și mi-aș fi dorit ca măcar pentru o secundă să îl am aproape și să îl țin în brațe și să îi dau ca de fiecare dată, putere, dragoste, curaj și sinceritate.
Pe asta s-a bazat mereu relația noastră.
În am scris tot aș putea repeta la infinit. Surprinzător dar multă lume ajunge pe blogul meu tastând aceste cuvinte. Iar  îmi amintește mereu rostul meu pe pământ.
Ești special! Ești sufletul meu, respir prin tine! Ești singurul motiv de care mă agăț să văd ,,lumina”!
Îmi este enorm de dor de tine și internetul nu prea ajută cu asta.
La mulți ani tinere frumos și nu uita că ,,te iubesc de la pământ până la lună și înapoi.”

 
9 comentarii

Scris de pe februarie 15, 2015 în De-ale mele...personale

 

Etichete: , ,

Jami…

 Gandja Jamal, puță de maimuță, cocoică, Jami…Masculul Alfa …733947_157471857743117_1318995731_n

 29 martie 2010- 24 ianuarie 2015

 
2 comentarii

Scris de pe ianuarie 24, 2015 în De-ale mele...personale, Masculul Alfa

 

Etichete: , , , ,

Eva

De ceva timp, destul de mult timp…am descoperit Raiul. Trăit de mine, simțit…palpabil. 531751193348604
Raiul? Hai să îl numim așa.
M-am plimbat prin el, l-am bătut la pas și am descoperit Copacul.M-am pus la umbra lui și am cugetat.Am urmărit cum trece vremea, am urmărit cum îi crește frunzele, cum îi dă florile,cum rodește.
M-am lăsat mângâiată de frunzele lui și m-am lăsat atinsă de crengi.
Copacul mi-a spus povești frumoase, m-a învățat despre lume, mi-a spus cum să mă deschid sau cum să mă pitesc.
Într-o zi, printre crengi am zărit Mărul. Fructul oprit, fructul interzis! Copacul m-a avertizat că nu e bine ce fac, dar Mărul era ispititor. Nu am cules Mărul, însă în fiecare zi mușcam câte puțin din el.Am mușcat din fructul interzis și Raiul meu a devenit Iad.
Copacul m-a învăluit cu crengile lui ocrotitoare și mi-a spus încă odată că nu trebuia să fac asta. Dar că pentru mine, va fi mereu acolo, încercând să mă protejeze. Mi-a spus să mă opresc din a mai mușca din Măr, pentru că este rodul lui, dar nici nu poate să îmi interzică asta. Copacul a lăsat liberul arbitru la mine, spunând că totul este prea complicat. Eva din mine a privit în sus…a privit în jos…și atunci a înțeles că Raiul a devenit Iad.
Copacul este încă aici, încă mă așez la umbra lui, încă mă ferește de vitregiile naturii. Însă Mărul mai are locuri din care pot mușca și faptul că am căzut în păcatul Evei mă face să simt că Raiul meu nu mai e Rai..

 
3 comentarii

Scris de pe decembrie 27, 2014 în De-ale mele...personale

 

Etichete: , ,

Provocarea de luni- Noiembrie

Noiembrie împărțit! 0157
În două părți….una caldă și una rece. O parte mă desparte de țară și familie, mă duce la dorul de casă și de cei dragi, de prietenele mele. O parte de noiembrie mă sfâșie, mă rănește, mă doare, mă intrigă, mă lovește, mă plânge, mă seacă.
Începutul de noiembrie a fost în forță, a fost obositor și epuizant…ultimele zile de muncă înainte de un concediu meritat. Am ales după multe frământări și calcule să rămân aici, să nu vin acasă. Nu contează motivele, încerc eu să mă motivez destul.
Încerc să mă mint că se poate de la distanță să încerci să controlezi și să ții legături, să trimiți sentimente, stări și bani.Mi-e dor de tot ce mă înconjura acasă, dar în același timp mă deprimă veștile și nu mai am curajul să lupt cu ele…
Vorbele celor dragi și garanția că totul poate fi bine și se pare că relativ este…cu toate că știm cu toții ce înseamnă acest ,,bine”, mă întăresc oarecum și mă fac să nu am un mare sentiment de vinovăție că nu există un noiembrie reunit.
Cealaltă parte de noiembrie va fi oarecum relaxant.
Ultima zi de muncă a coincis cu ziua mea de naștere, pe care chiar am petrecut-o apoi frumos.
Am vorbit acasă cu toți cei dragi, am primit urări, am primit urări și pe Fb -și vă mulțumesc tuturor pentru ele.A fost o zi până la urmă specială în care chiar m-am simțit specială.
Partea caldă a lui noiembrie va fi plină de stări și trăiri intense. Dacă pierd pe o parte, trebuie să câștig pe cealaltă parte, nu? Am câștigat deja.
Va fi un noiembrie calm, cald și iubitor.
Dacă un ochi va plânge, celălalt va râde cu siguranță.
Dacă o parte a inimii va fi sfâșiată de dor și neputință, cealaltă parte va fi încălzită și mângâiată, va știi să bată așa cum trebuie…cântând.
Mă contrazic din nou…știu, sunt o zodie intrigantă, dar voi trăi prezentul fără să mă gândesc la viitor, pentru că el nu știu pe unde e.
În acest moment prezentul este frumos și îmi este dedicat în întregime mie. Cu căldură și atenție, fără vorbe și explicații.
Râd! În viață înveți mereu, dacă vrei.
Ceream mereu vorbe și cuvinte. acum îmi sunt de ajuns doar faptele, fără ca buzele să spună ceva, pentru că ele sunt ocupate cu exact altceva. Nu am nevoie absolut deloc de cuvinte, nu am nevoie de iluzii. Trăiesc intens și frumos ceea ce există acum în continuitate.
Nici măcar de garanții nu am nevoie, pentru că nu există. Există un noiembrie frumos, al meu, al zodiei mele…un noiembrie al scorpionului din mine.
Carpe diem!

 

Etichete: , , , ,

Provocarea de luni-Călătorind… în fantezie

Ai plecat așa cum ai venit…ca un iureș.a-new-life
Ai trecut prin viața mea, călătorind pe frânturi de trăiri.Un amalgam de sentimente mi-ai amestecat prin vene. M-ai învățat să fiu și calmă, m-ai învățat să fiu și furioasă. Să devin indiferentă sau să îmi pese.
Depindea doar de situația creată.
Te-am privit și mi-am dat seama cât de puțin te cunosc. Ai lăsat să se vadă exact ce ai vrut să se vadă. Și asta am învățat și eu să fac. Am devenit rece și indiferentă , tocmai pentru ca tu să nu vezi cât doare.
Cât de mult sunt aprinsă și prinsă în ceea ce nu promite nimic.
M-ai lăsat să aleg și m-am lăsat provocată. Și te-ai complăcut la fel de mult pe cât m-am complăcut eu.
Și nu știu dacă a fost sau nu va fi.
Și dacă nu a fost, va fi….
Este pagina deja scrisă? Va fi poveste?
Pot să te judec? Nu! Întotdeauna am știut în ce mă bag sau ce nu mă bag…
Viața este o intersecție complicată. Trebuie să știi pe ce cale o apuci, să mergi înainte sau să pornești pe alt drum.
Aștept să te întorci exact așa cum ai plecat, călătorind pe drum de nesiguranță și incertitudini nescrise, sperând că acel ,,Carpe diem” mă va învăța ce să fac…

 

