Tăcerea mea poate spune multe și poate nu spune nimic… 
Ascult în ultimul timp Budha Bar…este singura muzică ce mă mai ține pe linia de plutire.
Singurătatea a pus stăpânire pe mine de prea mult timp.
Sunt singură în doi, sunt eu cu mine la muncă, sunt eu cu cealaltă eu, acasă.
Casa a început să se strângă în jurul meu și mă sufocă. Afară nu există afară. Există străzi pustii de care eu mă sperii, există multă liniște sufocantă.
Există destul de multă liniște în jurul meu sau în mine,și dacă nu m-ar îngrozi această liniște, ar fi bine.
Liniștea mea este explozivă, se revarsă în creierul meu și îl face să explodeze în supoziții fondate sau nefondate.
…..
Fiul meu a fost aici!
M-a găsit schimbată, așa cum l-am aflat și eu la rândul meu.
M-a descoperit un om tensionat, obosit, fără prea multă poftă de viață, poftă dispărută de ceva timp.
Eu l-am descoperit un pic ,,la pământ ” și am încercat să îi așez din nou pământul sub picioare. Dacă a înțeles ceva din discuția mea filozofică, atunci e pe drumul cel bun. Stimularea a primit-o, ca și scuturarea serioasă de a deschide ochii spre viitorul lui, care momentan nu există.
…..
Eu vegetez robotizat. Am intrat în stand-by și privesc, analizez și cuget. Îmi fac idei, griji, îmi fac singură rău.
Mă simt depășită de o situație la care nu există sau nu va exista rezolvare. Și nu depinde de mine!
Așa că stau și aștept să vină normalul sau anormalul, suișul sau declinul cuiva.
Nu pot decât să fiu un privitor neputincios și pentru prima oară în viața mea să nu pot ajuta cu nimic, ci doar să asist la o distrugere voită.
Aș vrea să pot, dar nu am rezolvare. aș vrea să fiu acolo, dar sunt ferită și îndepărtată voluntar.
Pentru că acum, orice face rău!
De multe ori, ca să fii ferit de suferință, ești îndepărtat cu orice preț.
Încerc să înțeleg și să asist neputincioasă la prăbușire.
Am învățat să nu mai întreb și să aștept.
E nenorocită rău așteptarea asta, însă câteodată e cea mai bună soluție la nesoluții. Destinul oricum te duce în ce direcție vrea el.
Mă doare durerea altcuiva!
Mă doare durerea…din umbra unei iubiri
20
apr.
15 comentarii
Scris de Scorpio pe aprilie 20, 2015 în De-ale mele...personale, Duzina de cuvinte și Provocările
Cățărătorii 
Drugwash
aprilie 20, 2015 at 9:10 pm
Iar durerea ta se propagă. Aş vrea să-ţi afli alinare. De te-ar ajunge gîndul bun şi de-ar ajunge acolo unde cineva sau ceva nedefinit poate schimba lucrurile în bine…
Scorpio
aprilie 20, 2015 at 9:17 pm
Alinarea mea se afla in lumea din jur, in atentie asupra mea, in zgomote propagate, in vuietul unui oras, in forfota. Aici la ,,marginea” lumii…este locul unde nu se intampla nimic si totusi se intampla atat de multe.
Tot ce am de facut la acest moment este sa…astept.
La acest moment sunt doar invizibila.
Drugwash
aprilie 20, 2015 at 10:03 pm
Aşteptarea-i cea mai grea, dublată de incertitudine. Nu pot spune că ştiu exact ce simţi, însă intuiesc şi înţeleg. Şi pot să sper şi să-ţi doresc ca aşteptarea să-ţi fie scurtă şi ca ceea ce va urma, să o merite pe deplin. 🙂
Carmen Pricop
aprilie 21, 2015 at 11:49 pm
Nu pot să dau like… N-am putut nici aseară când am citit pe telefon în bucătărie şi m-am întristat de atâta durere. Ţi-aş spune că trece, aşa cum trec toate. Îţi spun că sper să treacă în bine. Pentru toţi…
Scorpio
aprilie 24, 2015 at 5:33 pm
Nu trebuie sa dai like!
Simt ca trebuie cateodata sa mai ,,explodez” pe aici, pentru ca de ,,vorbit” chiar nu pot vorbi si nu de gura lumii, ci pentru ca nu pot!
Hapi
aprilie 23, 2015 at 10:17 pm
Nu stiu ce s-a intamplat in ultimul timp, cu mine, in jurul meu, cu altii… dar a fost mai multa durere si pierdere. Scorpio, trebuie SA NE treaca la un moment dat. Stii, cand suntem foarte jos, nu mai avem unde merge. Asa ca, sa incercam sa avem rabdare, sa se indure Cerul si sa incepem sa urcam, cate putin, asa.
Scorpio
aprilie 24, 2015 at 5:31 pm
Hapi…eu mai am putin de coborat, cat sa fiu la pamant si inca un pic!
In rest pe alte ,,parti” urc!
Hapi
aprilie 30, 2015 at 6:12 pm
Asa am crezut si eu… nu mi-am dat seama daca eram pe fundul prapastiei ori cadeam inca.
Ceea ce e bine. Impactul n-a fost nimicitor.
psi
aprilie 24, 2015 at 11:26 am
ştii că te contrazici puţin? spui „aştept” şi apoi „am învăţat să nu aştept” şi nu ţi-aş fi cu adevărat aproape dacă nu te-aş certa în felul meu: ia piciorul de pe pedală scorpionule! închide ochii, respiră, stai. respiră. iar stai. lasă totul să curgă. şi lavă şi năpastă şi foc şi fum şi apă şi fiere şi nor şi gând şi aer. lasă… lasă-le pe toate să vină. cu cât vin mai repede, cu atât trec mai repede.
hapi spune că ne trece la un moment dat. adevărul este că nu trece. dar după ce ţi s-au dezlipit toate cele te înveţi la un moment dat să respiri aşa, infirm. şi să mergi mai departe. chiar dacă pare imposibil sau greu sau cumplit acum.
astăzi este unul dintre momentele în care regret că eşti aşa de departe. atât.
Scorpio
aprilie 24, 2015 at 5:29 pm
Prin natura mea ma contrazic singura!
Nu stiu de ce dracu nu renunt…pentru ca nu va fi nimic din ce as fi visat eu…Dar traiesc clipa.
Dar…dar asta sunt eu…si cand cineva ,,apropiat” mie da de greu, nu il pot lovi si eu mai mult.
Ma doare, ma doare al dracului ce se intampla si situatia in care sunt pusa( si in care am intrat de buna voie, ca m-a mancat in coada de scorpion)…dar am decis inca sa astept. Nu am ce sa astept, dar nu mi-e bine nici daca acum fac eu ceva.
Ai inteles ceva? Ei bine…cam asta sunt eu, ma complic inutil cateodata.
Si da, au venit toate odata, dar inca pot duce si mai mult de atat. Si da, va veni si mai urat, stiu asta deja, am fost pregatita
Si da…mi-as fi dorit enorm sa ne putem intalni!
Si nu…nu pot vorbi!
Scorpio
aprilie 24, 2015 at 5:35 pm
Eu stiu ca am scris ,,am învățat să nu mai întreb și să aștept.”
psi
aprilie 24, 2015 at 5:40 pm
ok. scuze. 😦
interzisa
aprilie 26, 2015 at 3:07 pm
SCORPIO…. esti bine?
Scorpio
aprilie 26, 2015 at 7:41 pm
??
E
aprilie 30, 2015 at 9:47 pm
I hate to say I told you so, dar ti-am spus sa nu o faci… Oh well. I guess sometimes you just got to feel you’re alive. Take care.