RSS

Arhive pe etichete: destin

Duzina de cuvinte-Negru

Nu am mai scris de mult timp. Știu!0929
Tăcerea mea este una periculoasă și simt asta din plin.
Izvor de otravă îmi este sufletul și viața mi s-a făcut pergament.
Mi-am pus din nou sigiliu pe simțuri și mi-am aruncat pe undeva stema pe care scria simplu ,,bunătate”.
M-aș agăța de ceva, dar nu am de ce…sunt picată deja în prăpastie.
Am urlat peste munți să mă audă…să vină din nou la mine. Să își scuture blana de praf și să alerge spre mine.
Pană să se facă și să zboare peste păduri și râuri, peste țări și zări.
Să îmi dea una și să mă trezească din nou.
Lecții de viață! Lecții de viață….ah…din plin.
Eu nu o să fac asta niciodată….
Am făcut! Curiozitatea a omorât pisica.
Pisica a murit!
Eu am murit și am înviat din nou!
Mi-aș îmbrăca sutana de călugăriță dar ar fi doar o haină…ce aș simți nu ar fi demn de gânduri bisericești.
Am zile când plâng de dor de casă. De fiul meu. De părinți. De iubiri pierdute, de prietenii dispărute.
Am zile când mă jelesc pentru . Mă uit la monitor și mă apucă jalea.
Am zile când mă duc la muncă exact ca un zombi, muncesc robotizat….pentru că nu mai pot dormi nopțile.
Am zile când port măști, măști schimonostie și învârtite, ca lumea să nu mă simtă.
Nu pot vorbi când sunt întrebată pentru că am noduri în gât care nu vor să se dezlege.
Am crezut în prietenii și preteniile au dus mai departe…furate de val.
Valuri sparte în mii de bucăți ca și sufletul meu.
Ce își face omul cu mâna lui se numește lucru manual. Ce își face omul cu viața lui se numește prostie.
Lecții de viață!  Așa da! Așa nu!
Așa nu!
Sunt în depresie cruntă. Atât!
Hydea ….e timpul să apari ! Vino dracului odată!

 

Etichete: , , , ,

Plastilină

Se făcea că cineva important,îmi modela 1.-The-Phoenix
trupul ca pe plastilină.
Sufletul mi-l tot cosea, răsucea și împletea,
fără să simtă vreo vină.
Apoi când se plictisea, mă făcea un ghemotoc
și mă arunca în jos, pe pământ, fără noroc.

Eram goală și-năuntru și afară.
De priveam cu jind în zare,
doar nisip și vânt era în cale.
Tălpile pe scoici pășeau,
din ochi perle îmi curgeau.

Viață mea e o plastilină
fără vină.
O poți modela fără rușine,
o poți turti și tot rula,
o poți întinde și usca.
Ea își revine!
Dar bucățele mici de plastilină,
nu se mai pot niciodată aduna.

 
 

Etichete: , ,

Duzina de cuvinte-Viață de ne-bine

Urmele tălpilor de elefant care s-au impregnat pe irisul meu, mă fac să îmi curgă lacrimi amare.3D Set:
Poate plâng cu motiv, plâng fără motiv dar uneori o fac, în așa fel încât de multe ori zici că am ochi de bufniță.
Am cearcăne și lumea mă întreabă dacă sunt bolnavă. Nu sunt sau poate sunt.
Bolnavă de dor de mine, bolnavă de dor de vatră, de tot ce ar însemna un pic de liniște.
Suntem meniți să trăim o viață de căcat și să mimăm că suntem fericiți.
,,Bunica” cu ochi albaștri și moț în vârful capului, a murit.A făcut accident cerebral. A ajuns să moară ținută în brațe de asistentă și mângâiată pe cap de un român. Nu eu, colegul.
Nu am putut să mă duc să îmi iau rămas bun de la ea, pentru că vreau să îmi rămână întipărită în minte cum o știam.
Ieri am plâns pentru că am cedat într-un final și eu, omul puternic. Am o pacientă care are Alzeimer, iar într-o lună acesta a progresat atât de rapid încât a ajuns să nu mai facă și să știe nimic. Apoi ușor ușor și-a mai revenit. E o femeie care a fost frumoasă la viața ei și elegantă. Încă este la cei 87 de ani împliniți acum trei zile.
Am adus-o cu căruciorul cu rotile și îi dădeam să mănânce, pe fundal de sunet de chitară și voce de cântăreț…
Se uita la ceas în timp ce mânca și îmi spunea cât sunt de atentă și iubitoare cu ea. Îmi mulțumea!
Cântecul, situația… m-au copleșit atât de mult încât am cedat.
S-a oprit din mâncat și întinzând  degetele, mi-a luat de pe obraz o lacrimă din cele multe care curgeau neoprite. S-a uitat la ea și s-a întristat. Iar eu m-am simțit ca un gunoi…pentru că efectiv trebuia să fiu acolo ,,bine” pentru ea.Să o ajut!
Dar de multe ori, nu mă mai pot ajuta nici pe mine.
În ultimul timp, îmi vine să scot banii de la pușculiță, să îmi bag trei haine în rucsac și două cizme  și să mă urc în prima mașină, să fug.
Logica e simplă…am obosit fizic și mental și am nevoie de mult așteptatul meu concediu.
Dar până la el, mai am…

 

Etichete: , , , , , ,

Provocarea de luni-Călătorind… în fantezie

Ai plecat așa cum ai venit…ca un iureș.a-new-life
Ai trecut prin viața mea, călătorind pe frânturi de trăiri.Un amalgam de sentimente mi-ai amestecat prin vene. M-ai învățat să fiu și calmă, m-ai învățat să fiu și furioasă. Să devin indiferentă sau să îmi pese.
Depindea doar de situația creată.
Te-am privit și mi-am dat seama cât de puțin te cunosc. Ai lăsat să se vadă exact ce ai vrut să se vadă. Și asta am învățat și eu să fac. Am devenit rece și indiferentă , tocmai pentru ca tu să nu vezi cât doare.
Cât de mult sunt aprinsă și prinsă în ceea ce nu promite nimic.
M-ai lăsat să aleg și m-am lăsat provocată. Și te-ai complăcut la fel de mult pe cât m-am complăcut eu.
Și nu știu dacă a fost sau nu va fi.
Și dacă nu a fost, va fi….
Este pagina deja scrisă? Va fi poveste?
Pot să te judec? Nu! Întotdeauna am știut în ce mă bag sau ce nu mă bag…
Viața este o intersecție complicată. Trebuie să știi pe ce cale o apuci, să mergi înainte sau să pornești pe alt drum.
Aștept să te întorci exact așa cum ai plecat, călătorind pe drum de nesiguranță și incertitudini nescrise, sperând că acel ,,Carpe diem” mă va învăța ce să fac…

 

Etichete: , , , , , ,

Duzina de cuvinte- Cuvinte puține…

Trag cu milă din sufletul tău printr-un furtun imaginar și torn în pahar picături de nerăbdare. Aștept să se umple, să sorb cu nesaț din nectarul plăcerii. Neil Duerden
Am avut o viziune…erai deja lângă mine și făceam o bună echipă.
Din start ai pierdut, te cunoșteam deja pentru că așteptarea m-a făcut să te citesc pe diagonală.
Pari îngâmfat dar se pare că nu ești, pari distant dar ești doar tăcut. În tăcerea ta, cercetezi…
Ești ciudat, mai ciudat chiar și decât mine, dar asta mă provoacă, pentru că pe mine ce mă intrigă mă și ațâță .
Ți-aș decupa cu foarfeca gândurile și le-aș așterne pe o pagină, tocmai ca să le am în fața ochilor mereu…
Mă intrigă că faci parte dintr-un clan, clanul bărbaților puternici…însă demonstrezi exact contrariul…ești plăpând în emoții și trăiri și nu te dai în lături în a recunoaște asta. Ba recunoști chiar și lașitatea masculină sub care se ascund majoritatea bărbaților.
Ce dorință în a te răsfoi…ce ușurare că încă știu să citesc ce se ascunde în privirea unui om…
Ce sentiment măreț!

 

Etichete: , , , ,

Provocarea de luni- Orbind

Prin ochii tăi cei preschimbați în stele, 6.-The-Past-Behind-Us
mă văd pe mine…șoaptă în ecou,
m-aș transforma în cântece de iele
și mi te-aș oferi cadou.

Închide ochii, nu vreau să te văd orbind
de dorul meu, de drag și de plăcere.
Vreau să te simt, să cauți și să spui dorind,
că îți lipsește a mea mângâiere.

Prin ochii mei, cei preschimbați în dor,
te văd pe tine…verde de turcoaz.
Te-aș transforma în aripi de condor,
ca să mă porți departe în extaz.

Închide ochii, nu vreau să mă vezi orbind,
privindu-te pe tine, fără să mă satur.
Și din nectarul dragostei sorbind,
de îndoială să mă scutur.

Ceilalți care au scris, sunt în tabel la Eddie

 

Etichete: , , , ,

Provocarea de luni- Gustul toamnei

Toamna asta sunt indecisă. Nu știu ce gust are sau poate la care să mă opresc.Optimism_by_meppol
De obicei toamna are gust de gutuie coaptă. Are ,,gust” de bobocei de clasa întâi, plini de emoții și cocoșați de ghiozdanele prea grele pentru spatele lor micuț.
Are gust de magiun de prune și miros de crizanteme.
Gustul toamnei este de obicei dulce acrișor ca vinul, este crud ca miezul de nucă sau aromat ca roșiile adevărate.
Toamna asta sunt indecisă. Gustul este ușor înțepător sau poate umed ca ploaia sau poate rânced ca ce e în jurul meu.
Sau poate dimpotrivă, gustul toamnei mele poate este intens ca un sărut sau îmbietor ca o privire sau provocator ca un gest.
Toamna mea are gust de sărut deja pregătit.
Toamna mea are gust de priviri petrecute.
Toamna mea are gust de fapte.
Depinde de ce parte a paharului mă aflu.
Cuvinte puține ca și gândurile mele. Dar printre cuvinte se află ceea ce eu știu deja.
Și este de ajuns!

 

Etichete: , ,

Duzina de cuvinte- Mică elevatuire

După câteva luni pe meleaguri perenglote, pot face o mică, cât de mică elevatuire fără însă a dezvălui câte un secretacic ce stă încă pitit pe acolo pe undeva. 00ct06hhpNS
Încă am coloanagrama verticală, chiar dacă mai dau eroare. Ce să fac? Câteodată mai intru cu bocancora în viața altora însă nu las urme. Sau dacă las urme, nu sunt vizibile pentru alții.
Viața mea e ca o scorburatino, stau pitită în ea și când simt nevoia, ies ca din găoace.
Mă împart între bătrâni, net, ieșiri și cumpărături.
Turnatatie, nu? Anost și totuși nu.Dacă stau mai bine să mă gândesc, viața mea este destul de plină cu tot felul de evenimente plăcute sau mai puțin plăcute.
Dorul sorbituminat de casă și de cei dragi îmi pune mereu anoduli în gât, dar merg mai departe. așa repede oricum nu ajung acasă.
De la distanță dau directive ca totul să fie bine.
De la distanță controlez totul…sau poate este doar un sentiment betealambic.
Încă nu mă simt împlinită pe nici un plan, muncesc ca să am din ce trăi pe mai departe, nu am cu cine împarți anumite lucruri bune din viața mea și chiar dacă împărtășesc totul cu cei dragi, singurătatea îmi dă un gust salicedru.
Încă sunt în așteptare cu anumite ,,recunoașteri” pe plan profesional.
Încă sunt în așteptare cu anumite împliniri de altă natură.
Nu mai caut nimic, nu mai simt nevoia să am ACUM.
Trăiesc viața după clipe…din nou, da.Încerc să mi-o fac frumoasă, atât cât pot eu, dau rateuri, plâng, mă consolez, mă ridic, sunt ajutată să mă ridic sau să cobor. Depinde de ce parte mă aflu și în funcție de ovulație 🙂  .
Azi sunt bine și văd soarele portocalandru pe strada mea, mâine îmi ascund fața în pernă.
Uitasem de ceva vreme aceste trăiri…parcă prea era totul anost în jurul meu.
Mi le ,,iau” în plin de fiecare dată și de fiecare dată după câte un plâns zdravăn, mă împietresc din nou și dau în mizda păsii totul, pentru că TREBUIE.
Îmi aduc aminte că nu pot avea așteptări de la cei din jur, pentru că numai eu mi-am rezolvat viața indiferent ce turnatație a luat.
Satisfacțiile mele vin doar atunci când răzbesc de una singură.

 

Etichete: , ,

Septembrie, tu…

Septembrie …tu, 8.-Pretty-in-PinkGraham Gercken
aș vrea să îți spun nu,
dar nu o fac,
mai bine tac.
Dar și tăcerea este un răspuns.

Și dacă nu ar fi de-ajuns,
eu aș pleca,
din calea ta,
dar nu o fac
și încă tac.

Septembrie…ție,
cu bucurie
mă dedublez.
Sunt o copie!

Septembrie cu tine,
e încă verde
și mă roade.
Privirea ta
mă arde.

Mă arde în plăceri,
dureri.
Tu mă descoperi
și sufletul mi-acoperi.
Cu aburi!

Septembrie e la-nceput,
un tumult.
Un amalgam.
Trăiri la gram,
puse pe inimă balsam.
Și momentan!

 
7 comentarii

Scris de pe septembrie 4, 2014 în Gânduri cristalizate

 

Etichete: , , ,

Provocarea-Prea multa liniste

Prea multa liniste a fost in ultimul timp in sufletul meu.
Prea multa liniste a fost in viata mea si m-am plans de banal.
Prea multa liniste m-a inconjurat si m-a facut sa ma tem de sunetele vietii.
Este timpul sa traiesc. Sa las linistea deoparte, sa ma bucur de frumosul care se incheaga incet, sa ma bucur de ceea ce ma inconjoara acum.
Gata! Am vegetat destul, am cautat destul, am incercat destul.
M-am oprit! Si ma simt bine.Si simt ce nu am mai simtit de mult timp.Ca o fi primavara de vina, ca o fi caldura de afara sau cea pe care eu o simt in suflet, nu stiu. Dar ma simt bine!
Simtiti cum zambesc? O fac deja…In fata ochilor am o privire blanda care imi da o stare de bine.
Si daca pana acum am avut prea multa liniste, acum imi doresc liniste.dar o altfel de liniste…cea interioara.
Cred ca a venit vremea sa ma deschid din nou si sa ma bucur de ceea ce,  o situatie ciudata, destinul, sansa, mi-a oferit acum.
Nu stiu ce va fi, nici nu ma gandesc la asta. Traiesc clipa si incerc sa construiesc. Si de va fi…voi zidi!
Azi imi este bine. La maine nu ma gandesc…
Ma voi lasa in voia sortii, iar tu…tu ma vei invata din nou sa cred…
Momentan, Hydea ma aproba…vad ca nu are ceva impotriva, ba chiar zambeste ingaduitor.Stiu ca ma protejeaza din umbra..
Carpe diem! –Jekylla

Au mai scris ,,Provocarea” si psiGriskaCarmen PricopalmanaheanacondeleaAVerovirusverbalis,

 

Etichete: , , , ,