RSS

Psiluneli-Desenele străzii

26 Mai

1425Desenele străzii…linii întrerupte şi şerpuite, şterse sau grăbite.Mă uit pe jos ca să nu ma împiedic şi urmăresc forfota paşilor grăbiţi.
Desenele străzii, pantofi de piţi, cu toc fin, dansează paşii pe trotuar. Păşesc ca şi cum ar vrea să deseneze voaluri diafane şi spun poveşti cu femei stilate.La un moment dat îi pierd din ochi…s-au dezlipit de desenul dansat şi au urcat într-o maşină scumpă. Da, am avut dreptate, doamnă bogată.Sau întreţinută.Vândută pentru un pumn de ,,arginţi” şi ,,sclavă” la cheremul altuia, atâta timp cât ,,domnul” are chef.
Merg mai departe, păşind alături de nişte pantofi bărbăteşti, ce par a desena scheme complicate din paşii grabiţi. Un-doi, un-doi…merg într-un ritm impus, precum marşul regulamentar.De fapt merg în ritm cu vocea ce se aude vorbind la telefon ,,da, să trăiţi…da…vin imediat, nu, nu o să întârzii…afacerea e prea importantă..”…Încetinesc şi îi las să danseze mai departe spre succes.
Mă opresc la semafor şi privirea îmi cade pe o pereche de pantofi învechiţi, dar încă purtaţi cu demnitate. La culoarea verde a semaforului,picioarele care îi poartă, încep sa deseneze nesigur, păşind cu paşi înceţi şi târşâiţi, ajutandu-se de un baston.Merg alături de omul ce poartă pantofii şi îi ofer braţul meu, ajutându-l să treacă în siguranţă strada. Un şofer grăbit, ,,îmi umple frigiderul”, iar eu îi zâmbesc şi îi strig că va ajunge la fel.Când ajungem în siguranţă, bătranul îmi mulţumeşte şi nu ştiu de ce dar am impresia că văd lacrimi de neputinţă în ochii lui.Las capul in jos şi plec mai departe.
Am obosit şi mă opresc, aşezându-mă pe o bancă şi scoţându-mi sandwich-ul din geantă.Muşc cu poftă din el, încercând să nu mă mai gândesc la toţi cei din jurul meu şi totodată gândindu-mă la toţi.
Gândul îmi este întrerupt de apariţia în faţa mea, a unor papucei mici şi rupţi.Desenează pe stradă toată sărăcia adunată până la acea vârstă. Ridic ochii şi văd un copil slăbuţ, sărăcăcios îmbrăcat, care mă întreabă sfios dacă pot să ii dau lui sandwich-ul meu, pentru că îi este foame.Mă scotocesc în portofel şi îi întind nişte bani, dar îi refuză şi insist să îi ia.Îi spun să se ducă să îşi cumpere ce vrea el de mâncare. O ia la fugă şi paşii lui fac desene vesele şi optimiste pe stradă.
E plină strada de desene, e plină strada de poveşti…şi fiecare poveste este un desen.

Au scris  psiSexulSlabcarmen pricopanacondeleVerotibipsiSome Wordsalmanahe

Anunțuri
 
 

Etichete: ,

18 răspunsuri la „Psiluneli-Desenele străzii

  1. cita

    Mai 26, 2013 at 10:58 pm

    tu vezi cum tocurile de piti fac desene diafane si spun povesti cu femei stilate, eu vad doar niste femei chinuite de tampitii de creatori; tocurile astea le vor transforma in 10 ani in femei cu probleme de coloana. femeile generatiei mele au platit moda cu monturi! 🙂 dar e frumos cum spui 🙂

     
    • Scorpio

      Mai 27, 2013 at 9:18 pm

      :)) Imi place sa privesc acesti pantofi, tocmai pentru ca eu nu ii pot purta…as cadea in nas :)))

       
  2. Carmen Pricop

    Mai 26, 2013 at 11:25 pm

    E adevărat că poţi ghici câte ceva despre un om văzându-i pantofii. Ai adăugat şi pasul în ecuaţie şi multă sensibilitate şi ai dezlegat trăiri şi posibile destine. 🙂

     
    • Scorpio

      Mai 27, 2013 at 9:19 pm

      Eu ii privesc(sincer) si incerc sa fac povesti dupa urma lor.

       
  3. Tiberiu Orasanu

    Mai 27, 2013 at 1:34 pm

    He he, ce ochi atent ai şi ce spirit de observaţie… Mi-ar plăcea să citesc mai multe descrieri de acest fel pe blogul tău! 🙂

     
    • Scorpio

      Mai 27, 2013 at 9:20 pm

      Tibi, nici nu stii cat imi place sa observ pe cei din jur…gesturile, mimica, felul cum se poarta sau ce poarta.

       
  4. SimonaR

    Mai 27, 2013 at 6:10 pm

    Frumos se vede lumea prin ochii tăi și prin desenele pantofilor. Și chiar… ce spirit de observație!

     
    • Scorpio

      Mai 27, 2013 at 9:20 pm

      De multe ori nu imi place ce vad.Acum am cosmetizat.

       
  5. alma nahe

    Mai 27, 2013 at 7:13 pm

    E de-ajuns să ne uităm, din când în când, în jos, ca să vedem. Privitul numai în sus ne înlesneşte orbirea.

     
    • Scorpio

      Mai 27, 2013 at 9:21 pm

      Mie iubu imi spune mereu sa nu mai merg cocosata, dar de fapt…eu mai mult in jos privesc cand merg :))))

       
  6. Dana Lalici

    Mai 27, 2013 at 7:59 pm

    Un mod interesant de a vedea strada si un articol induiosator. numai un suflet frumos poate sa observe lucruri de genul asta.

     
  7. lili3d

    Mai 27, 2013 at 9:42 pm

    Și mie îmi place să observ oamenii în felul acesta! 🙂 Dacă stau în așteptare într-o zonă aglomerată, nu mă plictisesc.

     
  8. mixy

    Mai 28, 2013 at 4:00 pm

    Nu mă pot uita la tocuri pentru că nu sunt în stare să port tocuri. Îmi rup gâtul numai când le văd.

     

au urcat o treapta

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: