RSS

Psiluneli-Obsesia fericirii

15 Sep

,, Fetița se îndreptă spre tatăl ei însă acesta nu o bagă în seamă.Oftând se întoarse spre mama care abia 00022venită de la servici și obosită, îi șterse un sărut pe creștet și își văzu de ale ei…”
Ema deschise ochii, încercând să șteargă din cap amintirea care îi revenea obsesiv, de câte ori avea un feeling.
Își sprijini capul în palme și se gândi de ce oare este atât de greu ca un om să dăruiască până la urmă atât de puțin…un gram de fericire, de afecțiune.
Tânjise după așa ceva aproapre toată viața și devenise ca o obsesie pentru ea.
De copil își dorise să fie iubită, fericită, să primească un pic de afecțiune.
Primise….,,cu lingurița”….și asta nu fusese de ajuns.
Poate de aceea, căuta în toți cei din jurul ei să vadă dacă aceștia oferă așa ceva.
Renunțase la câteva prietene, tocmai pentru faptul că acestea erau lângă ea doar când aveau ele nevoie de bani sau de vorbe bune și sfaturi, însă atunci când Ema încerca o apropiere în care să simtă acea fericire ce ți-o dă o prietenie pură, acea afecțiune tacită, se lovea de ziduri. Pentru că fiecare era cu viața sa și nu simțea nevoia să împărtăşească sentimente gratuite.
Căutase în jurul ei bărbați care să îi arate afecțiune, care să îi ofere fericire și faptul că era mereu singură, demonstra că ceruse atât de mult.
În goana ei obsesivă după fericire își jurase să nu zăbovească lângă nimeni care nu este în stare să ofere așa ceva.
Până la urmă nici ea nu știa dacă fericirea se măsoară în grame, se mănâncă cu lingurița sau este atât de scumpă încât nu poate fi oferită gratis.
Singurul lucru pe care îl știa cu certitudine era faptul că ea avea de oferit fericire și afecțiune cât pentru două vieți, însă doar acelei persoane care va știi să dăruiască la fel.
Şi zămbi amar, găndindu-se că va rămâne singură….

Au scris psiAdrianaroxanaGriskaalma naheVienela

Anunțuri
 
16 comentarii

Scris de pe Septembrie 15, 2013 în Duzina de cuvinte și Provocările

 

Etichete: , ,

16 răspunsuri la „Psiluneli-Obsesia fericirii

  1. vienela

    Septembrie 16, 2013 at 10:11 am

    Cunosc o fetita care a crescut si in timp ce crestea a invatat ca fericirea nu vine numai de la oameni, ca nu intotdeauna oamenii sunt capabili sa daruiasca fericire. Fetita a mai invatat ca de-a lungul vietii vor fi cativa care ii vor oferi tot ceea ce isi va fi dorit. Doar cativa… Dar fericirea poate veni pe neasteptate si din alte surse.

     
    • Scorpio

      Septembrie 16, 2013 at 4:37 pm

      Poate si Ema a invatat asta….

       
  2. Gabriela

    Septembrie 16, 2013 at 10:17 am

    Poti fi fericit oferind fericire altora. E o idee minunata!

     
  3. cita

    Septembrie 16, 2013 at 1:09 pm

    fericirea nu poate fi gustata fara sa daruiesti iubire!
    Din iubirea daruita altora se naste un sentiment mult mai puternic decat cel al primirii afectiunii!
    Dar tu stii deja asta!

     
    • Scorpio

      Septembrie 16, 2013 at 4:40 pm

      Cita, eu sunt un om complex…si am si eu nevoie de destula afectiune ca sa pot merge mai departe…
      Dar aici e vorba de Ema. 🙂

       
  4. alma nahe

    Septembrie 16, 2013 at 2:32 pm

    O să crească şi-o să vadă că fericirea stă în lucruri mărunte…
    Fericirea e un pitic ce dansează…

     
    • Scorpio

      Septembrie 16, 2013 at 4:40 pm

      Ema a crescut deja. Poate a invatat ceva, poate nu….

       
  5. Adriana

    Septembrie 16, 2013 at 5:54 pm

    Ehehe! Despre ce vorbeşti tu aici? Eu nu am fost fericită mereu. Nu zic, am avut momentele mele, m-am bucurat că imi traiau parintii sanatosi, că iubea, că eram iubita, ca imi permiteam vreo rochie nouă sau mai apoi doar un covrig. Nu ştiu, dar cand am avut prima pierdere adevarata in viata, acum 10 ani, cand loviturile au inceput sa ma pocnească mai rau ca la scquesh, nu stiu cum se scrie, am devenit fericita. Am văzut că viata e departe de a fi corecta si sigura, iar iubirea şi fericirea e cu masura. Naspa. Nu vroiam măsuri. Şi ce m-a auzit cineva? Nu ştiu, in timp…am invatat sa apreciez mai mult, sa am asteptari mai mari, sa caut fericirea si acolo unde nu o cautasem. Obsesie? Nu! Mai aveam un pic şi era resemnare. Doar că…miracolul exista..indiferent de treptele urcate sau coborâte. Mi-e dragă Ema ta…

     
    • Scorpio

      Septembrie 19, 2013 at 10:44 am

      Daca miracolul exista, inseamna ca eu nu il vad sau nu stiu sa ma bucur de el.

       
  6. Andrei

    Septembrie 16, 2013 at 10:10 pm

    Cred ca deja Ema ofera fericire cat pentru doua vieti,dar…nu stie! …Si se pare ca tot scorpion este..

     
    • Scorpio

      Septembrie 19, 2013 at 10:44 am

      Nu stiu ce ,,e” Ema.

       
      • Andrei

        Septembrie 19, 2013 at 9:24 pm

        „Ema” …se pare ca este acea stare care nu vrei sa o definesti clar,folosind anumite limite si accesibila…poate si pentru tine!

         
  7. silavaracald

    Septembrie 18, 2013 at 10:06 pm

    Superba expresia: „ii sterse un sarut pe frunte”!
    Cred c-o iau cu imprumut odata… specificand sursa, bineinteles. 🙂

     
    • Scorpio

      Septembrie 19, 2013 at 10:44 am

      🙂 poti sa folosesti si fara sursa.

       

au urcat o treapta

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: