RSS

Gesturi mărunte…

09 Mai

Tăcerea mea se datorează haosului din viața mea.Încerc să mă regăsesc din nou, să îmi găsesc din nou rostul în viața mea. M-am pierdut undeva pe drum… i108185657_69946_3
Am făcut un an de când sunt în Germania. Cu bune și rele este o experiență din care încă învăț multe.
Nu sunt pe drumul cel bun, stresul își spune cuvântul, încă îmi fac rău singură și încă încerc să mă îndrept chinuindu-mă să învăț din greșeli pe care le repet pentru că sunt construită ,,defect”.
Încerc să rămân același om bun care am fost mereu și învăț mai departe ce înseamnă răbdarea și aștept să vină și la mine acel,,bun din viața mea”.
Nu mai am încredere în oamenii din jurul meu și simt că nu e bine, pentru că nu îi poți băga pe toți în aceeași oală.
Fiecare are un interes, chiar și eu am….
Un weekend în care am zile libere, după mult timp de stat sau făcut lucruri constructive. Vremea de afară strică planuri. Un weekend trist, ca vremea de afară, mohorât și inorat.
Întotdeauna cei din jurul meu au avut un oarecare interes de la mine. La muncă, în viața privată. Am acceptat tacit totul și m-am ascuns în mine, ascultând doar sau privind de pe margine ce se întâmplă.
M-am dat la o parte din tot ce înseamnă socializare, discuții, zâmbete, viață.
Un weekend în care stau în casă cu gândurile mele, ceea ce sincer, îmi face mult rău. Pentru că gândesc prea mult!
Liniștea nedorită mi-a fost tulburată de un ciocănit în ușă. Pe mine nu mă mai caută nimeni. Eu nu am musafiri, nu am amici. Nu mai am!
Am deschis ușa și am încremenit. în fața ușii stătea o bicicletă. Fără posesor. Am strigat și din capătul scărilor a apărut o față cunoscută, cu care nu am contact direct decât la muncă. Am avut mici discuții din mers, nu avem prietenii. Mi-a zâmbit și mi-a spus că mi-o oferă cadou. Gestul m-a luat prin surprindere pentru că repet, nu mai cred în bunăvoința gratuită a oamenilor. Dar acum am simțit un nod în gât și am realizat că nu sunt invizibilă pentru anumite persoane. Că exist și că nedorind nimic de la mine, fac gesturi mărunte, care pe mine mă bulversează.
Am avut așteptări de la persoane în care am investit prietenie și sentimente și viața îmi demonstrează că altora le pasă de ,,binele” meu. Oameni care nu au nici un interes.
Săptămâna viitoare continuă gesturile mărunte, care pentru mine sunt mari. O altă colegă îmi face cadou o mașină de spălat. A aflat că de un an îmi spăl de mână hainele.
O altă colegă mi-a spus să vorbesc, să spun ce am nevoie. Nu pot face asta!
Am nevoie în primul rând de suflete în jurul meu și nu doar de corpuri.
Nodul în gât a rămas, ca și neliniștea mea…ca și golul din jurul meu.

Anunțuri
 

Etichete: , , ,

7 răspunsuri la „Gesturi mărunte…

  1. smaranda64

    Mai 9, 2015 at 12:52 pm

    Daca nu-i un secret, in ce colt de Germanie ai aterizat?

     
  2. Drugwash

    Mai 9, 2015 at 1:01 pm

    Ţara aia nu-ţi face bine. Te scufunzi şi te stingi ca o scînteie într-un cub de gheaţă. Aş vrea să-ţi pot oferi o soluţie, însă din păcate nu sînt cea mai potrivită persoană pentru asemenea sfaturi. Din cauza asta mă doare de două ori mai mult. Sper totuşi să apară o minune cît de curînd – ai nevoie de ea şi o meriţi. Curaj!

     
  3. roxdumitrache

    Mai 9, 2015 at 3:43 pm

    Oricât am vrea să credem că cei în care investim prietenia așa cum o înțelegem noi, o vor prețui, viața ne arată cât de mult ne înșelăm. La fel de mult ne înșelăm și atunci când credem că nimeni nu ne observă. Sunt oameni pentru care, fiecare om cu care se intersectează contează. Nu îndrăznesc să intre în vorbă din dorința de a nu ne îndepărta și mai mult de ei. Vin însă clipe de viață în care par să înțeleagă singuri ce trebuie să facă sau să spună pentru a se apropia de noi. Atunci depinde numai de noi dacă îi primim în viața noastră și îi lăsăm să ne cunoască. Uneori, trebuie să ne facem curaj și să cerem ajutor. Sper să ai parte și de prieteni în acel colț de lume.

     
  4. agnesD

    Mai 10, 2015 at 12:42 am

    Draga posesoare necunoscuta a acestui blog,

    In primul rând, ai dreptate sa simti ceea ce simti si bine faci ca exprimi ceea ce simti.
    Dar… lucrurile pot fi vazute si altfel, cu putin efort ( o picatura pe zi!)
    Ceea ce nu inseamna ca te critic.
    Ce traiesti printre straini nu poate fi decât dureros, un timp… pana ce ajung sa ti se para mai putin straini…
    Aflata intr-o situatie similara, cu ani in urma, m-au ajutat cuvintele dintr-un cântec:
    „You are a child of the universe, no less than the stars and the trees. You have a right to be here”.
    Facusem din ele o mantra… Ai dreptul sa traiesti, sa fii unde au ales, ba chiar si sa faci greseli, sa ai probleme de adaptare, si dreptul acesta nu-ti vine de la altii. Îl ai. Doamne, prin ce crize de panica si de disperare am trecut…

    Cu privire la rândurile tale:

    „Săptămâna viitoare continuă gesturile mărunte, care pentru mine sunt mari…..
    O altă colegă mi-a spus să vorbesc, să spun ce am nevoie. Nu pot face asta!
    Am nevoie în primul rând de suflete în jurul meu și nu doar de corpuri.
    Nodul în gât a rămas, ca și neliniștea mea…ca și golul din jurul meu.”

    Indraznesc sa remarc faptul ca gesturile dezinteresate ale colegilor arata ca ai in jur „suflete, cu doar corpuri”, si deci in jur nu e totul gol, asa cum poate pare. Dar sa le devii prietena intima ca si cum ati fi mers impreuna la gradinita, asta nu se poate. Ceea ce nu inseamna ca un suflet frate/sora nu se poate revela fie si dintre straini de care ne desparte un abis cultural.

    Pornind de la sentimentul de recunostinta, care e de cultivat cu staruinta, poti ajunge sa vezi la un moment dat si jumatatea plina a paharului.In relatiile cu ceilalti, ne blocheaza adesea ideile gen „nu cer mila” (o forma de orgoliu) si diverse feluri negative de a vedea lucrurile, dintre care un anume sentiment de a fi stingher ( eventual ” din vina mea”), care insoteste trairile deprimate/ nu as zice „depresive” caracteristice exilului.
    Pe scurt, curaj!!! Vine si ceasul norocului!

     
    • Scorpio

      Mai 10, 2015 at 8:41 am

      In primul rand bine ai venit in ,,casa” mea prafuita. Multumesc pentru gandurile scrise, Dar ca sa poti intelege, trebuie sa intri in profunzime. Raman la ideea ca am nevoie de suflete in jurul meu si nu de corpuri si poate cu timpul vei intelege felul meu de a scrie printre randuri.

       

au urcat o treapta

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: