Septembrie… mie, 
îmi dă târcoale,
cu răcoare.
Cu aripi mici
și de hârtie,
inspiră frici
și apatie.
Septembrie…în separeu,
îmi dau târcoale,
sunt mereu.
Sunt împrejur,
îți jur.
Sunt eu!
Septembrie…cu mine
neîmpăcată.
Nu îmi aparține.
Fă ceva…obține…
Nu ține!
Septembrie…mereu
în toamnă, în suflet,
e greu.
Joc un joc pe loc,
în careu.
Nu-s eu!
Cățărătorii 
Drugwash
septembrie 2, 2014 at 9:11 pm
mixy
septembrie 3, 2014 at 8:06 pm
Ma pun zalog
Ca aici pe blog
Septembrie suna
A ecou de furtuna
🙂
Scorpio
septembrie 4, 2014 at 8:21 pm
Nu…chiar deloc. Sunt doar…stari tomnatice, se transforma si ele ca si zilele, una rece, alta calda… 🙂