Etichete: , , , , , ,

Duzina de cuvinte- Cuvinte puține…

Trag cu milă din sufletul tău printr-un furtun imaginar și torn în pahar picături de nerăbdare. Aștept să se umple, să sorb cu nesaț din nectarul plăcerii. Neil Duerden
Am avut o viziune…erai deja lângă mine și făceam o bună echipă.
Din start ai pierdut, te cunoșteam deja pentru că așteptarea m-a făcut să te citesc pe diagonală.
Pari îngâmfat dar se pare că nu ești, pari distant dar ești doar tăcut. În tăcerea ta, cercetezi…
Ești ciudat, mai ciudat chiar și decât mine, dar asta mă provoacă, pentru că pe mine ce mă intrigă mă și ațâță .
Ți-aș decupa cu foarfeca gândurile și le-aș așterne pe o pagină, tocmai ca să le am în fața ochilor mereu…
Mă intrigă că faci parte dintr-un clan, clanul bărbaților puternici…însă demonstrezi exact contrariul…ești plăpând în emoții și trăiri și nu te dai în lături în a recunoaște asta. Ba recunoști chiar și lașitatea masculină sub care se ascund majoritatea bărbaților.
Ce dorință în a te răsfoi…ce ușurare că încă știu să citesc ce se ascunde în privirea unui om…
Ce sentiment măreț!

 

Etichete: , , , ,

Septembrie, tu…

Septembrie …tu, 8.-Pretty-in-PinkGraham Gercken
aș vrea să îți spun nu,
dar nu o fac,
mai bine tac.
Dar și tăcerea este un răspuns.

Și dacă nu ar fi de-ajuns,
eu aș pleca,
din calea ta,
dar nu o fac
și încă tac.

Septembrie…ție,
cu bucurie
mă dedublez.
Sunt o copie!

Septembrie cu tine,
e încă verde
și mă roade.
Privirea ta
mă arde.

Mă arde în plăceri,
dureri.
Tu mă descoperi
și sufletul mi-acoperi.
Cu aburi!

Septembrie e la-nceput,
un tumult.
Un amalgam.
Trăiri la gram,
puse pe inimă balsam.
Și momentan!

 
7 comentarii

Scris de pe septembrie 4, 2014 în Gânduri cristalizate

 

Etichete: , , ,

Adio, ție…

Aceste rânduri de adio, dragul meu, le scriu în amintirea doar a ce a fost frumos între noi… Neil Duerden
Căci ne-am iubit că ne-am putut iubi, frumos și repetat ca o greșeală.
Până când am hotărât să nu o mai repetăm niciunul…așa încât totul s-a stins fără cuvinte și priviri, exact opusul frumuseții începutului.
Îți aduci aminte, nu?
Sunt sigură mai mult de 90% că a fost dragoste la prima vedere și nu vreau să mă mint singură.
Te-am plăcut pentru tine, pentru cum îmi vorbeai, pentru povestea ta tristă de viață, spusă doar din punctul tău de vedere, poveste care pe mine m-a convins că ești ce caut.
Mi-a plăcut felul tău simplu de a fi și nu sofisticatul cu care eram învățată.
M-am dăruit ție ca și cum ai fi fost ultimul și poate că pentru mult timp așa va fi…dezamăgirea a venit mult mai târziu ca să îmi întărească asta…
Ți-am spus de la început privindu-te în ochi, că apreciez ca un bărbat să fie bărbat și să recunoască dacă nu există compatibilitate între noi…mi-ai negat cu vehemență că ai fi altfel…
Ți-am spus privindu-te în ochi că dacă simt că nu mă mai iubești voi pleca singură fără să las nimic în urmă…am plecat, dar am încă multe lăsate…
Fiecare am avut greșelile noastre, mai mici, mai mari…greșeli.Compromisuri nu știu dacă au fost făcute în mod echidistant, nu am stat să le număr…nu are rost.
Te-am iubit mult, mai mult decât poți tu crede și îmi pare rău că nu ai știut să primești iubirea mea sau nu ai știut ce să faci cu ea, era prea mult poate.
Te-am iubit, dar la rândul meu am vrut să fiu iubită și poate prea oarbă…nu am văzut iubirea ta…dacă a fost.Sau poate dragostea ta de odinioară, mare și înflăcărată… s-a pierdut pe drum, pe undeva…
Te iubesc și recunosc că nu voi uita prea ușor ce a fost între noi…dar nu voi uita ce a fost la început și nu în ultimile luni, pentru că în ultimile luni a fost o simulare de relație deja pierdută…
Dar ușor, ușor voi uita.
Nu voi uita clipele frumoase, pe astea mi le voi aminti mereu…și știi că spun adevărul.
Să fii mândru! Să fii mândru că am fost singura femeie din viața ta care și-a scris iubirea ca să o vadă toată lumea.
Care s-a lăudat cu tine, odată!
Singura femeie care a făcut așa ceva pentru tine.
Alta sunt sigură că nu va mai fi…
Să fii iubit! Și să încerci și tu ca iubind, să și arăți asta…Nu este greu, trebuie doar să simți că vrei să faci asta…altfel, vei fi mereu singur.
Îmi pare rău pentru un singur lucru…că nu ai avut curajul să îți iei rămas bun de la mine, privindu-mă în ochi!
Pentru că indiferent cum a fost…noi ne-am iubit că ne-am putut iubi, frumos și repetat… ca o greșeală…

 
12 comentarii

Scris de pe iunie 2, 2014 în De-ale mele...personale

 

Etichete: , , ,

Duzina de cuvinte- Când raţiunea naşte monştrii

Nu știu dacă am făcut o greșeală, dacă am făcut bine sau am făcut rău. Nu știu. 12
Mi-am lăsat sufletul să prindă aripi, să le întindă și să își ia zborul.Am păstrat totuși doza de rațiune, care nu mă slăbește și care îmi aduce aminte că eu nu trebuie să mă joc. Să nu mă joc cu sentimentele mele, să nu mă joc cu sentimentele altora.
A răsărit în calea mea ceea ce cred că este fericire, siguranță, înțelegere, respect.
Dar…de ce nu simt că este așa? De ce am îndoieli? Ce nu mă lasă să mă bucur?
Poate faptul că sunt genul de om care vrea totul sau nimic?
Sunt un om comunicativ și totuși singuratic. Vreau păreri dar deciziile le iau singură.
Am prieteni care îmi spun că am de pierdut sau am de câștigat.
Trebuie doar să trag linie și să adun sau să scad sau să fac o lista cu bune și rele.Nu știu ce primează. Excepție face nota discordantă dintre inimă și rațiune.
Poate că frustrările vieții și-au pus prea mult amprenta pe sufletul meu, care se simte încorsetat.
De ce nu pot fi fericită? Ce lipsește?
Știu că la bătrânețe vreau să fiu înconjurată de oameni dragi și nu doar de pisici. Știu cu certitudine asta. Lupta se da doar cu mine…sau și cu alții?
Poate că sunt dificilă în alegerile mele, poate că nu mai știu să fac compromisuri pentru că nu mai vreau, poate că am obosit.
O vorba din popor spune ,,nu da vrabia pe mână pe cea de pe gard”.
Dar dacă așteptările mele sunt altele?
Am multe întrebări existențiale….mult prea multe….

Au scris psi , SoniaAdrianaIoana Soglutot AdrianaDana LaliciVienelafile din poveste

 

Etichete: , , , , , ,

Coici, nisip, marea şi…voi

IMG_1287

Am venit, am revenit, am respirat, m-am adunat, am moşmondit prin casă după Jami…că săracul singurel o săptămănă, doar vizitat, curăţat şi mâncare….făcuse ravagii mici.
M-am băgat la învăţat intensiv…scris, citit, repetat, scris din nou, scris…cam aşa îmi rămâne mie în cap.
Vă ţuc cu tot dragul, nu am timp să comentez pe la voi, de citit nici atât şi de data asta mă iertaţi şi pe mine.
A fost mişto…a fost o mare caldă. curată, superb.
Mulţi se vor lăuda cu bronzul lor….şi eu o pot face, insă eu mă voi lăuda cu bubele mele.Am făcut o alergie-urticarie solară şi am venit plină pe tot corpul de bube mici şi multe, multe. Am nevoie de un copac, ca să mă scarpin…lingura de lemn nu îmi ajunge. :))))
Vă las să vă delectaţi, iar eu mă întorc la foile mele cu eseuri şi întrebări.

DSCN6499DSCN6497DSCN6498DSCN6501

DSCN6496 IMG_1837IMG_1843IMG_1852IMG_1891

 

IMG_1623

 

Etichete: , , ,