RSS

Neadap(t)ată

29 Iun

Cred că am stat cu degetele pe tastatură și ochii în gol preț de câteva secunde, încercând să îmi adun gândurile.
Gândindu-mă cam ce aș putea să scriu și cum, în ce fel.
Mi-am dat seama că oricât aș întoarce-o sau scrie încercând să fac să înțeleagă toată lumea, va fi imposibil.
Așa că postul meu va părea cu siguranță un post frustrant. Neinteresant! 🙂
Blogging-ul este un fenomen amplu, care a crescut mult în ultimul timp. Mulți și-au făcut un blog pentru că au simțit că au ce scrie și știu să o facă.
E ca și cu o afacere.Mulți vor să aibă așa ceva pentru că ei cred că se pricep la afaceri.
Am început hotărâtă, pentru că știam că știu să scriu.Mă visam scriitoare când eram mai tânără, dar mi-am dat seama că mai am mult până acolo.
Pe blogul meu mi-am scris viața așa cum am putut să o scriu, transparentă sau nu, mi-am scris poveștile cu pisici, mi-am strigat dragostea sau deznădejdea, prin poezii. Dar…
Nu știu ce m-a făcut să dau înapoi….
Faptul că nu am mereu inspirație? Faptul că refuz să scriu orice tâmpenie care îmi trece prin cap, doar ca să scriu zilnic ceva și să îmi păstrez poziția ,,câștigată” cu greu?
Am căutat să mă înconjor de oameni de calitate, care știu ce scriu și o fac cu patos, numai că și aici mi-am dat seama că ușor ușor nu îmi mai găsesc locul.Oare am tânjit ca să fiu și eu băgată în seamă, să mi se spună că pot? Habar nu am.
Nu am facultăți, ba chiar sunt un om obișnuit…dar am crezut că fac bine ce fac.Poate fac!
Stânjeneala și-a spus cuvântul cu mult timp în urmă când mi-am dat seama că nu înțeleg mereu ce se întâmplă în jurul meu, ce se scrie, ce se vorbește, cum se empatizează.
Am încercat timid să îmi fac loc, dar îmi dădeam seama că de multe ori nu eram ,,văzută” și se trecea peste mine cu ușurință. Ușor, m-am retras, pentru că tot ce se discuta în jurul meu mă depășea și nu înțelegeam.
Nu sunt omul care să fac complimente și să elogiez, doar de dragul de a fi și eu în joc, dar am rămas în umbră, pe multe din bloguri, doar citindu-le.Nu trebuie să îmi fac remarcată prezența în nici un fel, până la urmă.
Societatea cerne. Ca și în natură…alege.Probabil că eu am căzut prin sită…..
Nu caut explicații și nici nu dau. Doar simt!

Anunțuri
 
28 comentarii

Scris de pe Iunie 29, 2013 în De-ale mele...personale

 

Etichete: ,

28 de răspunsuri la „Neadap(t)ată

  1. Dan (Diana şi Dan)

    Iunie 29, 2013 at 11:26 am

    Cred că o fi ceva în aer fiindcă e-a nu ştiu câta postare pe care o citesc în ultimul timp pe tema asta a stării de „nu-mi mai găsesc locul”, „nu mai ştiu ce e bine” , „eu încotro mă-ndrept”. Pentru noi, abia trecuţi de 9 luni de blogging, astfel de stări venite din partea unor „veterani” nu sunt tocmai uşor digerabile. Mie personal îmi aduc aminte, ce-i drept la o scară mult mai mică, de prima furtună în care am intrat (la propriu) cu nava. Eram la început, eram tânăr şi „îmi propusesem” să nu mă las intimidat de nişte amărâte de valuri de 7-8 metri. Când însă i-am văzut pe ăi „bătrâni” îmbrăcând vestele de salvare, am crezut că o să fac pe mine de frică şi mi-a fost frică să le dau tocmai eu curaj. Probabil că astfel de postări cum este şi a ta, sunt vestele de salvare pe care simţiţi nevoia să le îmbrăcaţi pentru a trece peste vreo furtună interioară.

     
    • Scorpio

      Iunie 29, 2013 at 5:57 pm

      Dan, multumesc pentru cele scrise…este vorba intr-adevar de o furtuna interioara peste care voi trece.

       
  2. Sonia

    Iunie 29, 2013 at 12:41 pm

    Nici eu nu înțeleg mereu ce se întâmplă în jurul meu. Pe bloguri sau dincolo de monitoare. Asta nu are legătură cu școala. Nici măcar cu cea a vieții. Nu de multă vreme am generat (fără să vreau) o dispută. Spuneam și acolo, spun și aici că nimeni nu poate fi condamnat că nu știe totul despre toate. Și întrebam dacă este cineva care are despre sine pretenția asta?
    Nu sufăr dacă oamenii nu mă văd și nici nu încerc să îmi fac loc cu coatele. Am și o altă vorbă pe care o tot repet. Nu putem să ne iubim toți cu toții. Prefer să rămân în bucățica mea, mă bucur pentru fiecare om care într-un fel sau altul rezonează cu mine, dar mă retrag din locurile în care mă simt stingheră. Cred că este normal să fie așa.Prefer vorbele puține și cu tâlc celor multe și goale.

     
    • Scorpio

      Iunie 29, 2013 at 5:58 pm

      Sonia, nu trebuie sa inteleg…nici nu m-as osteni. Simt si e de ajuns!

       
  3. irealia

    Iunie 29, 2013 at 1:27 pm

    Simt la fel și mă tot întreb în virtutea cărei inerții merg înainte și până când… 🙂 Când mi se va revela misterul, voi scrie despre asta, deocamdată am multe lumini în umbră! 🙂

     
    • Scorpio

      Iunie 29, 2013 at 5:59 pm

      Irealia, voi merge oricum inainte, chiar si de as avea un singur cititor…exact cum aveam la primele postari. Nu marirea ma satisface , ci acceptarea.

       
      • irealia

        Iunie 30, 2013 at 11:41 am

        Chiar deunăzi discutam despre cititori și despre serviciul ăsta de reciprocitate: ”vin la tine, vii la mine”, despre laudele prea dulci, despre timp, despre multe altele. Scrisul meu a pierdut, nu o dată, pentru că am făcut niște compromisuri, fără să-mi dau seama, la momentul respectiv, că le fac. Am crezut că așa-i normal. Și, cum zici, am ajuns să nu mă mai regăsesc, să nu mai știu dacă am avut parte de mai mult de două boabe de sinceritate… Se cern toate, ideea mea era că, dacă nu găsesc o variantă să mă detașez de toate altfel, s-ar putea să nu mai scriu public, ca să știu, fără urmă de îndoială, că o fac pentru sufletul meu și-atât! 🙂 Ah, și pentru că am luat prea mult timp de la altele, ca să-mi clădesc castele de nisip uscat pe blog. 🙂

         
  4. Călin

    Iunie 29, 2013 at 2:43 pm

    mi s-a întâmplat şi mie nu o dată să simt că nu mi-e locul aici, să am intenţia să renunţ, să las totul baltă. dar, cum până la urmă pe mine nu mă interesează absolut deloc „poziţiile câştigate”, nici empatiile (care, de multe ori, merg mână în mână cu cârdăşiile), mi-am zis să merg mai departe, să îmi văd de drumul meu, atâta vreme cât m-or ţine balamalele. nu râvnesc nici la recunoaştere, nici la nu ştiu ce statut, astea mă lasă complet rece. râvnesc doar la muzică bună, iar asta sper că mă pricep într-o oarecare măsură să o pun la un loc 🙂

     
    • Scorpio

      Iunie 29, 2013 at 6:00 pm

      Calin…ai simtit vreodata senzatia de ,,in plus”?

       
      • Călin

        Iunie 29, 2013 at 6:23 pm

        numai o singură dată??? 🙂

         
  5. Vero

    Iunie 29, 2013 at 5:21 pm

    Eu una nu asociez blogăritul cu dobândirea şi menţinerea unei poziţii. Scriu pentru că-mi place să scriu. E drept că-mi place şi să am cititori şi să le aflu opiniile, dar nu trebuie să fie foarte mulţi. Uneori e de ajuns şi unul singur 🙂
    Astfel privnd lucrurile, te sfătuiesc să renunţi la asemenea frământări şi să scrii pur şi simplu când simţi nevoia şi ce simţi nevoia. Nu o faci în van. DIn câte îmi dau eu seama, sunt deja destul de mulţi oameni care te citesc cu plăcere şi te înţeleg.

     
    • Scorpio

      Iunie 29, 2013 at 6:02 pm

      Vero, nici pe departe nu e vorba de asocierea mea cu asta. Iar scrisul nu mi-l va lua nimeni. In ,,despre mine”…chiar am specificat ca scriam deja…pe caiete cu 200 de file, pe care le am si acum. Ca e aici, ca va fi in continuare pe un caiet, dar va fi….

       
      • Vero

        Iunie 29, 2013 at 7:20 pm

        Eu cred, sincer, că ar fi păcat să nu continui şi aici. Cel puţin mie mi-ar părea rău, ţi-aş simţi lipsa.

         
  6. Drugwash

    Iunie 29, 2013 at 5:31 pm

    Idee de rumegat: aşa cum tu uneori citeşti pe cîte cineva din umbră fără să laşi semn al trecerii, aşa pot face şi alţii cu tine. Din varii motive te citesc – aici pe pagină, în vreun reader, în mail, etc – îşi fac o idee, frămîntă un sentiment-două şi apoi îşi continuă drumul zilei (sau al nopţii).

    Nu munci pentru alţii, nu avea aşteptări de la alţii – fă întotdeauna pentru tine şi ridică-ţi ştacheta aşteptărilor doar în faţa ta. Noi ceilalţi sîntem bonus şi propriile noastre frămîntări şi drumuri ne pot aduce sau ne pot îndepărta, din care cauză speranţele nasc dezamăgiri. Fii tu însăţi aici, aşa cum vrei şi poţi – restul e aleator şi uneori, atunci cînd soarta e amabilă, mai e şi funny. Good luck! 😉

     
    • Scorpio

      Iunie 29, 2013 at 5:56 pm

      Dragos 🙂 …idee de rumegat: citeste printre randuri.

       
      • Drugwash

        Iunie 29, 2013 at 8:59 pm

        E clar, tre’ să schimb ochelarii – iar n-am văzut printrerîndurile alea! 😛

         
  7. silavaracald

    Iunie 29, 2013 at 9:22 pm

    Nu înţeleg de ce îţi pui asemena probleme. Tu eşti tu, eşti unică şi nu eşti în competiţie cu nimeni.
    Crezi că eu am avut bloguri/cărţi/filme/picturi din care nu înţelegeam mare lucru? Pur şi simplu am renunţat la ele şi le-am ales pe cele pe care le pot pricepe cu mintea mea, multă-puţină câtă e. Asta nu înseamnă că nu încerc mereu să mă autodepăşesc, să acumulez informaţii, să înţeleg puncte de vedere diferite de ale mele.
    Cred că la urma urmei fiecare îşi poate găsi un culoar pe care să alerge confortabil, prieteni cu care să vorbească aceeaşi limbă…
    Uite, de când te-am descoperit, te am în blogrollul principal. Între timp, au apărut şi alţii, au mai dispărut din cei „vechi”, dar pe tine te am mereu acolo pentru că-mi face plăcere să intru aici şi să te citesc. Direct şi printre rânduri. Nu că aş fi eu mare sculă în basculă, dar cred că la oameni mă pricep câtuşi de puţin. Iar tu eşti unul care are ceva de spus. Şi o spune bine, cu „verb”. Dă-le încolo de „probe” la care te supui şi de alte persoane cu care te compari! Eşti o luptătoare, te-ai descurcat de una singură în condiţii în care nu ştiu câţi dintre cei pe care îi crezi superiori ţie ar fi reuşit s-o facă.
    Keep walking, my dear! :-*

     
    • Scorpio

      Iunie 29, 2013 at 10:43 pm

      Mel, 🙂 …nu imi pun deocamdata asemenea probleme…doar ca am simtit nevoia sa o scriu cu ,,voce” tare.
      Multumesc! (atat…si stiu ca este de ajuns 🙂 )

       
  8. darkleya

    Iunie 30, 2013 at 10:48 am

    Adepţii scrisului pt succes îşi pierd repede din fani, pt că scrisul izvorât din interes, promovarea excesivă, se văd. Şi mă bucur că nu eşti printre oameni de genul ăsta. Sunt bloggeri faimoşi pe care i-am descoperit acum câteva luni şi a căror citire o abandonez acum cu dezgust. Pt că e şi-n blogging ca la tv, se promovează nepotismul. Să nu te schimbi şi nici să nu te opreşti din scris. Eu ce blog de calitate mai citesc?!

     
    • Scorpio

      Iunie 30, 2013 at 7:32 pm

      Iti trimit pe mail ce scriu! :)))) Glumesc…nu ma opresc. Nu deocamdata.

       
  9. psi

    Iunie 30, 2013 at 1:02 pm

    întoarce-te în tine însăţi. orice întrebare ai, doar acolo vei găsi răspunsul. şi dacă e nevoie de o pauză, ia-o.
    ştiu că treci acum prin multe, se simte şi din scrisul tău şi din pauzele tale de pe bloguri… eu îţi simt frământările şi din ce nu spui. cine trebuie să îţi fie alături, va fi. cui vrei să îi fii tu alături? gândeşte-te la tine şi la ce te bucură pe tine. atât.

     
    • Scorpio

      Iunie 30, 2013 at 7:33 pm

      Ma gandesc de ceva vreme, Psi…nu am ajuns la vreo concluzie.

       
      • psi

        Iunie 30, 2013 at 7:59 pm

        nimeni nu poate răspunde în locul tău…

         
  10. mixy

    Iunie 30, 2013 at 7:25 pm

    ahaaaa! Deci şi tu suferi pe motive de gen! Eh… nu-i bine să te bucuri de capra altuia…. da parcă mă bucur.
    Putem face o comunitate de „capra altuia” ştii? Nu trebuie să fim bloggeri profesionişti 😀

     
    • Scorpio

      Iunie 30, 2013 at 7:31 pm

      mixy…cred ca te-am auzit strigand ,,ahaaaa”’….m-a pufnit rasul instantaneu :)))) .
      E un pic mai printre randuri textul….dar e deajuns ca inteleg eu (asta ca sa imi aduc aminte).

       
  11. dagatha

    Iunie 30, 2013 at 9:52 pm

    deci (ca să încep apoteotic), pot să folosesc postarea ta ca explicație logică și coerentă pentru absența mea din ultima vreme? 😉 Clar o fi ceva în aer…
    Eu am rămas mută la un moment dat și nu am revenit decât când am găsit că am ceva de spus. Intru unde am timp…citesc ce îmi place, scriu dacă îmi vine…
    Cam asta e…

     
  12. Gabriela

    Iulie 7, 2013 at 12:35 pm

    Credeam ca numai mie…:) Si eu trec prin astfel de stari dar cred ca am gasit raspunsul. Scriu in continuare pentru ca imi place si am ceva de spus, pentru ca am nevoie de exprimare libera, in felul meu, nu al altora si pentru ca uneori, imi place sa ma vad, ca intr-o oglinda in cuvintele celor care ma viziteaza. Mi-ar lipsi comentariile cititorilor-prieteni, pe care le simt ca un fir rosu in ceea ce fac. Cand vrei sa te reasezi pe ganduri noi, ia o pauza si revino. Dar nu abandona. Blogul e ca si o casa la care trebuie sa construiesti mereu. Poti sa te opresti, cand e vreme grea, dar a o lasa de tot, inseamna ca lasi in urma o casa parasita.

     
  13. elly weiss

    Iulie 20, 2013 at 1:33 pm

    Nu esti singura care treci prin framantari de genul acesta. Si eu… As avea si lucruri nu prea placute (chiar deloc) de spus despre aceasta experienta de blogger… Dar deocamdata prefer sa le pastrez pentru mine. Cine stie, poate vreodata…
    Dar a ne afla la o rascruce si mai ales avand/simtind mai multi/multe aceste ganduri…mi se pare firesc. Mai nefiresc mi se pare sa fie invers…

     

au urcat o treapta

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: