RSS

Psiluneli-Coșmarul

15 Iun

Tot povestesc pe aici de ,,coșmarul” prin care trec bătrânii pacienți. Coșmar e impropriu spus, e vorba de lipsa de afecțiune și de atenție pe care și-o doresc majoritatea de aici și cred că de oriunde.
Mulți suferă de demență, pe lângă multe alte boli ale lor, alții sunt depresivi, unii au depresie severă și sunt ca niște zombi muți…
Când am ajuns aici, nu credeam că voi avea atâta răbdare și înțelegere cu pacienții.
Am descoperit pe parcurs că deocamdată nu mă pot detașa de sentimentele mele de milă și compasiune pentru a fi imună în fața durerii lor.
Cu timpul o voi face, pentru că…indiferent de bunătatea ta, ce se întâmplă în jurul tău te afectează.
Văd în pacienții mei pe bunicii care nu mai sunt, pe părinții mei în următorii ani .
Mă uit la ei cât sunt de fericiți când le vin aparținătorii-familiile, copii, nepoții. După plecarea lor, cad…le cade privirea, li se stinge lumina din ochi.
De când am venit, succesul muncii mele și relaționarea cu pacienții este că mă ,,cobor” la mintea lor, întru în jocul lor, râd cu ei și cel mai important, pe lângă că vorbesc cu ei, îi ating pe umăr sau pe mână, le strâng mâna și chiar îi pup pe frunte pe unii .
Aceste gesturi minime, pentru ei este luna de pe cer.
Ni se cere să ne facem treaba și atât. Dacă dai atenție mai mult decât trebuie unui pacient, deja nu mai este bine, pentru că ceilalți colegi cad mai jos ca tine în fața pacienților, nu e bine să audă că tu ești lăudat, că te-ai dus mereu la el și l-ai întrebat de sănătate sau că te prezinți imediat de câte ori te sună…Că doar nu ești îngrijitor personal?
Asta nu o să o înțeleg…până la urmă la asta se referă un azil, nu? Să îngrijești bătrânețea unui om bolnav sau nu, făcându-i-o cât mai liniștită și frumoasă, acordându-i atenție.
Dacă acum două zile am avut în ochi lacrimi de furie și neputință, ieri mi-am înghițit lacrimi de milă și compasiune.
Pacienta de care v-am mai povestit, băbuța de nouăzeci și ceva de ani, cu ochi albaștri și codiță împletită, ieri era în salon. Stătea de vorbă (de fapt bătea câmpii) cu fiica ei.
M-am apropiat de ea și am salutat-o pentru că nu o mai văzusem de o săptămână (am lucrat în altă zonă din azil). Când și-a ridicat ochii și m-a văzut, i s-a luminat fața și mi-a zâmbit larg. Ochii îi străluceau și era dintr-o dată plină de viață.M-am aplecat și am pupat-o pe frunte și atunci a râs…
Fata ei s-a uitat mirată și apoi a zâmbit și ea.
Mi-e dragă această băbuță de mor…nu știu de ce, dar de câte ori o văd, îmi aduce aminte de mama…da, de mama nu de bunica…poate că blândețea și cumințenia ei mă duce cu gândul la mama mea…așa o văd peste ani.
De câte ori o văd pe băbuță, mi se umple ochii de lacrimi…
Știu că e un rău necesar azilul, știu că te ajută cu multe, dar pentru pacienți e ca un coșmar…plătești pentru o bună îngrijire, dar afecțiunea și comunicarea de multe ori nu există, asta e întotdeauna extra… la purtător.

Anunțuri
 

Etichete: , , , ,

15 răspunsuri la „Psiluneli-Coșmarul

  1. Adriana

    Iunie 15, 2014 at 10:29 pm

    EŞTI MINUNATĂ, SCORPIO! Eşti aşa cum trebuie să fii şi sunt sigură că şi faptul că eşti acolo, printre acei oameni, nu e nimic întâmplător.Să ne ferească Dumnezeu de astfel de bătrâneţe.Tu măcar ai un copil, dar eu? …..

     
    • Scorpio

      Iunie 17, 2014 at 9:00 pm

      🙂 Atat de rabdatoare nu ma credeam in stare.azi le-am cantat odata cu Toto Cutunio, un cantec…erau in extaz…

       
  2. Carmen Pricop

    Iunie 15, 2014 at 11:35 pm

    Ai un suflet frumos. Dacă după o zi de muncă eşti împăcată şi mulţumită, ce gândesc colegii contează mai puţin… 🙂

     
  3. vavaly

    Iunie 16, 2014 at 1:28 pm

    esti cum esti si asta nu vei putea schimba, indiferent de regulile lor si de „intariturile” pe care ti le pune viata la dispozitie.

     
    • Scorpio

      Iunie 17, 2014 at 9:01 pm

      Nu mai conteaza ce vor ei. Conteaza sa vad ochii luminati ai batranilor.

       
  4. cita

    Iunie 16, 2014 at 9:41 pm

    Minunato! Ce exercitiu de compasiune pentru sufletul tau! Ce sansa!
    Bravo! Fa tu un vis frumos din cosmar si Domnul te va rasplati asa cum doar El stie!

     
    • Scorpio

      Iunie 17, 2014 at 9:02 pm

      Azi m-am simtit utila.Azi m-am simtit fericita. Sa vezi ca te striga pe nume si te cheama numai ca sa stai langa ei…e destul pentru mine.

       
  5. Drugwash

    Iunie 17, 2014 at 12:32 am

    Ştiu că doare să-ţi asumi tristeţea altora. Ştiu că – în timp – prea multă tristeţe dinafară împietreşte încet sufletul, dacă nu-l fărîmiţează înainte. Ştiu că de cele mai multe ori omul este împins încet-încet, pe neştiute, către insensibilitate şi răceală. Ce nu ştiu este cum să facem să ne păstrăm un oarecare echilibru psihic, fără a ne pierde umanitatea dar şi fără a ne măcina propriul suflet luptîndu-ne de unii singuri cu răceala şi răutatea celorlalţi. Mă mişcă pînă la lacrimi atît suferinţa lor cît şi suferinţa ta şi aş vrea să fie o cale de mijloc prin care totul să meargă spre bine pentru toţi. Dar oare este? Pînă o vom afla – dacă se va întîmpla – îţi doresc să-ţi păstrezi puterile şi forţa interioară care să te ajute să treci cu bine de toate încercările vieţii şi din care să poţi oferi cîte un pic şi celor vitregiţi de soartă.

     
    • Scorpio

      Iunie 17, 2014 at 9:04 pm

      Dragos, doare…dar incep sa ma detasez si sa vad doar cand sunt impacati. Asa imi este si mie mai usor.
      Cel mai mult doare cand sunt nebagati in seama…si cel mai mult bucura atunci cand ii vezi ca iti fac cu mana cand treci pe langa ei sau te striga pe nume si te intreaba orice banalitate, doar pentru ca stiu ca de la tine vor primi raspunsul.

       
      • Drugwash

        Iunie 17, 2014 at 9:12 pm

        Şi cînd mă gîndesc că toate lucrurile astea aparent minore au fost şi ar fi trebuit să rămînă în fişa postului de Om… Ce s-a întîmplat cu noi de am ajuns să considerăm afecţiunea drept „ore suplimentare” şi să cerem plata dublu pentru ele…? Sau cum spui despre cei de-ai locului, să o considerăm inutilă, superfluă…

        Cu timpul, rana va prinde coajă, ştiu, dar sînt convins că nu vei ajunge niciodată precum „colegii” tăi. Ai prea mult suflet. Şi e unul dintre cele mai importante motive pentru care încă prefer românii altor naţii.

         
        • Scorpio

          Iunie 17, 2014 at 9:59 pm

          Nu..chiar nu voi ajunge. Mai…in ei vad pe bunicii tuturor, pe parintii nostrii, pe noi…
          Naspa. Sper doar sa raman intreaga la minte, sa nu ma afecteze ce vad in jurul meu…

           
          • Drugwash

            Iunie 17, 2014 at 10:05 pm

            Aşa ar trebui să ne vedem cu toţii, de fiecare dată cînd ne oţărîm la copilul care-am fost sau la bătrînul care vom fi (poate). Unii se cred veşnic tineri, veşnic puternici şi independenţi… sau poate n-au de gînd să facă prea mult timp umbră pămîntului – ceea ce în unele cazuri ar fi chiar o alegere excelentă. 😉

            Îţi doresc să-ţi păstrezi integritatea morală şi mentală, spre binele tuturor şi spre liniştea noastră de aici. 🙂 Huguleţ! 😉

             
          • Scorpio

            Iunie 17, 2014 at 10:06 pm

            dragos… :)))) recunosc ca rad cam mult in ultimul timp…o fi ca am luat-o razna??

             
          • Drugwash

            Iunie 17, 2014 at 10:17 pm

            Nu (te) întreba, doar rîzi. E un antidot minunat pentru toate problemele. Rîzi din toată inima, totul va fi bine! 🙂

             

au urcat o treapta

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: