Aceste rânduri de adio, dragul meu, le scriu în amintirea doar a ce a fost frumos între noi…
Căci ne-am iubit că ne-am putut iubi, frumos și repetat ca o greșeală.
Până când am hotărât să nu o mai repetăm niciunul…așa încât totul s-a stins fără cuvinte și priviri, exact opusul frumuseții începutului.
Îți aduci aminte, nu?
Sunt sigură mai mult de 90% că a fost dragoste la prima vedere și nu vreau să mă mint singură.
Te-am plăcut pentru tine, pentru cum îmi vorbeai, pentru povestea ta tristă de viață, spusă doar din punctul tău de vedere, poveste care pe mine m-a convins că ești ce caut.
Mi-a plăcut felul tău simplu de a fi și nu sofisticatul cu care eram învățată.
M-am dăruit ție ca și cum ai fi fost ultimul și poate că pentru mult timp așa va fi…dezamăgirea a venit mult mai târziu ca să îmi întărească asta…
Ți-am spus de la început privindu-te în ochi, că apreciez ca un bărbat să fie bărbat și să recunoască dacă nu există compatibilitate între noi…mi-ai negat cu vehemență că ai fi altfel…
Ți-am spus privindu-te în ochi că dacă simt că nu mă mai iubești voi pleca singură fără să las nimic în urmă…am plecat, dar am încă multe lăsate…
Fiecare am avut greșelile noastre, mai mici, mai mari…greșeli.Compromisuri nu știu dacă au fost făcute în mod echidistant, nu am stat să le număr…nu are rost.
Te-am iubit mult, mai mult decât poți tu crede și îmi pare rău că nu ai știut să primești iubirea mea sau nu ai știut ce să faci cu ea, era prea mult poate.
Te-am iubit, dar la rândul meu am vrut să fiu iubită și poate prea oarbă…nu am văzut iubirea ta…dacă a fost.Sau poate dragostea ta de odinioară, mare și înflăcărată… s-a pierdut pe drum, pe undeva…
Te iubesc și recunosc că nu voi uita prea ușor ce a fost între noi…dar nu voi uita ce a fost la început și nu în ultimile luni, pentru că în ultimile luni a fost o simulare de relație deja pierdută…
Dar ușor, ușor voi uita.
Nu voi uita clipele frumoase, pe astea mi le voi aminti mereu…și știi că spun adevărul.
Să fii mândru! Să fii mândru că am fost singura femeie din viața ta care și-a scris iubirea ca să o vadă toată lumea.
Care s-a lăudat cu tine, odată!
Singura femeie care a făcut așa ceva pentru tine.
Alta sunt sigură că nu va mai fi…
Să fii iubit! Și să încerci și tu ca iubind, să și arăți asta…Nu este greu, trebuie doar să simți că vrei să faci asta…altfel, vei fi mereu singur.
Îmi pare rău pentru un singur lucru…că nu ai avut curajul să îți iei rămas bun de la mine, privindu-mă în ochi!
Pentru că indiferent cum a fost…noi ne-am iubit că ne-am putut iubi, frumos și repetat… ca o greșeală…
Adio, ție…
02
iun.
Drugwash
iunie 2, 2014 at 5:10 pm
Frumos spus, frumos simţit, păcat c-a fost să fie aşa. Dar toate trec şi va trece şi amărăciunea asta şi va veni din nou ceva frumos. C-aşa e viaţa, iar tu eşti unul dintre oamenii cu voinţă şi ambiţie care găsesc întotdeauna ceea ce caută, ceea ce au nevoie. Aşa că ştiu că-ţi va fi bine, sper doar ca asta să se întîmple cît mai curînd. Ai grijă de tine! Huguleţ mare-mare! 😉
Scorpio
iunie 2, 2014 at 8:50 pm
E doar greu.
Drugwash
iunie 2, 2014 at 10:34 pm
Din păcate ştiu, din proprie experienţă. Din fericire nu-mi semeni, aşa că n-o să te laşi pe tînjeală şi-o să fii iar cu zîmbetul pe buze. Curînd. 😉
psi
iunie 2, 2014 at 5:24 pm
ăăă…. 😦
ţi-s, e tot ce îmi permit să spun.
Scorpio
iunie 2, 2014 at 8:50 pm
stiu.
dagatha
iunie 2, 2014 at 6:01 pm
Draga mea…
Ştiu sigur că ai rămas cu Povestea. Unică. Irepetabilă. Mai ştiu şi cât poate să fie de greu. Tot. Şi, de asemenea, că eşti o Femeie extraordinară!!!!!
Huguleț şi de aici, vorba lui Dragoş. 🙂
Scorpio
iunie 2, 2014 at 8:49 pm
La atatea Povesti, o sa scriu o carte…
Cuvânta
iunie 2, 2014 at 8:39 pm
Nu e un moment potrivit pt tentative de glume, dar zic ca daca nu e vorba de pisic inca e bine.
Scorpio
iunie 2, 2014 at 8:47 pm
Cuvanta…nu mai e nici pisicul si nici… omul…dar nu are legatura una cu alta…
Cuvânta
iunie 2, 2014 at 10:09 pm
😦
Imi pare rau, Scorpio. Tocmai cand te afli pe taram strain, atunci se clatina tot ce credeai ca e solid.
Dar din asta vei iesi o fiinta mai fericita si mai desteapta, nu ca ai avea nevoie de cea din urma.
Vienela
iunie 3, 2014 at 12:19 am
E trist si dureros, insa mereu te-am perceput ca fiind o femeie puternica, asa ca tine capul sus si mergi curajoasa pe noul drum.
Are Matilda un articol despre poezie, scris astazi (ieri, ca e miezul noptii). La un fragment din el m-am dus cu gandul, cand am citit acest Adio. ”Poezia ajută în primul rând la curăţarea sângelui: de ură, de amor ghebos neîmpărtăşit, de jale. Poezia are suflet când suferi, când te-nfurii, când iubeşti pe cineva care te-nşeală, când câinele vecinilor are mai multă mâncare decât copiii tăi, când dau turcii… Cât eşti fericit îţi iese o peltea super-dulce, care se consumă neapărat cu lămâie – dacă nu cumva e cazul să se-adauge şi oţet ca să treacă greaţa.” Cand doare, parca si cuvintele se aseaza mai bine, mai profund…
Scorpio
iunie 6, 2014 at 9:50 pm
Incerc sa cred ca sunt puternica. 🙂