RSS

Arhive pe categorii: Diverși picurici

Miercurea fara cuvinte- Ieri

 

 
23 comentarii

Scris de pe mai 16, 2012 în Diverși picurici

 

Miercurea fara cuvinte- Luna mare…mica


 
18 comentarii

Scris de pe mai 9, 2012 în Diverși picurici

 

Miercurea fara cuvinte-Prin ,,subteran”

 
21 comentarii

Scris de pe mai 2, 2012 în Diverși picurici, Masculul Alfa

 

Etichete:

Miercurea fara cuvinte-Intre betoane…speranta..

 
24 comentarii

Scris de pe aprilie 25, 2012 în Diverși picurici

 

Miercurea fara cuvinte-Furie strambacioasa


 
32 comentarii

Scris de pe aprilie 18, 2012 în Diverși picurici, Masculul Alfa

 

Hristos a inviat!

Pentru toti cititorii mei:
,,Lucrurile marunte va aduc bucuria cea mai mare….Credinta va da speranta ca exista cineva alaturi de voi, chiar si atunci cand va simtiti singuri! Dumnezeu sa va aiba in paza, sa va ofere sanatate si putere pentru a merge in fiecare zi mai departe….PASTE FERICIT alaturi de cei dragi sufletului vostru!!! Hristos a inviat!”

Pentru tine:
,,Aş fi vrut să petrecem Paştele împreună. Deşi ştiu că nu e posibil si incerci sa ma tii departe de tot, îţi voi fi alături cu sufletul şi fie ca speranţa Învierii să te faca sa intelegi! Paşte fericit!”

 
22 comentarii

Scris de pe aprilie 15, 2012 în Diverși picurici

 

Miercurea fara cuvinte-Inger

 
23 comentarii

Scris de pe aprilie 11, 2012 în Diverși picurici

 

Miercurea fara cuvinte-Pietre…

Povestea zilele urmatoare…


 
27 comentarii

Scris de pe aprilie 4, 2012 în Diverși picurici

 

Miercurea fara cuvinte-Hobby



 
23 comentarii

Scris de pe martie 28, 2012 în Diverși picurici

 

Sa ajutam…

Am primit un comentariu si va prezint si voua cazul Gabrielei Tudorache..in speranta ca putem ajuta cu ceva…

Gabriela, bucuroasă ca întotdeauna când este alături de Adrian şi Mihail, fiii ei.

Cuvinte cu sâmbure din Sfânta Scriptură ne spun: „Credinţa fără fapte este moartă” (Iacob cap. 2, v. 26). Suntem în Postul Sfintelor Paşti, o perioadă în care, dacă vrem, putem să facem credinţa mântuitoare, adăpând-o cu fapte vii. Gabriela Tudorache, un om suferind, are nevoie de ajutorul nostru ca să-şi recapete lumina ochilor.

Gabriela Tudorache, cu o voce atât de blândă de parcă n-ar fi una pământească, îşi începe povestea: „Viaţa s-a schimbat radical după instalarea bolii. Până atunci, eram un om care se putea odihni, puteam dormi o noapte întreagă, nu ştiam ce înseamnă durerile de cap. Eram altfel, mai veselă, mai energică. Acum sunt un om la 42 de ani, dar mă simt ca şi cum aş avea dublul vârstei.”
De cinci ani, femeia poartă povara unui meningiom, adică a unei tumori cerebrale benigne care strangulează nervul optic şi creşte în fiecare an cu aproximativ 2-3 milimetri. Fără intervenţie chirurgicală, tumora duce la orbire. În ţară, nu există aparatura necesară pentru o astfel de operaţie de mare precizie şi fineţe, iar costurile în străinătate sunt foarte mari. Şi totuşi speranţă există: medicii din ţară i-au indicat Gabrielei Tudorache Institutul Internaţional de Neuroştiinţe (INI) din Hanovra, Germania, mai exact pe prof. dr. Rudolf Fahlbusch.
Momentan, Gabriela nu mai vede deloc cu ochiul drept, iar pe cel stâng, spune că, „încet, încet, se aşterne, o ceaţă, ca o perdea, care nu mă lasă să văd. Cel mai rău mă supără lumina, mai ales când ies afară. Se dublează imaginea. Nu mai ştiu ce înseamnă să nu mă mai doară capul. Eu adorm numai cu somnifere, şi nici cu acestea decât câteva ore. Corpul s-a obişnuit cu ele şi nu prea mai răspunde la efectele lor”.
Neputinţa bolii sau boala neputinţei
În luna septembrie a anului trecut, Gabriela a mers la o consultaţie la medicul german, venit în ţară pentru a ajuta şi alţi pacienţi, prilej cu care a fost programată pentru luna februarie a acestui an pentru operaţie în Hanovra. „Profesorul Fahlbusch mi-a spus că, în ciuda faptului că nu este o operaţie uşoară, o să fie o reuşită, pentru că nimeni nu a plecat de la dumnealui, operat fiind, şi să aibă probleme mai apoi. Parcă de atunci am prins curaj”, povesteşte femeia. Doar că realitatea i-a întins o altă capcană care să-i distrugă şi bruma de speranţă pe care o căpătase. În ciuda eforturilor financiare, modesta familie Tudorache nu a reuşit să strângă cei 35.000 de euro, cât costă operaţia (fără cazare şi fără cele minim 20 de zile de şedere pentru controalele care se impun), preţul care trebuie plătit pentru ca mama lui Adrian, de 23 de ani, şi a lui Mihail Sebastian, de 13 de ani, să poată vedea din nou lumina zilei.
„Mă deranjează neputinţa din cauza banilor, că nu pot să fac operaţia şi să fiu şi eu un om normal. Din fericire, am fost din nou programată pentru operaţie, în luna iulie, anul acesta, până atunci sper să stopeze boala, să nu se agraveze, şi să reuşesc să strâng banii. Cel mai mult mă sperie că nu ştiu ce o să fie după operaţie. Doresc să-mi văd copiii crescând, să ştiu că sunt bine. După ce o să fac operaţia, următorul pas ar fi să merg să-i mulţumesc Domnului, că poate mă va ajuta, aşa cum m-a ajutat şi până acum”, mărturiseşte cu lacrimi Gabriela.
„Nu îmi pierd speranţa”
Chiar dacă este bolnavă, femeia nu şi-a pierdut demnitatea. Blândă, deschisă, fără să-şi plângă de milă, Gabriela nu s-a izolat în durere, ci a deschis inimile multor oameni, sensibilizaţi de suferinţa ei. Datorită lor şi familiei sale găseşte în fiecare clipă puterea de a spera că într-o zi o să se bucure de lumină. Că o să vadă.
Până atunci, învaţă să se împace cu boala şi să tragă învăţăminte din această experienţă care i-a fost dat să treacă: „Mă rog foarte mult, merg la biserică, vorbesc cu preoţii. Dumnezeu ne mai dă şi încercări, ca să ne aducem aminte să preţuim ceea ce ni s-a dat.
Multă lume crede că a vedea este ceva normal, ca şi cum Dumnezeu ar trebui să ne dea neapărat lumina ochilor. Când vezi că ţi se poate lua, în câteva luni, un an, atunci preţuieşti foarte mult, îţi dai seama că nu mai contează nimic, chiar dacă poţi avea orice. Nu îmi pierd speranţa, pentru că îi am protectori pe Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril, pe Sfântul Nectarie, şi, de asemenea, pe Maica Domnului, căreia îi cer ajutorul neîncetat.”
Cei care doresc să o ajute pe Gabriela Tudorache sunt rugaţi să doneze în contul:
BCR – Ploieşti , Str. Mărăşeşti, nr. 185
RO87RNCB0623123175680001 (RON)
RO60RNCB0623123175680002 (EUR)
SWIFT: RNCB RO BU
Titular cont Gabriela Tudorache. De asemenea, puteţi face donaţii online, însă mai multe detalii găsiţi pe blogul http://gabrielatudorache.blogspot.com/

 
Scrie un comentariu

Scris de pe martie 25, 2012 în Diverși picurici