RSS

Psiluneli-Știu și totuși irosesc

25 Aug

Am învățat , acum câțiva ani să devin,, egoista”…să îmi pese mai întâi de mine și apoi de cei din jurul meu. heart-at-46-ways15Pentru că dacă mie îmi este bine, le va fi și lor la fel.
Știu și totuși irosesc… energie inutil.
O doză de indiferență relativă m-a făcut pe timp destul de scurt să aplic asta. După care am revenit la bunătatea mea, de care nu pot scăpa.
Mi-am pus timpul meu liber la bătaie ca să fac să fie bine și să ajut oameni din care făceam și eu parte…. și mi-am furat-o urât…din nou. Dar am ținut capul sus și am mimat că nu mă afectează vorbele, gesturile și invidia care își arăta colții. Nu m-am putut bucura pe deplin de reușitele mele, reușite ajutate de norocul de sus, interior sau venit din exterior.
Știam că oamenii sunt oameni și nu îi poți schimba….că viața e o junglă din care scapă doar cei puternici.
Știam că dacă eu sunt bună, nu pot cere ca cei din jurul meu să fie la fel. Dar am putut să îi cern și să îi păstrez doar pe aceia cu care am rezonat dintotdeauna. Și cu care voi ține legătura și peste ani, sunt sigură de asta.
Știu și totuși irosesc… sms-uri care se duc în pustiu.
Pentru că așa probabil arată sufletul cuiva în care am crezut și am avut încredere.Doar pentru faptul că nu i-am permis să îmi trăiască viața, a renunțat la zeci de ani de prietenie. Și mi-am dat seama că ceea ce consideram eu așa…s-a pierdut pe drum, printre străini. Străini care au înrăit viața altcuiva, făcând-o să devină la fel ca ei.
Știu și totuși irosesc…sentimente.
Așa simt…și dacă este să nu fie așa…înseamnă că pentru prima data în viață, mă înșel.
Dar până la proba contrarie, prefer să am îndoieli, pentru că nu mai vreau să o iau iar de la capăt.

Au scris psi,  ioana sogluroxanaAdrianaCuvantaDanVienelaCristiandagathaOglinda lui Erisedlili3d

Anunțuri
 

Etichete: , , ,

23 de răspunsuri la „Psiluneli-Știu și totuși irosesc

  1. racoltapetru6r

    August 26, 2013 at 8:26 am

    Că bine faci și bine zici! Dacă tu nu te ajuți, cine s-o facă?

     
  2. vienela

    August 26, 2013 at 11:15 am

    Nici nu stii cata durere am adunat in suflet cand cea mai buna prietena a mea a renuntat la 30 de ani de prietenie tot pentru ca nu i-am permis sa imi traiasca viata, asa cum i se nazarise ei cand si-a dat seama ca sunt prea proasta pentru lumea asta rea si nu stiu cum sa culeg ce este mai bun pentru mine. 😦

     
  3. alma nahe

    August 26, 2013 at 4:59 pm

    Nu sentimentele le irosești, ci timpul alocat lor. Fără acele sentimente n-ai fi om. Sentimentele sunt făcute special pentru a fi irosite…în urma „trăirii” lor te alegi ori cu un prieten(iubit) pe viață, ori unul lipsă, ceea ce e de preferat în situația descrisă de tine. 😉

     
    • Scorpio

      August 28, 2013 at 4:32 pm

      Asa este, Alma…am ajuns la concluzia ca poate doar eu am crezut asta…

       
  4. Andrei

    August 26, 2013 at 9:51 pm

    …Si atunci cand esti trista reusesti sa fii tonica!..Lasa energiile sa curga si simte-te bine in pielea ta mai departe.Frecventele joase n-au cum sa-ti ajute.

     
    • Scorpio

      August 28, 2013 at 4:33 pm

      Adevarule ste ca sunt tonica mai mult cand sunt trista! :))))

       
      • Andrei

        August 28, 2013 at 9:42 pm

        Ca la centrala termica: cand „nu o ia” inverseaza stecherul! La voi scorpionii viata e o problema doar in mintea voastra!

         
        • Scorpio

          August 29, 2013 at 8:32 am

          Am mai auzit asta undeva….. Ne ,,cunoastem”?

           
          • Andrei

            August 29, 2013 at 10:49 pm

            Nu, nu cred…

             
  5. lili3d

    August 26, 2013 at 10:18 pm

    Dacă sentimentele sunt pozitive, irosește-le!

     
    • Scorpio

      August 28, 2013 at 4:33 pm

      Trebuie sa si gasesc oamenii…

       
  6. roxdumitrache

    August 27, 2013 at 1:02 am

    Te inteleg foarte bine. Prieteniile adevarate sunt rare, timpul le valideaza. Eu spun ca intr-o viata prietenii trebuie sa-i poti numara pe degetele de la o mana. Cunoscutii sunt mai multi, amicii tot asa, nu trebuie niciodata confundati. Uneori suntem pusi in dilema: cine ne este prieten? Bun, cel mai bun, mai mult decat bun, foarte bun. Exceptional! Minunat! Suntem la un pas de a ne pacali singuri.Clasificam prietenii si facem ierarhii in functie de ..ce? Sinceritate? Tip de raspuns la ….stresul prieteniei? Darnicie? Ca de frumusete nu prea cred sa se tina cont. Si atunci lasam timpul si invatam sa acceptam judecata lui. Cate nu se intampla intr-o zi, o luna un an sau…30 de ani ! Rabdare sa ai, ca daca este sa pice la testul timpului „prietenul” va cadea. Tu sa nu fii dezamagit. Dar cine poate evita dezamagirea? O piatra daca o pui peste alta piatra peste un an, doi sau cinci, daca le vei desparti vei vedea ca fiecare a lasat o urma in „obrazul” celeilalte. Dar doua suflete cum sa nu lase urme unul in „obrazul” celuilalt dupa un an, doi, 10 sau 30 de ani? Cu cat stau mai mult unul langa celalalt, cu atat urma va fi mai adanca, mai greu de sters.

     
    • Scorpio

      August 28, 2013 at 4:34 pm

      Eu inca o consider prietena mea, doar ca probabil nu a stiu sa isi gestioneze viata ei si a incercat cu a mea.

       
      • roxdumitrache

        August 28, 2013 at 10:39 pm

        Eu spun ca ce s-a rupt odata in sufletul unui om nu se va mai repara niciodata. Nimic nu va mai fi la fel in relatia a doi oameni care la un moment dat au ajuns la un punct mort. Nu poti sa incepi o tacere si sa crezi ca vei putea sa vorbesti dupa un timp ca si cand nu s-a intamplat nimic. Te amagesti singur ca va mai fi ca inainte. Inainte de tacere.

         
        • Scorpio

          August 29, 2013 at 8:31 am

          Aaaa…in mod clar ceva s-a rupt…si sincer…respect decizia ei(ca ea a ales tacerea). Dar undeva acolo, de dragul amintirilor…tot prietena mea va ramane.

           
          • roxdumitrache

            August 29, 2013 at 8:57 am

            In suflet vom purta mereu tristetea si dorul dupa ceva ce a insemnat mult pentru noi. De dragul acelor clipe vom avea mereu ingaduinta pentru acei oameni dar prietenia s-a pierdut pe drum, printre tafne, conditionari de tot felul si taceri.

             
  7. Adriana

    August 28, 2013 at 12:18 pm

    Eu nu am ştiut să fiu prietenă totdeauna. Am făcut şi lucruri care nu credeam că le voi face in contact cu prietenii. Acum…hmmm…acum mi-e teamă să-mi mai fac prieteni tocmai ştiind că nu sunt demnă tot timpul de acest termen. Şi totuşi …am oameni alături, prieteni, care-mi cunosc greselile şi nu mă judecă conform lor ci a ceea ce sunt azi, chiar şi in raport cu ei.

     
    • Scorpio

      August 28, 2013 at 4:35 pm

      Prietenie…greu cuvant si totusi atat de usor. Depinde doar de oameni.

       

au urcat o treapta

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: