RSS

Arhive pe categorii: Amintirile lui Habarnam și Știetot

Stietot la pescuit

Tatal meu este pescar,dar pescar d’ala inrait!Pescuieste de vreo 40 de ani in mod sigur si sincera sa fiu m-am intrebat mereu cum de are rabdarea necesara,pentru ca nu este nici pe departe un om calm..
Tata si-a dorit ca macar unul din copii lui sa ii calce pe urme si si-a dat silinta cat a putut..
De mica am fost la scos rame din balegarul care zacea prin gradinile sarbilor,la alergat de lacuste pe camp,la prins gandaci de mai,la adunat de broscute sau la scormonit de viermi de prin vreo mortaciune! :))
Eu si fratele meu,mergeam cu drag,sincer, stiam ca e rost de iesit din casa,la iarba verde si la garla.Stiam ca dupa ce ii adunam momeala,puteam sa ne balacim la garla in voie.Iar tata pescuia.
De multe ori ne uita gaia la cautat de lacuste si striga dupa noi…alteori pe o paturica faceam intrecere cu broscutele prinse pentru tata.
De multe ori tata lua si betele facute special pentru noi,ca sa pescuim.Nu ne ardea mereu,fratele meu mai avea rabdare,dar pe mine ma apucau dracii asteptand sa ,,muste”..
Dar intr-o zi ne-a venit de pescuit.Ne pregateste tata unditele,ne pune viermii in carlig la fiecare si pleaca pemal,in josul garlei..Eu ramasa cu fratele meu..imi fac ,,datoria” si invart firul pe sus sa il arunc in apa si asta se si intampla,dupa care raman cu ochii pe pluta.
Fratele meu,se pregateste si el sa arunce firul in apa,il invarte si….cand sa il arunce,cum face ce face…ca simt ca ma smuceste ceva de nas.
Uitandu-ma in crucis,zaresc un vierme care-mi face cu mana de pe nasul meu si ma apuca urlatul…dau sa o zbughiesc la fuga dar ma opreste ceva!
Fratele meu,ma agatase cu carligul,exact de nas!Fratele meu incepe sa-l strige pe tata,eu urlam,apare taica-miu alb la fata,nu stia ce s-a intamplat..
Cand m-a vazut,nu a stiut cum sa reactioneze,prima oara s-a speriat,dar vazandu-ma ingrozita,a inceput sa rada si sa-mi explice ca trebuie sa-mi scoata carligul.
Inchideti ochii si inchipuiti-va o copila cu un carlig pe nas si in carlig un vierme care misca..:))
Norocul meu a fost ca in momentul in care fratele meu a aruncat cu firul,nu a smucit apoi..carligul era doar infipt un pic,nu patrunsese mai adanc..asa ca tatal meu a reusit fara prea mult efort sa mi-l scoata.
Dracu’ a mai stat in ziua aia de pescuit…

 
31 comentarii

Scris de pe februarie 9, 2011 în Amintirile lui Habarnam și Știetot

 

Stietot gimnasta

Cred ca aveam cam noua ani..
Erau campionatele mondiale de gimnastica si in plan principal Nadia Comaneci.
Nu cred sa fi existat fetita care sa nu isi doreasca sa fie Nadia. Read the rest of this entry »

 
14 comentarii

Scris de pe decembrie 21, 2010 în Amintirile lui Habarnam și Știetot

 

Un cotet cu ganganii..un paduche,doi paduchi

Habarnam avea vreo 7 ani si era la tara la bunica.
Ii placea enorm la tara si se bucura cand venea vara,asa nu mai era obligat sa stea intre betoane si in casa,asteptand sa vin eu de la munca.
Ii placea pentru ca nu mai era singur,ci se intalnea cu toti verisorii..insa cu unul din ei Alex, facea multe tampenii.
Intr-o zi cu soare,dupa ce a adunat buruieni impreuna cu Alex,treaba zilnica si obligatorie si au hranit si orataniile din curte,copilul meu s-a gandit ca este prea plictisitor sa stea doar sa se uite la ele cum mananca,ci trebuie sa si exploreze..asa ca a plecat la cercetat cotetul pasarilor,impreuna cu Alex.Ba mai mult,arzandu-le de gluma,s-au bagat in cotet ,pitindu-se de bunica.
Bunica luata cu treaba,nu a observat ca ei lipsesc,decat dupa vreo ora si a plecat sa ii caute.Si i-a gasit dupa chicoteli si rasete.. Read the rest of this entry »

 
7 comentarii

Scris de pe decembrie 4, 2010 în Amintirile lui Habarnam și Știetot

 

Integrame pentru copii

Citind pe forum sau pe bloguri, discutiile  mai multor amici virtuali despre copilasii lor,mi-am adus aminte ca si al meu acum ca bradul a fost odata mic.
Bine,imi aduc aminte mereu si mi se pare atat de indepartat…si dupa ce a trecut,as dori sa fie din nou mic.
Si eu i-am urmarit copilaria si eu am fost mandra de primul zambet,primul ,,mama”,primii pasi facuti legat cu un fular de subtiori,prima cazatura in cap din pat.De primul caca nu-mi aduc aminte cu placere,atunci nu existau pampersi si daca in perioada cat a fost infasat(cam trei luni),adunam rahatii din scutece,cand a crescut spalam la chilotei si pantaloni de imi venea rau..
Dar deocamdata vreau sa povestesc acum despre el cand era pe la varsta de doi-trei anisori si se chinuia sa lege cuvintele.
Cuvinte care ieseau saracele sub diferite forme.
Norocul meu a fost ca nu a fost un copil nici r-rait,nici peltic,insa ca orice copilas,nu putea pronunta corect la inceput.
Si atunci aveam:
(imi cer scuze ca nu pot scrie cu diacritice si voi folosi scrisul messengerist acolo unde e cazul)
-fofolitza
-coponitzatza
-mocotifa
-afantu
-pisa
-ham
-gegiu (numele lui)
-babi (numele meu)
-masarale
-dangangul
Sunt din putinele cuvinte de care familia mea,eu si fiul meu ne aducem aminte si radem, pronuntandu-le cu mare drag.
Din pacate singura parere de rau este ca nu mi-am inregistrat fiul atunci cand le zicea,multe dintre ele uitandu-le…insa voi dragii mei puteti inca face asta sau macar nota pe un carnetel aceste ,,perle” ca de inceput,pe care copii vostrii le scot.
Ca incheiere,incercati sa ,,traduceti ” cuvintele scrise de mine si sa imi povestiti apoi despre copii vostri..

 
5 comentarii

Scris de pe noiembrie 27, 2010 în Amintirile lui Habarnam și Știetot

 

Stietot la dentist

De cand ma stiu,mi-a fost frica sa merg la stomatolog.Nu ma intrebati de ce..De fapt acum stiu…la gradinita aveam o..cred ca era asistenta,o femeie imbracata in halat alb,care ne controla mereu in gura,gat si la dinti,iar daca vedea ca se misca vreun dintisor,il apuca pur si simplu cu degetele si ti-l rasucea in gura pana iesea…Asa a procedat si cu mine odata.Fugeam de ea ca de dracu…stiam ca metoda ei de a te face bine daca aveai rosu in gat era sa iti vare pe gat un betisor cu albastru de metil si sa il invarta pe la amigdale,pana vomitai.
Cand eram mica,cred ca prima intalnire cu stomatologul si cu polizorul a avut un impact atat de mare asupra mea ,ca a doua intalnire a fost cu cantec.
Cred ca ai mei probabil m-au mintit cu ,,daca nu esti cuminte,vine nenea doctorul si iti face o injectie in limba” in mod sigur,plus amintirea cu ,,tanti fioroasa”…
Ajunsesem pe la vreo 8 ani si aveam deja vreo doi dinti incalecati la activ,plus o masea care se sparsese si se incapatana sa ramana in gura.Sub ea rasarea o alta noua,asa ca mama m-a luat de manuta si am plecat la tara(nu stiu de ce tocmai pana acolo,credeti-ma) sa il vizitam pe nenea stomatologul,care avea si un nume predestinat- Falca.Pe drum,mama mi-a promis ca daca sunt cuminte si totul decurge ok,imi va cumpara apoi o papusa.Era un motiv serios,tinand cont ca eu nu aveam papusi(doar ursuleti) si ar fi fost prima. Read the rest of this entry »

 
20 comentarii

Scris de pe noiembrie 15, 2010 în Amintirile lui Habarnam și Știetot

 

Stietot afacerista

La viata mea nu prea am stiut eu sa fac afaceri prea profitabile,am cam iesit in pierdere mai mereu,insa cand eram copilita,tocmai pentru faptul ca eram mica,nu faceam compromisuri de dragul niciunei ,,afaceri” si era ori,ori.
De mica mi-a placut sa cant si mai tarziu,pentru ca am avut voce,am ajuns in corul scolii si apoi pe la festivalurile ,,Cantarea Romaniei” cu scoala.
Pentru ca bunicii mele ii placea sa ma asculte cum lalaiam,atunci cand mergeam cu ea pe la diferite babe in vizita,ii placea sa ma laude cu ,,ce sunt eu in stare”…si ma punea sa cant.
Si atunci,spuneam mereu ca eu pe degeaba nu fac asta.Babele scoteau leii din batista inodata si eu,dregandu-mi vocea,le inmuiam cu cantecul Ilenei Sararoiu ,,O batrana intr-o gara”.Sa vezi ce li se umezeau babelor ochii si ce ma laudau..iar eu imi faceam bani de inghetata Polar si de pufuleti.
Asta a durat o vara,pana s-au plictisit de cantecul meu si de mine..De cantat insa am cantat pana cand am terminat clasa a opta si moca.

 
8 comentarii

Scris de pe noiembrie 8, 2010 în Amintirile lui Habarnam și Știetot

 

Stietot si maratonul berbecos

Aveam cam noua ani cred si era vacanta de vara.Bunica mea locuia la tara, intr-o curba a soselei principale  si avea o curte mica,nu prea aveam noi nepotii loc de intors.
Asa ca plecam ,,pe fete”(cu tz),o alta ulita a satului,pe unde statea strabunica mea si unde erau foarte multi copii.Imi placea acolo si ma duceam cu drag,mai ales ca eram primita bine,eram ,,oraseanca” si toti pustiulicii se invarteau in jurul meu,spre ciuda ,,tarancuteler” si spre bucuria mea de copila tembela.Acolo am copilarit si am facut tampenii cat carul, impreuna cu fratelo si cu Ina(prietena mea din Austria). Read the rest of this entry »

 
11 comentarii

Scris de pe octombrie 25, 2010 în Amintirile lui Habarnam și Știetot

 

Habarnam si boboceii

Pentru ca eram singura si lucram,aveam perioade grele pe timpul verii cand era vacanta si atunci era cosmarul meu,pentru ca nu aveam cu cine sa il las pe Habarnam,pana se deschideau gradinitele din nou.
Asa ca incercam sa accept si facandu-i bagajul il stramutam la bunica-sa(soacra-mea).Nu statea foarte mult acolo,insa ma bucuram ca respira si el un aer curat si nu sta intre betoane toata vara..
Habarnam s-a bucurat de tot ceea ce inseamna ,,la tara” si a aratat asta. Read the rest of this entry »

 
3 comentarii

Scris de pe octombrie 20, 2010 în Amintirile lui Habarnam și Știetot

 

Stietot si tuica

La varsta de vreo doi anisori adunati,daca nu chiar mai mica,Stietot(adica eu),a avut primul contact cu bautura.
Eram un copil ca toti ceilalti,cand am fost mica nu prea am iesit din tipar,in afara de faptul ca bebelus fiind si infasata,fratiorul meu mai maricel a vrut sa ma puna sa stau si eu in picioare si normal ca am cazut ca bolovanul,urland..da..eram un copil normal,cred.. Read the rest of this entry »

 
6 comentarii

Scris de pe octombrie 16, 2010 în Amintirile lui Habarnam și Știetot

 

Betie

Copilaria mea a fost una relativ fericita,aveam norocul ca bunicii din partea mamei stateau la tara.Deabia asteptam sa vina vacanta sa plecam eu si fratele meu ,la bunici.si cand mai aparea si verisoara mea,era tacamul complet.
Am facut multe tampenii atat eu cat si fratele meu,dar ne-am si ajutat bunicii in gospodarie,atat cat puteam noi..
Intr-o zi bunica a golit damigeana de visinata si a pus visinele intr-un castron,urmand ca mai tarziu sa le arunce,ca noi eram copii si nu aveam voie sa mancam ,,cate o bobita,cate o bobita”,chiar daca ne placea… Read the rest of this entry »

 
9 comentarii

Scris de pe octombrie 7, 2010 în Amintirile lui Habarnam și Știetot