RSS

Duzina de cuvinte- Căutătorul de ,,aur”

24 Ian

Șapte luni!
Șapte luni în care am înroșit tastatura căutând să gestionez o situație care nu ținea de mine ci de viața aleasă visuria altcuiva. A fiului meu!
Am avut momente în care am simțit că am albit doar la gândul ce și cum și cât va putea să…poată.
Șapte luni în care am sorbit fiecare cuvânt scris de el și la care am adăugat sau măcar am încercat să adaug putere.
Am ghicit că nu este totul în regulă și  am încercat să îi arăt cât este de iubit de mine și de toți cei din jurul lui.
Știa asta, dar avea nevoie de căldură, mai mult decât o primește în fiecare zi de la mine sau iubita lui.
A fost foarte greu, a fost aproape nimicitor pentru el, ca mai întâi să se supună, apoi să tacă, apoi să își impună respectul în fața celorlați și la final să câștige. A fost greu, dar a reușit.
De la tratamentul de ,,puțoi” imatur și munca de Sisif pe care a dus-o, a ajuns să fie respectat de șeful lui ( un om dur), care în final i-a dat sarcini ce nu le duceau la bun sfârșit decât cei cu o experiență de peste doi ani.
I s-au albăstrit unghiile, dar nu s-a lăsat și s-a făcut că nu vede durerea la care ceilalți, oameni ,,în vârstă”, plângeau. S-a cufundat în muncă să uite tot, să nu mai vadă ce se întâmplă în jurul lui și și-a dorit să nu mai simtă. Și nu a mai simțit, pentru că și-a zidit sentimentele, devenind dur ca tot ce il înconjura.
Dar într-un final, totul a ruginit! S-a zvonit că ,,binele” se va da peste cap, că oamenii vor fi vânduți ca niște sclavi și că regulile vor fi mult mai dure. Mai dure decât atât?
Stresul, nervii, munca…tot ce îl înconjura, au început să își arate colții…și dacă știam (dar a vrut să mă protejeze)…îi spuneam imediat ,,vino”. De fapt mereu i-am spus să stea atât cât poate, pentru că nu se merită.
Pozele mi-au întărit bănuielile și i-am spus că altceva este mai important în viață. Sănătatea lui!
De mult se lupta cu ,,nu mai rezist”…dar visul lui îl făcea să strângă din dinți și să continue.
Și-a realizat visul și un gând i-a încolțit în minte și s-a acutizat din ce în ce mai mult….iar la final, cu dezamăgire și neputință…dar nu înfrângere, m-a anunțat…,,vin acasa”.
Iar eu am înverzit din nou!

Sunt mândră de fiul meu și din partea multora are respectul lor. Dar oare se merită?
Această ,,poveste” se vrea o lecție sau se dovedește a fi o realitate cruntă pentru toți tinerii din țara noastră care, absolvenți fiind, nu își găsesc un job.Și atunci…pornesc în căutarea ,,aurului”, sfidând lipsa de experiență sau duritatea străinătății. La fel se aplică și pentru toate celelalte categorii de vârstă sau sexe.

Au scris psi , Vladen, anacondele, Vienela, Adriana, vavaly, carmen pricop, cita, Drugwash, Raluca M., adicherish, Ioana, maya, dan, vavaly2, Sonia, Vero, Kadia, Ioana Soglu, roxana, Radu Thor

Anunțuri
 

Etichete: ,

32 de răspunsuri la „Duzina de cuvinte- Căutătorul de ,,aur”

  1. Adriana

    Ianuarie 24, 2014 at 10:35 pm

    Nu ştiu dacă să râd sau să plâng! Vă iubesc maxim şi pentru mine sunteţi amândoi nişte invingători! Sper ca viaţa să fie mai darnică de acum încolo cu voi! Vă pup!

     
    • Scorpio

      Ianuarie 25, 2014 at 9:59 pm

      Adriana, razi, zambeste si roaga-te sa ajunga cu bine de la mii de km…

       
  2. psi

    Ianuarie 24, 2014 at 10:45 pm

    ţin pumnii, aşa cum am promis. şi tot cum am promis, musai să vorbim curând… :*

     
  3. Drugwash

    Ianuarie 24, 2014 at 11:18 pm

    Să vină acasă sănătos! Restul s-o înşira pe parcurs, după cum vor zilele.

     
    • Scorpio

      Ianuarie 25, 2014 at 9:59 pm

      Dragos, asa sa fie, sa ajunga cu bine. Multumesc.

       
  4. Vienela

    Ianuarie 24, 2014 at 11:35 pm

    Uneori este greu sa razbesti si in tara ta, Scorpio… Printre straini e mult mai greu si tu stii deja, asa cum stiu si eu, asa cum stie acum si baiatul tau. Eu, ca mama de baiat, iti spun sincer ca aproape ma bucur ca s-a decis sa se intoarca. Poate si pentru ca, pe langa faptul ca stiu ce simti, imi doresc ca tinerii buni sa ramana aici. Inca mai sper ca vor putea schimba ceva…

     
    • Scorpio

      Ianuarie 25, 2014 at 10:00 pm

      Vienela, are visuri mari. Cine sunt eu sa i le spulber? Tac , il ascult si ma rog asa sa fie.

       
  5. cita

    Ianuarie 25, 2014 at 2:22 am

    Draga mea, nimic nu e inutil din ce facem in viata: nici lacrimile, nici bataturile din palme! Baiatul tau a crescut. Bucura-te!
    Fiecare cu drumul sau! Dumnezeu sa va ocroteasca!

     
    • Scorpio

      Ianuarie 25, 2014 at 10:01 pm

      Multumim Cita. Ma bucur si doar veghez.

       
  6. maya-maria

    Ianuarie 25, 2014 at 8:39 am

    Ai înverzit tu, va înflori și el. Știi bine, nu poate fi altfel, doar are rădăcina în tine.

     
    • Scorpio

      Ianuarie 25, 2014 at 10:01 pm

      Voi face probabil si flori cand il voi vedea sanatos acasa. 🙂

       
  7. racoltapetru6

    Ianuarie 25, 2014 at 9:44 am

    Bine că se termină cu bine, fiindcă depărtarea duce uneori la îndepărtare și poate sfârși cu înstrăinarea. Dar revederea e o speranță a unui nou început.

     
    • Scorpio

      Ianuarie 25, 2014 at 10:02 pm

      Mai e un hop si va fi bine.

       
  8. dan

    Ianuarie 25, 2014 at 10:53 am

    O sa fie bine sunt sigur! Gand la gand cu bucurie…si eu am scris despre fata mea.

     
  9. dictaturajustitiei

    Ianuarie 25, 2014 at 10:55 am

    Să știi că și în România se poate întâmpla… 😦 sper că vei fi ca o cloșcă pentru el așa cum te știu și bucură-te că trăiește! Restul se rezolvă!

     
  10. Resurse Creative

    Ianuarie 25, 2014 at 12:52 pm

    Mereu trebuie să ținem capul sus și să facem tot ceea ce putem să schimbăm ceva!

     
    • Scorpio

      Ianuarie 25, 2014 at 10:03 pm

      Incercam sa tinem capul sus cu mandrie ca am fost si ramanem ,,oameni”.

       
  11. Sonia

    Ianuarie 25, 2014 at 1:36 pm

    Eu zic că a meritat. Viața nu este numai lapte și miere, iar noi nu îi putem ține pe copii sub un glob de cristal, oricât am vrea. Iar faptul că finalul este unul fericit îmi demonstrează că numai cine încearcă se poate bucura de succes. Dacă stai pe margine este posibil să-ți fie călduț. Doar atât. Plus gândul că poate… Dacă stai pe margine nu poți afla ce s-ar fi putut întâmpla.

     
    • Scorpio

      Ianuarie 25, 2014 at 10:04 pm

      Nu l-am tinut niciodata sub un glob de cristal, poate ca dimpotriva viata i-a dat o palma inca de mic, iar eu nu l-am protejat de ,,durere”. Era realitatea cu care trebuia sa se obisnuiasca. I-a prins bine, sa stii.

       
  12. vavaly

    Ianuarie 25, 2014 at 1:44 pm

    a fost o experienţă din care a învăţat. oricum ar fi tot învingător este. chiar şi doar pentru că a încercat. dar îţi înţeleg bucuria venirii lui. Să vă fie bine!

     
    • Scorpio

      Ianuarie 25, 2014 at 10:05 pm

      O, da…era deja pe drumul maturitatii, dar asta chiar l-a calit.

       
  13. greenleaffy

    Ianuarie 25, 2014 at 5:25 pm

    Doamne, cât trebuie să fi suferit de grijă și de dor pentru fiul tău! Ai descris cât se poate de expresiv trăirile tale, ale fiul tău. Felicitări, și bine că ai „înverzit” din nou.

     
    • Scorpio

      Ianuarie 25, 2014 at 10:05 pm

      Incerc sa nu arat niciodata, dar sunt si eu om….

       
  14. Carmen Pricop

    Ianuarie 25, 2014 at 9:20 pm

    Tinereţe, sănătate şi dragoste. Cu ele fiul tău îşi va găsi drumul, iar tu ai să te bucuri alături de el. Sunt sigură!

     
    • Scorpio

      Ianuarie 25, 2014 at 10:06 pm

      Am noroc de o relatie speciala cu el si de departe…nefiind genul de mama care nu a taiat cordonul ombilical fiului…sunt sigura ca vom fi mai uniti ca niciodata.

       
  15. Raluca M.

    Ianuarie 27, 2014 at 12:41 pm

    Nu pot decat sa te admir pentru cum ai reusit sa iti pui sufletul pe tava in fata lumii folosindu-te de duzina si nu pot decat sa iti doresc sa ti se intoarca fiul acasa si sa isi gaseasca loc in tara asta!

     
    • Scorpio

      Ianuarie 31, 2014 at 9:56 pm

      Sa fie bine, atat imi doresc!

       
  16. dagatha

    Ianuarie 28, 2014 at 8:14 pm

    E înfiorător să simți neputința atunci când e vorba de bucata de suflet ruptă din tine, indiferent de vârsta la care a ajuns.
    Am creat o societate care ne duce spre autodistrugere din toate punctele de vedere.
    Norocoși cei care au alături o mamă sau un tată, o soră sau un frate, un umăr sau chiar o mână de ajutor.

     

au urcat o treapta

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: