Re-venire

Nici nu mi-am dat seama când a trecut o săptămână de când sunt acasă.
Drumul de întoarcere a fost ciudat, groaznic de obositor într-un autocar de lux. Dar dracu’ se mai cară cu așa ceva peste 30 de ore, de acum încolo.
Mă dureau părțile dorsale de parcă fusesem bătută cu parul ore întregi.
Pe drum m-am întreținut cu un tinerel, un hoț de meserie și etnie, cu care am dialogat destul de interesant și interesată de nivelul elevat al lui. Pe lângă școala vieții avea un vocabular foarte diplomat și ridicat pentru viața mizeră pe care o avea (asta am descoperit din discuțiile lui pe care le purta prin telefon). Dacă nu era acest tânăr de o seamă cu fiul meu, recunosc că mă plictiseam îngrozitor. Poate că m-ar fi furat și pe mine…sau poate nu…dar faptul că a descoperit că avem aceeași zodie și suntem cam pe aceeași lungime de undă în ironii, l-a făcut să stea cu ochii și grija pe lângă mine…nu de alta dar chiar dacă autocarul era de lux pe bune, ocupanții nu erau toți model.
Acasă am avut un șoc de femeie perfecționistă care își găsește casa…în alt fel.
Am muncit câteva zile ca să fiu din nou mulțumită de ,,acoperișul” meu.
Apoi am trecut la cheltuit…pe oarece mobilă, pe chestii pentru casă, pe chestii pentru kuru lui fi-miu, pe kuru meu…aca un laptop nou…și lista e în curs de continuare.
Ca de fiecare dată când mă întorc acasă, mă deprimă lumea pe care o găsesc la fel, mă îngrozesc câinii printre care trebuie să mă strecor cu frică, mă irită bădărănismul și nepolitețea, nerăbdarea și nesimțirea.
Păcat! Astea știam că nu îmi vor lipsi.
Ori lumea a devenit prea nervoasă, ori eu am devenit prea liniștită…pentru că până și pe fiul meu nu îl recunosc în nervii și iritarea pe care o afișează în jurul lui.
Totul mi se pare o luptă pentru supraviețuire și în pana mea, până acum un an am fost și eu aici și eram și eu cu morcovul în kur, dar nu mă comportam așa.
E cald! Am simțit din plin schimbarea de climă și temperatură, eu venind de la frig și vânt…
De când m-am întors, sunt căpiată, parcă picată de pe altă planetă și amețită tot timpul.
Bașca, o plimbare de două ore pe jos, prin oraș și pe soare, mi-a adus deja o iritație solară pe mâini, de toată frumusețea. Deci da, iar am bube!
De mâine o iau prin doctori. Sper să nu dau de ,,bube” și prin alte părți.
În rest, toate bune…lume care când mă întâlnește mă întreabă cât câștig și apoi de sănătate…fețe cunoscute și necunoscute.
Un oraș în schimbare…dar nu cred că în una bună.