Duzina de cuvinte- Eu+

Multă vreme m-am plimbat prin desișul întortochiat numit viață. Câteodată am avut sufletul descuamat și ca să nu se împrăștie definitiv, îl criogenam. Nu era ușor!
Alte ori îmi lăsam sufletul deschis oricărui nou venit și mă bucuram de clipe. Asta pentru că realizasem o desprindere de la vechea viață și devenisem mai destupată la minte, ceea ce ducea la interpretări. Pentru cei care au prejudecăți, nu este ușor să accepte ,,anormalul”.
Bine…nici asta nu a dus la ceva bun, pentru că sufletu-mi sughița descumpănit și trebuia să îi fac un desen pentru a ieși din hățișul încurcat al căilor Domnului.
Viața mea a fost o întreagă ,,telenovelă” și pare să nu se fi terminat, cu toate că ar cam fi timpul.
Eh…dar de ceva timp, Cel de sus mi-a zis așa…,,îți bag în desagă un desert, dar nu îți dau să și mănânci din el”.Deslușind eu cam ce ar vrea să îmi zică prin semnele repetate, m-am hotărât să o las mai moale cu ,,acreala” mea…că destul au trebuit să mănânce alții lămâi cu mine.
Am descris în mare, un alt suflet, care are suflet și care toată viața a fost și va rămâne o visătoare.
Numai că visele trebuiesc trăite și în realitate, nu numai să îți aduci aminte de ele atunci când te trezeşti.
Nu știu ce îmi va oferi viitorul, pot face presupuneri, pot avea premoniţii, dar cum am mai spus mereu…trebuie să mă las trăită de viață.
Viață mi-a mai scrijelit un semn pe răboj și Bărbosu m-a avertizat să am grijă să mi-o trăiesc încă un an, cât mai frumos cu putință.
Cadoul meu, sunt cei doi bărbați din viața mea…cei doi motani care fiecare în felul lui mă torcăie….și o casă ,,nouă” , o viață nouă.
Cum va fi…nu știu, mereu am luat-o de la zero.Acum doar continui ce am început și era timpul….
Eu…sunt tot eu, nisip purtat de vânt, dar cu o granulă adăugată în plus.

Au scris psi, carmen pricop, Adriana, Vienela, Matilda, Sonia, Dan, Ioana, vavaly, Laura, Ioana Soglu, alma nahe, roxana, Some Words, carmen pricop – anacondeiere