RSS

Duzina de cuvinte-Amintiri din epoca de hârtie

06 Sep

Am început să scriu undeva pe la vârsta de 12 ani, cred. Mici poezioare care mie mi se păreau sublime atunci, David Kracov2peste ani devenind de-a dreptul ridicole. Mai am și azi caietul de biologie pe care le-am scris.
Mi-am extins aria de cunoaștere și impulsionată de multele romane de dragoste pe care le devoram totdeauna sub plapumă cu lanterna în mână ca să nu mă vadă tata, m-am apucat de scris și eu povești de dragoste. Tot ce citeam, mă inspira….în așa fel încât nu mai vedeam în jurul meu nimic altceva decât iubire, pasiune.
Oftam ca Simoneta (Simoneta este o puștoaică dintr-un film cu copii, după care tânjea un băiețel, însă ea era cu ochii după altul), eram pură și în intimitate mâncam cărți pe pâine pe unde nimeream, la masă, în pat…chiar și pe wc.
Am ținut și un jurnal. De fapt mai multe, dacă stau să mă gândesc și privesc în bibliotecă…am trei.Da, le mai am și astăzi…
Câteodată le răsfoiesc și din ele îmi mai apare câte o amintire dureroasă.
Pe la vreo 17 ani, mi-a descoperit fratele meu jurnalul…pe care l-a răsfoit cu mama. Apoi mi-au ținut o ședință, pentru că păream prea neînțeleasă și profundă.
Piroanele eu le-am bătut, când bătând din picior le-am strigat că îmi violează intimitatea și mă simt trădată. Le-am interzis categoric să mă mai chestioneze despre aberațiile scrise pe acolo și să mă accepte ca atare și…în final asta au făcut.
Deci…caiet de biologie plin cu poiezii, două caiete de 200 de file și o agendă de birou ca jurnale întinse pe vreo 8 ani…
Citind blogul unei amice și minunându-mă că există așa ceva, am luat și eu niște decizii, gândindu-mă că poate îmi este mai ușor să trec peste dezamăgirea ce mă cuprinsese în 2010, dacă îmi aștern gândurile în așa fel încât să mi le văd eu dar și alții. Fiind un om comunicativ, mi-am zis că poate ce nu văd eu…alții vor vedea clar și îmi vor spune. Poate că era un strigăt de ajutor.Habar nu aveam cu ce se mănâncă asta și că voi deveni și eu blogger.
Am descoperit oameni buni în jurul meu…oameni care au rezonat cu mine, care au fost sau nu de acord cu mine și am respectat punctul fiecăruia de vedere. Până la urmă, pe mine critica mă ridică…lingușeala mă face să mă îndepărtez.
Voi rămâne cred, toată viața…o visătoare…dar o visătoare cu picioarele pe pământ (știu că nu se pupă)…care își va așterne gândurile online sau pe un petec de hârtie.

Sursa pozei- David Kracov,

Au scris  PsiIoana Soglu, almanahe, Dana Lalici, Vienela, Vienela doaronlineAdrianaSoniajoracarmen pricopPishkyfile din povesteAdrianaversuriMaxanacondeleCristianLolitacammely

Anunțuri
 

Etichete: , ,

33 de răspunsuri la „Duzina de cuvinte-Amintiri din epoca de hârtie

  1. Adriana

    Septembrie 6, 2013 at 11:21 pm

    N-am putut scrie niciodată în jurnal. În rest am cochetat cu scrisul foarte puţin. Acum mă bucur de libertatea de a scrie tot ce îmi trece prin cap. Nu îmi reuşeşte totdeauna, iar comparativ cu mulţi de pe aici aş putea chiar renunţa. Dar de ce să o fac? La o adică, e ceva care mă face extrem de fericita!

     
    • Scorpio

      Septembrie 7, 2013 at 7:25 pm

      De ce sa renunti? ai motiv? Nu cred! 🙂

       
  2. Adrian Manea

    Septembrie 6, 2013 at 11:36 pm

    Nici eu nu am avut un jurnal, îmi plăcea poezia şi citeam destul de mult, apoi am început să mâzgălesc şi eu în versuri. Fiică-mea de 13ani are un jurnal în care tot scrie, evident că este strict secret.

     
    • Scorpio

      Septembrie 7, 2013 at 7:25 pm

      Sper sa ramana strict secret!

       
  3. Andrei

    Septembrie 6, 2013 at 11:57 pm

    Iaca o linguseala:
    Este motivul pentru care am inceput sa te citesc mai des. Spontana si „bine facuta..” la text, pentru ca altfel nu te stiu, reusesti sa convigi ca mai „iecsista” si minte si suflet si gigasie si feminitate si scorpioni cu codita intoarsa spre impungere !
    Si ca la orice scorpion care se respecta, ochii trebuie sa fie frumosi!
    …Adica…ca ai tai !…

    inafara de codita mai conteaza ochii.CareC trebuie sa fie frumosi

     
  4. Sonia

    Septembrie 7, 2013 at 12:41 am

    Te invidiez pentru jurnalele tale. Nu am avut niciodată așa ceva. Și dacă detești lingușeala și dorești critică, uite una de la mine. Ești prea modestă.

     
    • Scorpio

      Septembrie 7, 2013 at 7:26 pm

      Eu modesta? Mmm…mai, nu cred! :))

       
  5. alma nahe

    Septembrie 7, 2013 at 2:46 am

    În epoca de hârtie n-am scris poezie. Nu prea o înţelegeam. 🙂 Jurnale n-am avut, dar, în fiecare an începeam câte un roman, în care, evident, acţiunea era „inspirată” din realitate. 😆

     
    • Scorpio

      Septembrie 7, 2013 at 7:27 pm

      Stii ce imi pare rau? Ca ,,romanul” meu de dragoste a sfarsit aruncat, dar nu stiu de ec am facut asta! Poate acum eram o scriitoare recunoscuta! :))))

       
  6. racoltapetru6

    Septembrie 7, 2013 at 8:58 am

    Eu cred că fiecare are un jurnal, într-un fel sau altul. Unii îl scriu pe hârtie, alții direct pe calculator, dar sunt și persoane care și-l imprimă direct în suflet. E dureros, însă nu poate fi citit de nimeni.

     
    • Scorpio

      Septembrie 7, 2013 at 7:28 pm

      Aaaaa…ala e cel mai urat jurnal posibil, din punctul meu de vedere!

       
  7. filedinpoveste

    Septembrie 7, 2013 at 3:37 pm

    Jurnal n-am scris niciodată, dar mă amuzam cumplit când îi citeam pe al soră-mi :))
    Poezi am mai scris, am două care-mi plac mult şi la care revin din când în când…dar le ţin ascunse mai ceva ca pe-un jurnal.

     
    • Scorpio

      Septembrie 7, 2013 at 7:29 pm

      Lasa ca eu ma amuz cumplit cand recitesc eu ce am scris… :))))

       
  8. Drugwash

    Septembrie 7, 2013 at 5:07 pm

    Coincidenţă: ieri tocmai am luat de la maică-mea o cutie de carton în care ştiam că-s nişte vechituri da’ nu ştiam ce. S-a dovedit a fi „oracolul” dintr-a opta şi o cîrcă de poezii adolescentine de prin ’86, cred. 🙂 Ah şi colecţia de cărţi poştale cu actori/actriţe. 😀

    Jurnal n-am avut în copilărgime, da’ am scris acu’ vreo doi-trei ani într-unul electronic, dacă tot mi-am bătut capu’ să creez programul de jurnal. Mi-a trecut, însă, n-am mai scris de foaaaaaaarte mult timp, că n-am mai avut ce – viaţa mi-a fost în linie izometrică.

     
    • Scorpio

      Septembrie 7, 2013 at 7:29 pm

      Daaa…am si oracol. Am si pe aici un post despre el, cu poze… :))

       
      • Drugwash

        Septembrie 7, 2013 at 9:02 pm

        Tii, fir-ar! Cum îl găsesc eu (şi restu’ lumii neliniştite), din atîta noian de articole? Trage şi tu widgetu’ ăla de Search undeva la vedere, să-ţi răscolească omu’ tacticos printre cuvinte. 😉

         
        • Scorpio

          Septembrie 7, 2013 at 9:34 pm

          De-ale tineretii..oracole 8 mai 2011…..asa se numeste, dar vad ca nu s-a copiat.

           
  9. Andreotti

    Septembrie 7, 2013 at 6:21 pm

    Și eu sunt cu capul în nori dar cu picioarele bine înfipte în pământ! Deci…se poate, Simoneta, visătoare cum ești, e perfect!! 🙂

     
    • Scorpio

      Septembrie 7, 2013 at 7:30 pm

      Nu stiu cat de perfect este cand ma ,,trezesc”…

       
      • Andreotti

        Septembrie 7, 2013 at 7:44 pm

        Poate că nu este la fel, e adevărat! Dar și dacă nu ai mai fi visătoare?? Te-ai întrebat? Cred că ar fi crunt!

         
        • Scorpio

          Septembrie 7, 2013 at 8:44 pm

          stiu, e crunta realitatea…dar nu vreau nici sa plutesc pe norisori roz si sa ma trezesc in picaj….

           
          • Andreotti

            Septembrie 7, 2013 at 11:25 pm

            Gasesti tu echilibrul!:)

             
  10. psi

    Septembrie 7, 2013 at 7:25 pm

    eu nu aş putea să scriu despre mine, cel puţin nu la modul jurnal… deci…
    şi da, scriu de la 8 ani. regret şi acum că nu mai am prima mea poezie.

     
    • Scorpio

      Septembrie 7, 2013 at 7:30 pm

      Eu le am. Poate ca o sa caut si va pun o poezie de inceput. 🙂

       
  11. Hapi

    Septembrie 8, 2013 at 11:32 am

    Am descoperit ca de cand bloggeresc caligrafia mea a devenit mai uratica 🙂
    Spor la scris

     
    • Scorpio

      Septembrie 9, 2013 at 5:10 pm

      Datorita scolii, mi-am revenit cu scrisul…

       
  12. Lolita

    Septembrie 9, 2013 at 4:37 pm

    Şi eu am avut pasiunea aceasta de a scrie peste tot, încă de mică… Preferam colile tăiate în mai multe bucăţi, dar şi caietele. Fratele meu a descoperit caietul cu primele poezii şi l-a transformat în bani de hârtie, folosiţi la jocuri de copii de atunci… Am suferit enorm pentru că erau primele mele încercări, dar dorul acesta, de scris şi de hârtie nu mi-a dat pace şi continui să înşir cuvinte ce din coadă sper să sune cât mai frumos, dar să şi transmită ceva… 🙂 Continuă şi tu pentru că, ceea ce vine din interior nu are cum să fie de rău… 🙂
    Numai bine!

     
    • Scorpio

      Septembrie 9, 2013 at 5:11 pm

      Hartia a ramas o amintire relativa.

       
  13. vienela

    Septembrie 10, 2013 at 11:12 am

    Aha, acum inteleg mai bine ce anume ma atrage pe blogul tau… Amandoua suntem cu capul in nori si cu picioarele pe pamant. 🙂
    Eu nu am pastrat nimic din ceea ce scriam candva in jurnale… As fi putut face un blog cu acele caiete, as fi avut material pentru cativa ani. Fiecare clipa libera era dedicata scrisului. Adoram sa astern pe foaie scrisori pentru un iubit imaginar. :))))

     

au urcat o treapta

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: