Psiluneli-Cer albastru

E cer albastru, nu-l pot vedea
e plin de nori, de umbra ta
ce nu lasă urme, doar amintiri,
din ceea ce-au fost odată iubiri.

Pe cerul albastru vreau să zăresc
stelele, care să-mi dea ce-mi doresc,
tu n-ai putut…sau nu doreai
sau n-ai știut sau nu simțeai.

E trist că tu ai ales așa ca să pleci,
fără priviri sau cuvinte reci,
tu te-ai ascuns de tot ce-i real
ai preferat să o faci virtual.

Da, a fost frumos până la urmă,
ce e amintire rămâne în urmă.
Rămâne acum să privim amândoi
cerul albastru, cu ochi reci și goi.

Și poate vreodată noi vom găsi
o altă iubire, ea se va ivi…
atunci vom zâmbi pe rând, fiecare
și tot ce a fost va rămâne amintire.