Am avut câteva săptămâni în care m-am autoevaluat. Tot ce zăcea în mine în ultimul timp era întrupat într-o carcasă de plastic pe care voiam cu orice preț să o sparg. 
Am avut zile în care am urcat și am coborât scări…ale vieții.
Zic mereu că sunt matură, că pot discerne, că pot vedea crăpătura din ,,creierul” meu…
Păi pot, de multe ori nu vreau, mă încăpățânez să mă chinui sau dimpotrivă să chinui.
Am stat să cumpănesc mult, mult…am luat legătura cu persoană care mă ,,toacă” fără menajamente atunci când o iau pe arătură.
Mi-a confirmat ceea știam că mă învolburează, ce simțisem și eu că nu e în ordine.
A spus în cor odată cu mine, răspicat și direct, că greșesc. Că sufletul meu rebel își caută loc printre lucrurile statice și caută răspunsuri acolo unde nu e cazul.
Că dacă din mine deja mușcă sămânța îndoielii, acea urmă de flăcăruie se va stinge cât de curând.
Cum pot trăi acele clipe pe care le am, fără să vreau să am așteptări?
Cum pot să mă bucur doar de clipe și de prezent, exact cum se bucură și celălalt? De ce mi se par mereu prea puțin? De ce vreau întotdeauna mai mult acolo unde nu e cazul?
Cum pot fi doar eu fără mine?
Duzina de cuvinte- Certitudini
28
mart.
2 comentarii
Scris de Scorpio pe martie 28, 2015 în De-ale mele...personale, Duzina de cuvinte și Provocările
Cățărătorii 
Georgeta Popoiu
martie 28, 2015 at 1:54 pm
Fiindca esti vie, fiindca vrei sa-ti gasesti propriul drum spre fericire, dar exista cateva piedici in drumul tau, asa ca nu te clatina, cauta-ti misiunea pentru care ai venit aici. Vrei sa fii un om banal care se multumeste doar ca traieste ?
Carmen Pricop
martie 29, 2015 at 4:28 pm
Cred că ţine de firea fiecăruia dacă are sau dacă poate să nu aibă aşteptări, dacă îşi construieşte fericirea sprijinindu-se de altul sau nu. Şi mai cred că se pot învăţa şi da-ul, şi nu-ul. Întrebarea e dacă vrei să fii altfel, altcineva… 🙂